În data de 1 octombrie 2025, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj a aniversat 15 ani. Adunând roadele, putem spune că, în tot acest timp, instituția culturală numărul unu din Țara Silvaniei a devenit un adevărat ambasador pentru cultura de aici și pentru cultura românească. În aceste vremuri în care cultura este așezată, de multe ori, în planul doi, uitând de rolul important pe care îl are în formarea noastră ca oameni, în timpuri tulburi în care societatea împrumută fel și fel de modele îndoielnice, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj vine să ne demonstreze că se pot face lucruri deosebite. Felicit conducerea acestei instituții, Consiliul Județean Sălaj și întreaga echipă de referenți pentru proiectele deosebite derulate, prin care au grijă de formarea viitoarelor generații. Statistic, vorbim de peste 750 de parteneriate pentru evenimente culturale care au avut ecouri până departe, în străinătate, dar și de 1.300 de absolvenți ai Școlii Populare de Arte și Meserii, care au învățat tainele muzicii sau ale altor arte, precum cele vizuale. Ansamblul Folcloric „Meseșul”, Formația de dansuri „Veteranii Meseșului”, Ansamblul de dansuri „Meseșul Junior” și Orchestra Populară „Rapsozii Sălajului” au dus faima jocului și a cântecului, frumusețea costumelor populare, pe toate meridianele, în 700 de spectacole în care artiștii au fost aplaudați la scenă deschisă, ținând lacrima de bucurie a spectatorilor în cumpănă, vibrând în fiecare cântec și pas de joc cu moștenirea străbună.
N-o să vorbesc foarte mult despre întreaga gamă a activităților culturale create de instituția sărbătorită, presa vremii relatând la timp succesul fiecăreia, iar revistele scoase de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj (amintind aici și „Anuarul”) vorbesc și ele, prin text și imagini, de agenda culturală, ci mai mult despre Editura și Revista „Caiete Silvane”, pe care le cunosc foarte bine, fiind un colaborator constant al acestora. Participând la multe evenimente literare din țară am auzit doar lucruri bune despre literatura sălăjeană. Revista „Caiete Silvane” și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj reușesc, zi de zi, să creeze noi punți între generații și să apropie oamenii de actul cultural. Aproape 500 de cărți au apărut în acești 15 ani la Editura „Caiete Silvane”, bune și foarte bune. Este o onoare pentru mine că la Editura „Caiete Silvane” au văzut lumina tiparului cărțile mele. Rar este această formulă fericită de revistă și editură împreună, sub semnul aceleiași instituții. Și, mai mult, scriitorii locului sunt ajutați necondiționat, fie ei consacrați sau la început de drum. Revista și-a asigurat o prezență importantă în peisajul publicistic românesc, și nu numai, prin formarea de către managerul Daniel Săuca a unei echipe profesioniste, dăruite muncii de jurnalism cultural. Menținerea unor rubrici constante, dar și găzduirea unor documente scoase din arhive, au permis multor oameni de condei să-și adune articolele publicate în elegante volume de certă valoare istorică sau etnoculturală, „Caiete Silvane” devenind și o sursă de referință pentru numeroasele monografii ale Sălajului, care s-au scris în ultimul timp. Cu certitudine pot spune că autorii de texte și cărți din Transilvania, și nu numai, au beneficiat, în timp, de o generoasă alocare de spațiu. Revista se află sub egida Uniunii Scriitorilor din România, lucru foarte important. Împreună suntem la bilanț. Revista e cu cinci ani mai mare decât Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, având până în prezent 180 de numere și 44 de suplimente (apărute în perioada octombrie 2010 – septembrie 2025), care oglindesc evenimente istorice sau aniversări ale unor personalități. Să nu uităm de mai tânăra revistă științifică „Studia Caiete Silvane”, foarte importantă pentru specialiștii care au unde să își prezinte munca, fie ei muzeografi, profesori sau doctoranzi, ce au nevoie de publicații într-o revistă de specialitate.
