Marin Pop, Protopopul Ștefan Răcășan (I)

Estimated read time 21 min read

La cumpăna anilor 1980/1981, pe când se afla la unul dintre fiii săi, în Cluj-Napoca, trecea la cele veșnice una dintre personalitățile marcante ale Sălajului, protopopul Ștefan Răcășan. Din păcate, odată cu trecerea timpului, a intrat într-o nemeritată uitare, în special după ce la Buciumi nu se mai organizează festivalul coral care-i purta numele. Tocmai din aceste considerente, ne-am propus ca în prezentul articol să aducem la cunoștința opiniei publice câteva crâmpeie din prodigioasa lui activitate, pe care a desfășurat-o nu numai pe plan religios, ci și cultural, politic și economic. Subliniem doar faptul că din corul țărănesc pe care l-a înființat la Buciumi s-a remarcat doamna Sava Negrean Brudașcu.

O altă motivație o constituie faptul că 2025 a fost declarat, prin lege, „Anul Cardinal Iuliu Hossu” și în acest context ne propunem să publicăm mai multe studii referitoare la viața și activitatea episcopului-martir, precum și a colaboratorilor săi apropiați, printre care s-a aflat și protopopul Ștefan Răcășan.

***

Protopopul Ștefan Răcășan

Ștefan Răcășan s-a născut la 2 iunie 1907 în comuna Așchileu Mic, județul Cluj, din părinții Simion și Maria Răcășan, născută Forna, țărani gospodari și cu frică de Dumnezeu.

Rămas orfan de mamă de la vârsta de șapte ani, a urmat cursurile școlii primare din satul natal, avându-i ca și colegi pe fiii țăranilor din localitate, dintre care își amintea de Matei Ion a Gherghichii Beciului și de Băgărean Nimușca, măritată Rețe.

După absolvirea școlii primare, în anul 1919, tatăl său l-a înscris la Liceul „George Barițiu” din Cluj, unde a urmat două clase secundare, avându-i ca și colegi pe Tudor Bugnariu, fost primar al Clujului, Dr. Alexandru Roșca, reputatul profesor universitar clujean și pe Dr. Salvador Cupcea, fiul vicarului Silvaniei, Petru Cupcea, ajuns profesor la Facultatea de Medicină din Cluj și ministru adjunct al Sănătății, după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Din cauza situației materiale modeste a tatălui său, în anul 1921 s-a transferat la Liceul „Petru Maior” din Gherla, pe care l-a absolvit în anul 1926, când și-a luat bacalaureatul. Aici i-a avut ca și colegi, printre alții, pe Alexandru Fărcaș, care ajunge în funcția de secretar la Institutul Teologic Universitar din Cluj și pe Dr. Gheorghe Culic, judecător în Cluj.

În ultima clasă de liceu rămâne orfan și de tată și este nevoit să se susțină singur, prin meditațiile ce le dădea elevilor din clasele inferioare, iar după terminarea liceului a fost primit ca bursier al Mitropoliei Blajului, pe toată perioada studiilor superioare. A urmat Facultatea de Teologie din Blaj, pe care a absolvit-o în anul 1929. Aici i-a avut colegi, printre alții, pe Virgil Moldovan, ajuns în funcția de consilier eparhial la Episcopia Ortodoxă Română din Oradea și pe Virgil Stanciu, profesor la liceul nr. 1 din Cluj.

În data de 7 noiembrie 1929 s-a căsătorit cu Viorica Mărgineanu, originară din localitatea Tămașa, iar din fericita lor căsătorie au rezultat trei copii: Petru, născut la 25 septembrie 1930, profesor de matematică și fizică la Liceul „George Barițiu” din Cluj-Napoca; Ștefan, născut la 25 aprilie 1932, absolvent de Medicină în Cluj-Napoca; Tiberiu, născut la 23 septembrie 1938, la rândul lui absolvent de Medicină în Cluj-Napoca.

La 12 noiembrie 1929, tânărul preot este hirotonit în parohia Sâncraiu Almașului, unde a păstorit până în data de 11 august 1940, când a fost numit protopop la Buciumi, județul Sălaj.

În cei 11 ani cât a funcționat ca preot în parohia Sâncraiu Almașului, Ștefan Răcășan a muncit cu râvnă pentru ridicarea culturală și economică a țăranilor.

Din punct de vedere religios, la nici un an de la instalarea sa în funcție are loc rearondarea parohiilor greco-catolice, iar episcopul Iuliu Hossu mută sediul episcopiei la Cluj, Dieceza denumindu-se de acum de Cluj-Gherla. Parohia greco-catolică Sâncraiu Almașului făcea parte din tractul Cluj-Mănăștur.

