Mica Romă și Iuliu Maniu

La Editura Presa Universitară Clujeană a apărut, în condiții grafice deosebite, albumul Mica Romă și Iuliu Maniu având menirea „de a omagia personalitatea lui Iuliu Maniu și de a-l prezenta societății actuale ca pe un model demn de urmat”. Convins că Iuliu Maniu ilustrează „imaginea nobilă a intelectualului autentic creștin” și că acesta „a contribuit în mod substanțial la edificarea democratică a societății românești interbelice și s-a opus formelor de guvernare autocratică sau totalitară”, Cristian Dumitru Crișan (Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș) apreciază că publicarea acestui album este „un prinos de recunoștință Marelui Maniu din partea Blajului greco-catolic, pentru a contura actualitatea mesajului său: lupta pentru neam și pentru Adevăr”. Coordonator al lucrării este Ioan Gabriel Ștefan, iar coeditori sunt prof. Vasile Burja, pr. Cristian Borz și Ion-Andrei Gherasim. Dintr-un Cuvânt-înainte semnat de Diac. Prof. Ion Buzași, cititorul află că nu are în fața ochilor „un obiect de natură personală intimă”, nici o „colecție de portrete și note”, ci „un auxiliar științific al istoriei” comparabil cu monografiile istorice, în care textul și imaginea se găsesc într-o „armonioasă îmbinare”. În paginile intitulate „Iuliu Maniu și Blajul în fața istoriei”, prof. Vasile Burja prezintă mai întâi „legăturile genetice” ale lui Iuliu Maniu cu „Mica Romă”, legături care s-au realizat „prin intermediul a trei personalități cheie din istoria Blajului: Simion Bărnuțiu – unchiul lui Iuliu Maniu, Ioan Maniu – tatăl lui și Demetriu Coroian (vicar la Șimleu Silvaniei) – bunicul matern al lui Iuliu Maniu”. Descoperim în arborele genealogic al familiei Maniu, întocmit de pr. Cristian Borz, numele urmașilor celor de mai sus, cu toții pătrunși de cuvintele Sfinxului de la Bădăcin: „nici o jertfă nu e prea mare când este pentru neam și adevăr”. Legăturile „culturale” și sufletești își au începutul în anii când urmează cursurile școlii primare la Blaj (1880-1883), au continuat în răstimpul cât a avut calitatea de avocat al Mitropoliei (1898-1915) și au rămas statornice. Este de reținut declarația lui Iuliu Maniu la popasul de la Blaj în drumul spre Marea Adunare Națională de la Alba Iulia: „Primul meu drum în Ardeal a fost spre Blaj. Este și explicabil lucrul acesta, fiind eu însumi blăjean și fiind Blajul cel mai intelectual centru, – de care se leagă cele mai sfinte și mai minunate tradiții ale neamului românesc. Am venit ca un prieten, ca un frate, care vrea să spună ce are pe inimă fraților săi, prietenilor săi”.

Zăbovind asupra paginilor care-i prezintă activitatea de avocat arhidiecezan, cititorul are în fața ochilor numeroase facsimile ce reproduc scrisorile/actele mitropolitului Victor Mihaly de Apșa (cel ce l-a numit avocat arhidiecezan) și ale lui Iuliu Micu Moldovan (îndrumătorul și sfătuitorul lui Iuliu Maniu pe toată durata acestuia la Blaj, ca elev și, mai târziu, ca avocat) adresate invariabil cu formulele „Spectate Domnule Avocat!” sau „Spectabilului Domn Dr. Iuliu Maniu”. (Latinismul spectatus înseamnă „reputat, eminent, de seamă”.) Demn de reținut este faptul că, nu doar pentru Mitropolie era deschis cabinetul de avocat al lui Maniu din Blaj, ci pentru toată lumea: „Față de clienți și în special pentru țărani avocatul avea o atitudine plină de înțelegere, oferindu-le consiliere juridică cu generozitate… Ionel Pop, nepotul, își amintește sfaturile primite de la Maniu când era stagiar la Blaj: «Nu le sfărâma (țăranilor –  n.n.) nădejdea, nu-i umili cu ținută rece, neprietenească. Adu-ți aminte de strămoșii tăi țărani, cu necazurile lor, ca și cei de azi»” (p. 13). Profesorul Vasile Burja enumeră și punctele de reper ale activității politice a lui Iuliu Maniu. Ilustrativ pentru coordonatele acestei activități este „Discursul lui Iuliu Maniu rostit la Alba Iulia, după citirea Rezoluției Marii Uniri de către Fericitul Episcop Martir Iuliu Hossu”, discurs reprodus la paginile 91-96 ale albumului.

Ultimul document facsimilat este certificatul de deces al lui Iuliu Maniu. Deși Iuliu Maniu a trecut la cele veșnice în 5 februarie 1953, „actul de moarte” eliberat de Sfatul Popular Sighet poartă data de… 20 iulie 1957! Nu este singura nedumerire. Cum să tragi linie (să lași necompletată) rubrica privitoare la studii? Cum să scrii „fără ocupație” în dreptul rubricii respective când decenii în șir, de la absolvirea studiilor de drept la Viena și Budapesta și până în 1947, a dovedit înaltă moralitate în îndeplinirea responsabilităților asumate, de la avocat la prim-ministru.

Paginile cu care se încheie albumul (intitulate În loc de concluzie) cuprind Testamentul lui Iuliu Maniu, Rugăciunea lui Iuliu Maniu, Resursele bibliografice și Anexele/Lista documentelor.

Se cuvine să amintim faptul că între resursele bibliografice regăsim volumele semnate de Marin Pop (Corneliu Coposu și Blajul: destinul unei generații, Zalău, Editura Caiete Silvane, 2015 și Sfinxul de la Bădăcin, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2023), precum și faptul că numeroase fotografii provin de la Casa Memorială Iuliu Maniu din Bădăcin și din revista Caiete Silvane. Această „biografie ilustrată”, tipărită cu sprijinul Protopopiatului Greco-Catolic Sibiu, se adaugă lucrărilor apărute în acest an, când se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu și 70 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.