Publicația „Caiete Silvane” a împlinit 20 de ani în februarie 2025, motiv de sărbătoare pentru apariția antologiei cu gândurile redacției și ale colaboratorilor – „Caiete Silvane (la) 20 de ani”,managerul Daniel Săuca fiind coordonator. În editorial ne spune că este „o tribună a oamenilor de cultură sălăjeni (scriitori, cercetători, artiști etc.), o tribună racordată însă la mersul culturii, literaturii la nivel național”. „Împreună suntem mai puternici”, spune Alice Valeria Micu. Și cred că este cel mai sugestiv titlu pentru că după 20 de ani se pot aduna roadele, iar apariția sub sigla Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în ultimii 15 ani, a făcut ca revista să fie mult mai vizibilă, având suportul unei instituții puternice.
Așa cum spunea Gheorghe Glodeanu, an de an, revista a crescut, reușind să atragă „colaboratori importanți de pe toate meleagurile patriei. A câștigat în personalitate și în valoare”. Din mulțimea de texte apărute în cadrul antologiei selectăm câteva fraze pentru a rămâne și aici, mărturie a lucrului bine făcut. Mircea Popa, universitarul clujean, scrie: „Așa cum se prezintă astăzi, revista «Caiete Silvane» și-a găsit locul potrivit între celelalte reviste județene, acordând atenția cuvenită fenomenului cultural local, care se extinde și asupra orășelelor învecinate, Șimleu Silvaniei sau Jibou, dar și asupra altor zone. Pe urmele «Țării Silvaniei» de odinioară, actuala formulă a «Caietelor Silvane» servește în cel mai înalt grad intereselor locale, promovând cu consecvență și un număr de condeieri maghiari, interesați de patrimoniul cultural comun”. George Vulturescu: „«Focul viu» este întreținut de creatori de prestigiu (majoritatea onorând învățământul din Sălaj), deja bine cunoscuți prin cărțile lor”.
Perfect de acord cu Olimpiu Nușfelean, care vorbește despre modul în care revista știe să promoveze cultura și în rândul tinerilor prin lecturile publice girate în liceele din Zalău, realizate în colaborare cu profesori și bibliotecari din aceste instituții: „E «în sarcina» scriitorilor și profesorilor să găsească și să cultive, chiar cu un sentiment al sacrificiului, căi de acces la lectură ale tinerilor. Pentru că, în colectivele de studiu, există elevi și studenți care sînt sensibili la cele frumoase și aceștia pot deveni, și ei, cavaleri ai frumosului”.
La rândul lui, Viorel Mureșan ne amintește despre evoluția ascendentă: „Revista aniversată se așază în fruntea periodicelor sălăjene. Amintindu-ne de un vers al lui Ion Minulescu, avem – iată – și în «Caiete Silvane» una dintre «gările cu firme albastre» ale literaturii române, în dreptul căreia oprește din când în când trenul suav al poeziei”.
Alexandru-Bogdan Kürti scrie minuțios despre tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul timpului cu revista.
Mai sunt cuprinse texte semnate de Carmen Ardelean, Silvia Bodea Sălăjan, Imelda Chința, Nicolae Coande, Daniel Hoblea, Doina Ira-Tăutan, Alexandru Jurcan, Marcel Lucaciu, Irina Petraș, Ion Pițoiu-Dragomir, Marin Pop, Mircea Popa, Viorel Tăutan ș.a. Pentru modul în care au reușit să croiască o instituție publicistică solidă, Daniel Săuca și echipa lui merită toate laudele. La fel și această antologie, prin care sunt aniversați și cititorii, care, număr de număr, au dat impulsul de a merge mai departe. Din nou și din nou, de 20 de ani. Faptul că s-au alăturat seniorii literaturii acestui proiect a sporit, pe parcursul anilor, pe măsura bogăției poeziei, prozei, articolelor de cultură românească din paginile revistei.
E clar, un punct forte al municipiului Zalău și al județului Sălaj este Centrul de Cultură și Artă, iar acesta s-a remarcat, mai ales în ultimii ani, prin intermediul revistei „Caiete Silvane”. Puțini dintre noi cunoșteau istoria, literatura, reperele acestor ținuturi înainte de editarea revistei Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Prin intermediul publicației am aflat date concrete despre primele încercări de a aduna comorile zonei într-un muzeu, începând cu anul 1880, Muzeul Județean de Istorie și Artă – Zalău numărând azi peste 200.000 de bunuri de patrimoniu.
