Nevoia de confesiune

Interviurile, memoriile, jurnalele intime au meritul de a ne introduce în intimitatea omului care se ascunde în spatele operei, oferind numeroase detalii despre geneza și semnificațiile acesteia. Faptul este dovedit și de recenta carte semnată de Rodica Lăzărescu, intitulată Pe firul confesiunii… (Editura Semne, București, 2023). Nu întâmplător, în fruntea volumului se găsește un citat din Nicolae Manolescu, în care reputatul critic vorbește despre importanța interviului, considerat „la fel de necesar ca oricare dintre formele criticii”. Mai mult, uneori, confesiunea poate concura uneori cu succes creația. În loc de prefață, Rodica Lăzărescu ne oferă doar o notă în care prezintă structura cărții și precizează locul în care au fost publicate inițial textele. Lucrarea reunește două părți inegale ca întindere. Prima se intitulează Pe firul confesiunii… și conține nouă interviuri ample, dintre care șase au apărut în revista Pro Saeculum și două în publicația Curtea de la Argeș. Amplul dialog cu Niculae Gheran a constituit postfața volumului La spartul târgului din 2020. Printre interlocutorii Rodicăi Lăzărescu se regăsesc o serie de figuri de prim-plan ale vieții culturale românești, precum: Ion Andreiță, Cornel Galben, Vasile Ghica, Constantin Coroiu, acad. Ioan-Aurel Pop, Vasile Pop-Negreșteanu, Ioan Scurtu, Mircea Radu Iacoban, Niculae Gheran.

Deși mai puțin amplă, partea a doua a cărții se dovedește la fel de interesantă. Ea se găsește în prelungirea firească a volumului Zigzag printre reviste din 2019, fapt ce explică reluarea titlului. Rodica Lăzărescu valorifică aici interviurile pe care le-a publicat sub pseudonim la rubrica Revista revistelor din Pro Saeculum. Printre interlocutorii autoarei se numără Radu Ulmeanu, directorul publicației Acolada, Marian Pândaru-Bârgău (Ardealul literar), Cornel Simion Galben (Cadran cultural), Costin Tuchilă (Leviathan), Ovidiu Pecican (La Mongolu) și Nicolae Panaite (Expres cultural). În mod simetric, și această secțiune are în frunte un motto semnificativ. Este vorba despre un citat preluat din confesiunile lui Ovidiu Pecican, în care reputatul istoric afirmă următoarele: „Un popor care se respectă nu are niciodată prea multe reviste, prea multe cărți, prea multe școli”.

După cum se precizează pe manșeta lucrării, intenția Rodicăi Lăzărescu nu a fost aceea de a miza pe un discurs academic, încărcat de trimiteri livrești. Dimpotrivă, ea a dorit ca interlocutorii ei să realizeze o confesiune în măsură să scoată la suprafață „amintiri de mult uitate”, „gânduri și trăiri”. Cu alte cuvinte, de a pătrunde în profunzimile omului aflat dincolo de opera accesibilă oricui în biblioteci. Un bun exemplu rămâne, în acest sens, dialogul purtat cu Niculae Gheran. Cunoscutul editor al operei lui Liviu Rebreanu își permite în aceste mărturisiri să lase la o parte morga academică a exegetului și să devină mult mai spumos. Cum a fost martorul vieții literare românești mai bine de o jumătate de veac, omul a văzut și știe multe. Și nu numai despre autorul Răscoalei. De altfel, una dintre primele întrebări ale Rodicăi Lăzărescu vizează tocmai problema autocenzurii incisivului istoric literar. Acesta recunoaște că, în ciuda faptului că a fost martorul veridic al istoriei noastre literare din timpul totalitarismului, nu poate dovedi toate lucrurile pe care le-a trăit. Niculae Gheran vorbește despre intervențiile nefaste ale politicului în viața culturală, despre condiția literaturii sub Gheorghiu-Dej, despre „anii de dezgheț”, despre revoluția culturală realizată de Ceaușescu după modelul chinez. Rodica Lăzărescu are meritul de a ști să pună o serie de întrebări esențiale privind viața și creația interlocutorilor ei. Totul sub forma aparent fără pretenții exagerate a unor „taifasuri”. Termenul nu este ales la întâmplare, deoarece el vine să sugereze libertatea totală a dialogului.

După prezentarea acidă a epocii totalitare, dialogul cu Niculae Gheran continuă „cu cărțile pe masă”. Rodica Lăzărescu trece în revistă câteva din numeroasele volume cu dedicație primite de-a lungul timpului de reputatul editor. În mod indirect, ele evocă momente semnificative din istoria literaturii române contemporane. Mai întâi, este comentat volumul de mărturisiri al profesorului Paul Cornea din 2014. Apoi sunt discutate alte cărți primite cu dedicație din biblioteca fabuloasă a lui Niculae Gheran. Nu întâmplător, în mod ironic, insistând pe munca teribilă pe care a depus-o, cercetătorul se laudă că, alături de alți câțiva reputați istorici literari, și el a făcut parte din mobilierul Bibliotecii Academiei Române. Printre titlurile dezbătute se numără volume semnate de Al. Zub, Dimitrie Vatamaniuc, Grigore Traian Pop, Petru Manoliu etc. Fiecare dedicație are o poveste, devine pretextul unor ingenioase rememorări. Niculae Gheran laudă activitatea lui Dimitrie Vatamaniuc și povestește cum a ajuns acesta să continue Ediția Perpessicius a operei lui Eminescu.

Informații interesante primim despre întâlnirile istoricului literar din tulburii ani `50 cu o serie de scriitori aflați în dizgrație la vremea respectivă, precum Tudor Arghezi sau Cezar Petrescu. Detalii mai puțin cunoscute ni se oferă și despre publicarea dicționarului intitulat Scriitori români din 1979, lucrare coordonată de Mircea Zaciu. Cum Niculae Gheran a participat din plin la proiectele profesorului clujean, alături de Marian Papahagi și de Aurel Sasu, Rodica Lăzărescu întreabă cum de nu se găsește și el printre coordonatori. Pornit ca o „scormonire a bibliotecii”, dialogul reușește „să zgârie” suprafața lucrurilor și „să zgândăre” curiozități. Reținem și „pofta de taifas” a unui om copleșit de noianul amintirilor. O adevărată istorie vie a literaturii române contemporane. Foarte bun cunoscător al omului și al operei sale, Rodica Lăzărescu știe să pună întrebările potrivite, în măsură să declanșeze mecanismele memoriei. Niculae Gheran i se pare un personaj fabulos, căruia istoria literaturii române – de multe ori nedreaptă – îi datorează enorm.

Recentul volum de interviuri publicat de Rodica Lăzărescu are meritul de a ne introduce în intimitatea câtorva personalități marcante ale vieții culturale de azi.