Memoria Profesorului

În 2022, la Editura Charmides din Bistrița, sub îngrijirea profesorului Vasile V. Filip, a apărut lucrarea Gavril Scridon. 100 de ani între „oameni de pe Someș”. Cartea reprezintă un omagiu adus cunoscutului profesor de la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca de către foștii lui studenți și de câțiva dintre colegii și colaboratorii săi de odinioară. Gavril Scridon s-a născut în data de 16 mai 1922, în localitatea Feldru din județul Bistrița-Năsăud și s-a stins din viață în 1996, la Cluj. A devenit cunoscut îndeosebi prin studiile sale consacrate lui George Coșbuc și prin ediția critică a operei acestuia (patru volume publicate între 1966 și 1982). Ca locuitor al meleagurilor năsăudene, interesul său a fost atras și de un alt mare scriitor al locului, Liviu Rebreanu. Acestuia i-a dedicat volumele Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene (1967) și Liviu Rebreanu între „Oameni de pe Someș” din 1975. Dar Gavril Scridon a fost și un foarte bun cunoscător al literaturii maghiare din România. O demonstrează din plin Istoria literaturii maghiare din România între 1918-1989, publicată în 1996. Nu întâmplător, în ultima perioadă a activității sale (1982-1991), profesorul Gavril Scridon a petrecut o lungă perioadă ca lector de limba română la Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta.

Asemenea multora dintre semnatarii volumului, la sfârșitul anilor ’70, m-am numărat și eu printre studenții reputatului dascăl. Era titularul cursului Eminescu și, timp de un semestru, ne-a introdus în tainele liricii marelui poet. La cursurile sale am avut ocazia să văd pentru prima dată celebrele Lepturarii ale lui Aron Pumnul. Gavril Scridon se ocupa de antumele eminesciene, în timp ce, la orele de seminar, Ioana Em. Petrescu, ne iniția în lumea mai puțin cunoscută a postumelor. Profesorul avea o ținută impozantă și era mereu foarte elegant, cinstind și prin alura sa memoria marelui poet. Cu alte cuvinte, își transforma cursurile într-o sărbătoare a spiritului. Dacă ar fi să-l caracterizez pe scurt, aș trimite la titlul evocării lui Constantin Cubleșan, Gavril Scridon – un profesor „de modă veche”. Afirmația îi aparține apreciatului om de la catedră, care s-a autocaracterizat astfel într-un dialog purtat cu unul dintre doctoranzii săi. În ciuda aparențelor, sintagma nu are în ea nimic peiorativ. Dimpotrivă, ea trimite la meticulozitatea și la exigența profesorului de vocație. Cu toate acestea, Gavril Scridon știa să se apropie de studenții săi, numărându-se printre profesorii apreciați ai Filologiei clujene. La materia lui învățai din dragoste pentru Eminescu. Vorbind despre profesorul Gavril Scridon, Constantin Cubleșan descrie figura luminoasă a mentorului care i-a coordonat teza de doctorat. Exegetul vede în profesorul năsăudean „un cercetător de profunzime al literaturii din Transilvania”. Fostul doctorand recunoaște că de la Gavril Scridon a învățat maniera în care să abordeze în mod critic operele literare. Titularul cursului Eminescu este considerat „un dascăl adevărat, în linia marilor dascăli ardeleni, pentru care limba și dragostea de pământul românesc erau mai presus de orice pe lume”.

Cartea „gândită și alcătuită” de Vasile V. Filip conține cinci secțiuni ample. Textele introductive sunt urmate de un capitol de Evocări, comemorări, de o amplă secțiune de Exegeze și de un capitol ce vizează Cărțile lui Gavril Scridon în lumina criticii literare. Volumul se încheie cu un interesant corpus de Anexe, în care sunt reunite numeroase imagini legate de biografia și de activitatea științifică a fostului dascăl de la Filologia clujeană.

În Argumentul care deschide impozantul tom, Vasile V. Filip, fostul student al profesorului Gavril Scridon în anul universitar 1976-1977, atrage atenția asupra faptului că lucrarea de față reprezintă concretizarea editorială a manifestărilor centenare dedicate reputatului om de cultură în zilele de 27 mai (la Bistrița) și 28 mai 2022 (la Feldru). Exegetul redă eforturile depuse pentru realizarea manifestărilor și insistă pe rolul jucat de Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Județene „George Coșbuc” din Bistrița, și de Ilie Rad, fostul student al profesorului, în organizarea colocviilor.

În cadrul secțiunii Evocări. Comemorări găsim contribuțiile unor importanți oameni de cultură, precum Ion Buzași, Constantin Cubleșan, Cornel Cotuțiu, Vasile V. Filip, Iacob Naroș, Virgil Nistru Țigănuș, Olimpiu Nușfelean, Ion Petrovai. Capitolul Exegeze este onorat de: Icu Crăciun, Viorel Mureșan, Mircea Popa, Traian Ștef, Mircea Daroși, Ion Istrate, Menuț Maximinian, Doina Rad, Ilie Rad, Simion Răchișan. Foarte interesantă se dovedește și partea intitulată Cărțile lui Gavril Scridon în lumina criticii literare. Intenția lui Vasile V. Filip a fost aceea de a oferi câte o exegeză de actualitate pentru fiecare dintre cele zece cărți publicate în țară de către profesorul năsăudean. Perspectivelor de azi le-au fost alăturate o serie de recenzii publicate la apariția lucrărilor comentate. În cazul volumului de debut, Pagini despre Coșbuc din 1957, sunt reținute nu mai puțin de trei puncte de vedere diferite, semnate de Lucian Valea, Monica Lazăr și Șerban Cioculescu. Printre ceilalți semnatari ai capitolului, îi regăsim pe G.F. Țepelea, M. Beșteliu, Irina Petraș (prezentă cu două materiale) și Ion Vlad.

Interviul din finalul cărții realizat de Cornel Cotuțiu ne transpune în laboratorul de creație al cercetătorului operei lui Coșbuc. Profesorul Gavril Scridon vorbește aici despre dificultățile elaborării unei ediții critice, activitate ce presupune multă muncă, răbdare și pasiune.

Volumul Gavril Scridon. 100 de ani între „oameni de pe Someș” reprezintă un pios omagiu adus unuia dintre dascălii ce au marcat istoria Facultății de Filologie din Cluj-Napoca.