Festivalul Internațional „Primăvara Poeziei”, proiectele editoriale care aduc în față scriitorii sălăjeni, studiile istorice și etnologice, monografiile au prins, în ultimii ani, contur prin publicarea unor volume de către Editura „Caiete Silvane”. Amintim „Istoria Sălajului în Caiete Silvane”, „Românii în Uniunea Europeană” – Vasile Pușcaș (sub egida CCAJS), „Sălaj – Frumusețe, Tradiție, Poveste”, „Aspecte ale integrării județului Sălaj în statul național român – Virgil Mihalca și Doru E. Goron, dar și cercetările adunate de Camelia Burghele în volumele ce vorbesc despre povestea satelor sălăjene. Managerul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj s-a dovedit a fi un bun promotor al culturii de aici, pentru că, prin intermediul proiectelor sale, am aflat multe lucruri despre personalitățile sălăjene, începând cu Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Băsești, Gheorghe Șincai, Corneliu Coposu, și lista poate continua. Nu pot omite echipa formată în jurul revistei „Caiete Silvane”: Daniel Săuca – redactor-șef; Viorel Mureșan – redactor-șef adjunct; Corina Știrb Cooper – secretar de redacție; Marin Pop, Carmen Ardelean, Alexandru-Bogdan Kürti – redactori; Viorel Tăutan, Marcel Lucaciu, Imelda Chința – redactori asociați; Ioan F. Pop, Györfi-Deák György, Alice Valeria Micu, Gheorghe Moga, Simona Ardelean-Samanta – colaboratori; Oana-Maria Barariu-Săvuș – corectură și Marius Soare – tehnoredactor.
Graiurile din Sălaj, muzica vocală tradițională, chiuiturile sunt așezate în cărți, dar și puse în scenă de Ansamblul Folcloric „Meseșul”.
Printre punctele tari ale acestei zone menționăm „Traseul caselor tradiționale”, proiect aparte care aduce în prim-plan frumusețea arhitecturală păstrată în unele sate din Țara Silvaniei. Am menționat toate aceste aspecte, deși ele sunt deja cunoscute, tocmai pentru a oglindi preocupările din ultimii ani privind promovarea istoriei Zalăului, dar și conceperea unor proiecte culturale deosebite, neuitând aici aducerea în fața publicului din Zalău, în evenimente realizate în școli sau în sala de spectacol, a unor personalități ale locului plecate în lume sau a unor nume de prim rang ale culturii românești.
În ceas de sărbătoare se editează antologii. În colecția „Poesis” a Editurii „Caiete Silvane” a apărut volumul „Poeme pentru Caiete Silvane 2”, la marcarea a 20 de ani de existență a noii serii a revistei, și conține texte poetice apărute în perioada 2017-2024 în paginile sale. Antologia se deschide cu o poezie de Viorel Mureșan, un poet important, trăitor pe meleaguri sălăjene. Amintim aici și faptul că se ocupă în revistă de rubrica de cronică literară, dar și de prezența literaturii străine în paginile acesteia. „Pictorul iese în pragul casei sale / să ne aducă toamna-n oraș / ia seama îi spunem / că vântul ți-ar putea răsturna șevaletul / și vei vedea lumea cu capul în jos”, spune poetul Viorel Mureșan, într-o continuă vibrație lirică. Traian Ștef, apropiat al revistei, metamorfozează pâinea, dându-i conotații sacre: „Iau în brațe pîinea mare / Coaptă în cuptorul de lut galben / Nu mai e fierbinte / Căldura ei a fost ostoită / Cu un ștergar / Rup un colț”. Dintre invitați, amintim pe runcanul Vasile Dâncu și ale lui dealuri nemurite în poezie: „Speranța satului / e-n turnul bisericii, / acolo este antena / de transmis mesaje / către toate / marile văzduhuri. / Aici cad în genunchi / truditorii gliei / cu oasele frânte / de la izgonire”. La rândul ei, Marta Petreu aduce în structuri lirice poveștile rădăcinilor: „Priveam apa întunecată / sperînd că la o adică la mine‑n sat sub hagău / peste apa sîmbetei pot zbura sau sări / Era noapte mergeam spre casa noastră ca spre paradis”. Pe Otilia Țeposu, cea care săptămânal ne așteaptă cu povești fabuloase în revista „Formula As”, o citesc de fiecare dată cu bucurie: „Descifrez doar alfabetul mort al înserării. / Timpul a înghețat. / Niciun soare nu mai apune, / Nicio stea nu mai răsare”. Timișoreanul Robert Șerban așează în versuri atmosfera din atelierul de creație al scriitorilor care „poartă cu ei / carnețele caiete agende / au prin buzunarele de la pantaloni / cocoloașe de hârtie scrisă / în cele de la cămăși / coli împăturite și răsîmpăturite / în buzunarele de la haine / au petece de șervețele și colțuri rupte în grabă / pe care sunt mâzgălite / tot felul de înscrisuri ciudate // scriitorii au tot timpul hârtie asupra lor / și niciunuia nu-i pasă / că hârtia se aprinde ușor / și arde repede”.
