„Monografia familiei Coposu. Între istorie şi memorie” îşi propune să introducă în circuitul ştiinţific informaţii despre familia Coposu, precum şi activitatea înaintaşilor lui Corneliu Coposu, pe care le-am descoperit în documentele de arhivă. De asemenea, de un real sprijin ne-au fost informaţiile inedite primite de la distinsele surori, Flavia şi Rodica Coposu, cărora le mulţumim şi pe această cale, de la care am obţinut informaţii inedite privind istoria familiei din care provin. Împreună, în Casa din Mămulari, am rememorat atmosfera idilică petrecută de familia Coposu la Bobota şi calvarul pe care l-au îndurat, odată cu semnarea Dictatului de la Viena şi apoi în crunta perioadă comunistă. […]
Demersul nostru ştiinţific are la bază, pe lângă bibliografia edită, informaţiile de arhivă studiate la Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Filialele Arhivelor Naţionale din Cluj şi Sălaj. De asemenea, după cum am mai amintit mai sus, interviurile realizate cu distinsele surori Coposu şi alte persoane care au participat la diverse evenimente istorice, alături de membrii familiei Coposu.
Volumul de faţă este structurat pe opt capitole.
Pentru început, ne-am propus să facem un scurt istoric al satului Bobota, satul natal al Seniorului Coposu şi al familiei sale.
Cel de-al doilea capitol l-am dedicat înaintaşilor lui Corneliu Coposu, preoţi şi protopopi greco-catolici. Am încercat să evidenţiem activitatea lor prodigioasă atât în domeniul preoţiei, cât şi pe tărâm cultural şi naţional. Ei pot fi consideraţi ca adevăraţi precursori ai Marii Uniri din anul 1918.
Familia Coposu a luat fiinţă la Bobota, în anul 1909, prin căsătoria preotului Valentin Coposu cu Aurelia Anceanu, părinţii lui Corneliu Coposu. Familia a părăsit Bobota în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, deoarece Valentin Coposu, semnatar al Unirii Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie 1918, era trecut pe lista neagră a autorităţilor horthyste. Această perioadă importantă, atât pentru familia Coposu cât şi pentru satul Bobota, fiind una de maximă înflorire sub toate aspectele (economic, cultural, religios etc.), am analizat-o în cadrul unui capitol consistent. Am urmărit, apoi, tragedia familiei în timpul refugiului (1940-1944), al perioadei comuniste (1947-1989) şi după 1989, în cadrul capitolelor IV-VI.
În capitolul următor, am elaborat câteva scurte biografii ale membrilor familiei Coposu, în afară de protopopul Valentin Coposu, a cărui activitate am analizat-o în cadrul capitolului III, şi a fiului său, Corneliu.
Viaţa şi activitatea celui mai de seamă reprezentant al familiei Coposu, Corneliu, am analizat-o în cadrul capitolului VIII, cel mai consistent capitol al lucrării. Am încercat să urmărim, pas cu pas, formarea sa profesională, la Bobota, Blaj şi Universitatea din Cluj, activitatea jurnalistică şi opera scrisă, activitatea politică, până în momentul arestării, calvarul închisorilor comuniste, în care a suferit nu mai puţin de 17 ani, dacă socotim şi cei doi ani de Domiciliu Obligatoriu, activitatea după eliberare, în timpul regimului comunist, sub lupa Securităţii. Din cuprinsul documentelor existente în arhiva CNSAS, se poate observa că „închisoarea” lui Corneliu Coposu nu s-a încheiat în anul 1964, după cei 17 ani şi jumătate de condamnare nedreaptă, ci ea a continuat până în anul 1989 şi chiar după, dacă ne aducem aminte de calomniile şi insultele la care a fost supus, pe nedrept, în anii ’90. După anul 1990, am urmărit activitatea lui Corneliu Coposu, atât pe plan intern cât şi pe plan extern, unde a făcut eforturi aproape disperate pentru ca ţara noastră să revină în marea familie europeană. Ca o încununare a întregii sale activităţi, a fost decorat de către preşedintele Franţei, Jacques Chirac, cu ordinul Legiunea de Onoare, în grad de Ofiţer, cea mai înaltă distincţie a Republicii franceze. De asemenea, presa internaţională l-a numit „preşedintele moral al României”. Am încheiat demersul nostru cu crezul monarhic nestrămutat al Seniorului Coposu, trecerea în eternitate şi testamentul său politic.
La final, am menţionat baza documentară a lucrării, începând cu bibliografia edită, documente de arhivă, interviuri de istorie orală, documente edite, memorii, reviste şi periodice. De asemenea, faţă de prima ediţie, am anexat două conferinţe („Ţara Sălajului” şi „Spiritul Blajului” susţinute de către Corneliu Coposu) şi un articol în care publică o scrisoare inedită a „Crăişorului Munţilor”, Avram Iancu, subliniind legătura strânsă dintre cei doi lideri ai revoluţiei paşoptiste.
* Fragment din volumul lui Marin Pop, „Monografia familiei Coposu. Între istorie şi memorie”, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, apărut la Editura „Caiete Silvane” din Zalău.
+ There are no comments
Add yours