Scriitorul Florin Alexandru este un nume cunoscut al literaturii dobrogene de nișă, romanele sale de factură polițistă fiind apreciate de cititori, dar și de critica de specialitate. Fost polițist de investigație, pasionat de meseria sa, dar și de psihologia cercetării, Florin Alexandru este absolvent al Facultății de Drept și Administrație Publică – secțiunea Drept din cadrul Universității „Spiru Haret” din Constanța, dragostea pentru literatura cu specific detectivist fiind reverberată și prin prisma meseriei, el lucrând, până de curând (2023), ca polițist în cadrul Serviciului de Poliție Transporturi Maritime, din 1995. Pseudonimul său, atât în viața profesională, cât și în cea literară, „Colombo”, așa cum mărturisește chiar autorul, provine de la carismaticul personaj principal al serialului TV polițist american, cu 69 de episoade, produs între anii 1968-1978 și 1989-2003 de către Richard Levinson și William Link, intitulat „Columbo”, personajul principal fiind locotenentul de poliție, Columbo (interpretat de Peter Falk), acțiunea având loc în orașul Los Angeles. „Deși nu am avut nimic în comun cu el, vreodată, decât cuvântul «polițist», atunci când am intrat în rândul Poliției Române i-am împrumutat numele. Fără să știe, bineînțeles. Așa a apărut Colombo.” Și tot astfel s-a născut Compania detectivilor, o echipă de detectivi care va rezolva cazurile, destul de complicate, din seria cu același nume, în care sunt incluse romanele: „Misterele artiștilor” (2012), devenit ulterior „Arua” (2014), „Averea preotului coreean” (2016), „Artizanul păcatelor” (2018), „Arca șerpilor” (2020) și „Avangarda căpeteniei hâde” (2024), toate tipărite la Editura Ex Ponto.
„Arca șerpilor”, romanul asupra căruia m-am aplecat, este învăluit în același mister și fascinație detectivistă, pe care autorul o imprimă cu stil scrierii sale. Factorul-surpriză, ingredientul de bază al romanului polițist, ținând cititorul în tensiunea incertitudinii, pistele care ne sunt oferite sunt aparente, zonele de suspans sunt pline de tușe neprevăzute, impregnate de acțiuni, de cele mai multe ori, de o duritate nedisimulată.
Romanul debutează cu o crimă abominabilă petrecută în parcul Gării, din Constanța, victima fiind profesoara de sport Daniela Manole, a cărei existență era încărcată de dramatism (bătăi frecvente, certuri familiale, o viață trăită în condiții precare, adeseori dezumanizante). Aceasta va fi violată și ucisă prin tăierea gâtului, suspectul fiind docherul Doru Negrescu, un cunoscut om al străzii, care dormea vara pe o bancă în acel parc. Victima lucrase un timp în Spania, unde concubinul ei gelos o desfigurează în bătaie. După ce doctorul Cruceru îi va reda aspectul estetic, Daniela revine în țară, ca profesoară la Liceul 38 din Constanţa. Din păcate, ea nu-și regăsește părinții, care aveau să dispară fără urmă, nu înainte de a vinde casa unde locuiau. Ea va locui cu chirie în fosta casă părintească, aflată acum în proprietatea domnului Jurcă, după care își va amenaja o locuință într-o sală de sport dezafectată, intenționând să-și refacă viața alături de profesorul de limba română de la liceul unde lucra, Anton Lazăr (poreclit Socrates de elevi), care era în curs de divorț, de care prinsese drag. În jurul acestei povești de dragoste gravitează o întreagă lume plină de personaje dubioase: Marian Ţicău (falsul Socrates), care o iubea la disperare pe Daniela, fără a-i fi mărturisit dragostea și care se va sinucide, aruncându-se în fața trenului, Vlădescu Cerasela şi Lavinia Neicu, două lesbiene care doresc să o corupă pe Daniela, dar nu reușesc, homosexualii/heterosexualii Anaconda și Nechezatu, numitul Robin Van der Burg, alias Juan Arthuro Mauricio de la Hella, care se ocupa de jocuri de noroc și care deținea o casă de pariuri, fiind fratele Manuelei Cruceru, care împreună cu Cerasela Vlădescu și mulți alții se ocupau de proxenetism, orgii cu minore şi trafic de carne vie în Occident, mai ales în Spania. Este lesne de înțeles că în această lume promiscuă lucrurile degenerează ușor și acaparează și viețile unor oameni normali, cum este cazul profesoarei Daniela Manole. Detectivii noștri vor parcurge cercetarea cu minuțiozitate și fler, ei trecând prin filmul mai multor crime, pe care trebuie să le rezolve și care implică și alte personaje care vor defini o întreagă șerpărie a lumii interlope. Cititorii vor afla la final de roman cum se rezolvă aceste cazuri înseriate, la procesul capcană care se intentează tuturor acestor șerpi și unde vor fi demascați atât Anaconda, cât și autorii direcți ai crimei Danielei Manole.
Așa cum a remarcat și criticul Emil Lungeanu în cronica sa din Revista „Neuma”: „Ceea ce le e caracteristic romanelor policier ale autorului tomitan este titulatura capitolelor cu ajutorul calendarului. Inedită e și receptivitatea eroului detectiv la multiperspectivism: pe lângă opiniile avizate ale comilitonilor, el consultă adesea și interpretarea personală dată evenimentelor de diverși martori, fie ea și în cheie mistică.” Acest mister planează asupra narațiunii ca un abur, învăluind totul într-o ceață, la umbra căreia se petrec faptele de corupție și crimă. Scriitorul Florin Alexandru dovedește un talent deosebit în a descrie situații care se întrepătrund, acțiunea rămânând totuși suverană.
Modul alert în care se petrece acțiunea, situațiile-limită, personajele dubioase, periculoase, dar și intuiția și inteligența detectivilor fac din lectura romanului „Arca șerpilor” una extrem de atractivă. Florin Alexandru se alătură scriitorilor Bogdan Hrib, cu „Filiera grecească”, Emil Simionescu cu „3 cu ghinion”, Rodica Ojog Brașoveanu cu „Enigmă la mansardă”, care fac cinste acestui gen literar, cu fiecare roman devenind tot mai profund și perspicace în arta scrierii detectivistice. Meritul său stă în actualitatea romanului și modul subtil în care romancierul trage un semnal de alarmă asupra vremurilor pe care le trăim, în care „traficul de carne vie, industria pornografică, tripourile și casele de pariuri fac reclamă deșănțată câștigului nemuncit”, dar și a unei vieți pline de umbre și fapte dezagreabile.
+ There are no comments
Add yours