Carmen Ardelean, redactor la „Caiete Silvane”, vorbește în poezia ei despre lumile pe care femeia le aduce în viața noastră: „Cine nu s-a trezit în nicio dimineață femeie / nu poate înțelege cum vine întâmplarea asta / de ți se cuibărește, / pe neașteptate, / între litere, / un semn al întrebării / despre care descoperi, / într-un prea târziu, / că-i un binecuvântat număr străin”. Printre invitați, avem bucuria de a-l întâlni și pe Liviu Ioan Stoiciu, cu un poem despre… Zalău: „frunzărește mai departe pagini / din revista Caiete Silvane, / împrumutată de la colegul de pat, trage pătura peste cap – / dispare. Până aici i-a fost, scrie în / nota de constatare doctorul, are pierderi de memorie /… / Mai încolo are loc o înălțare a Cugetului: la Zalău”. Olimpiu Nușfelean este în dialog cu cititorii: „Pe ce ai vrea tu, cititorule, / să-mi scriu poeziile? / Pe o foaie smulsă / din registrul de cîrciumă al bunicului, / cu foșnetul ei de colb spulberat de curentul de aer / venit prin geamul deschis? / Pe agenda zilei cu care mi-am început noul an? / Într-un mesaj pe telefonul mobil? / În caietul de isprăvi al iubitei?”. Un debut frumos în revistă și mai apoi în antologie este al Ionelei-Silvia Nușfelean, cea care are grijă de noua generație de scriitori de la Bistrița, la Palatul Copiilor. O poetă care ar trebui să apară mult mai des în fața cititorilor: „Ce ostenire de doruri / se zbate / sub pleoapele inimii, // când, / din versurile tale, / se țes jocuri… // Lăsat-am dimineața / s-adoarmă sub pajiști…”. Mai selectăm din antologie versuri de Horia Bădescu: „Dar ce să zici când nu mai ai cuvinte? / Privești-napoi și afli înainte”. Și, bineînțeles, poetul zălăuan Daniel Săuca: „Mimez și eu respirația divină / Imitarea fluxului și refluxului / Duhului / A inspirației și a expirației / A rugăciunilor și a lacrimilor / A oceanelor umplute cu suferință / A mărilor pline de indicațiile unui / dumnezeu vesel”.
Dintre cei 93 de poeți din antologie mai menționăm pe: Claudiu Komartin, Gheorghe Vidican, Marcel Lucaciu, Ștefan Jurcă, Andrei Gazsi, Alexandru Jurcan, Dumitru Chioaru, Vasile Gogea, Ioan F. Pop, Ion Pițoiu-Dragomir, Daniel Hoblea, Ioan Radu Văcărescu, Nicolae Coande, Viorel Gheorghe Tăutan, Alice Valeria Micu, Doina Ira-Tăutan, Ion Mureșan, Aura Christi, George Vulturescu.
Antologia este o imagine proaspătă a literaturii, prin prezența autorilor din întreaga țară. Îl felicit pe Daniel Săuca pentru modul în care reușește să traseze o hartă geografică, oglindind astfel starea liricii românești prin intermediul poemelor așezate în revista „Caiete Silvane”, iar mai apoi în antologii. Nume consacrate ale liricii stau alături de cei aflați la început de drum, fără nicio problemă, pentru că selecția făcută de „Caiete Silvane” este una a calității. La mulți ani tuturor celor care iubesc actul cultural. La mulți ani Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, oamenilor frumoși de aici, care Cred în Cultură de 15 ani!