Tânărul preot Ștefan Răcășan urcă repede scara ierarhică a funcțiilor bisericești, în anul 1932 fiind ales în asesor substitut al Forurilor delegate Matrimoniale de I-a instanță, după cum reiese din oficiosul diecezan „Curierul Creștin”.

Tot din acest ziar bisericesc aflăm că în anul 1940, Ștefan Răcășan ajunsese în funcția de protopop onorar. Aflând că preotul Gavril Deac, protopop al tractului Buciumi, s-a transferat în parohia Surduc și ca protopop tractual, Ștefan Răcășan cere să fie transferat în locul său, la Buciumi. Astfel, în ședința Consistoriului diecezan din 11 august 1940, se decide numirea lui ca protopop al tractului Buciumi și paroh în vechea așezare romană, situată la poalele Munților Meseș.

În plan cultural, Ștefan Răcășan a organizat corul înființat în Sâncraiu Almașului încă din anul 1922, cu care colaborase în timpul studenției, în cor țărănesc pe patru voci, care a cântat în repetate rânduri la Radio București și a concertat în principalele orașe ale țării: București, Brașov, Alba Iulia, Târgu Mureș, Satu Mare, Blaj, Iași, Ploiești etc. În mod special, a concertat la Opera Română din Cluj, obținând „succese neobicinuite”.

Inaugurarea Casei Naționale din Sâncraiu Almașului – 22 mai 1938

În anul 1937, la un concurs național organizat la București, la care au participat 180 de coruri, Ștefan Răcășan și corul țărănesc din Sâncraiu Almașului au câștigat locul I.

Un an mai târziu, în perioada 2-8 iulie 1938, același cor, împreună cu alți 700 de țărani, grupați în organizația Astrei denumită „Șoimii Carpaților”, instruiți de preotul Ștefan Răcășan, a concertat la Radio Praga, în cadrul festivalului Sokoliada din acel an, la care a participat și România. Organizat pe stadionul Masaryk, denumit după vrednicul președinte cehoslovac ce decedase cu un an înainte, evenimentul a avut o amploare deosebită, de nivel european, având în vedere și contextul internațional revizionist, Cehoslovacia fiind ocupată un an mai târziu de către Germania nazistă. Iată câteva scurte relatări publicate în revista „Șoimii Carpaților”, referitoare la prestația de excepție a protopopului Răcășan, în calitatea sa de dirijor al corurilor participante:

Spectacolul oficial a avut loc în după-masa de marți, 5 iulie. A fost ultima zi mare a serbării Sokolilor, la care a luat parte cel mai mare număr de executanți (30.000 de bărbați și tot atâtea femei). O ploaie îndesată și rece a căzut în tot decursul acestei după-mese. Ceea ce nu a adus însă nici cea mai mică modificare desfășurării programului. (…) Au impresionat (românii – n.n.) prin originalitatea programului (Coasa și dansurile) și mai ales prin costumele lor. A fost maximul ce-l puteam da în astfel de împrejurări. De aceea defilarea lor pe stadion, prin fața Președintelui Benés, – alături de care a fost invitat acum și Tribunul Șoimilor (prof. Iuliu Hațieganu – n.n.) – a fost însoțită de aplauze delirante. Iar țăranii noștri uitaseră și ploaie și oboseală și începuseră să-și arunce căciulile în aer, ceea ce a produs culmea entuziasmului … (…)

Cu toate că (erau) uzi leoarcă, Șoimii noștri au plecat imediat după program la postul de Radiodifuziune, unde, sub conducerea părintelui Răcășan au făcut să răsune în întreaga lume frumoasele noastre cântece”.

Din încasările ce le obținea la concerte și prin munca voluntară a țăranilor din Sâncraiu Almașului, protopopul Ștefan Răcășan a reușit să construiască un cămin cultural impunător, care mai există și în prezent.

A organizat, apoi, la căminul cultural, stațiunea de mașini agricole, iar țăranii din sat au avut posibilitatea de a fi primii din județul Cluj care au lucrat pământul cu tractoarele. De asemenea, a achiziționat mașină de semănat, prășitoare mecanice, plug reversibil, prozolator etc. Plugul reversibil, sapa mecanică și alte unelte agricole au fost obținute de către protopopul Ștefan Răcășan printr-un program inițiat de regele Carol al II-lea, care a împărțit țăranilor 1.141 de pluguri, lucrate la Uzinele metalurgice de la Reșița, în sisteme diferite, pentru a se potrivi diferitelor zone ale țării. Distribuirea plugurilor s-a făcut de către Astra, susținătoare de școli țărănești pentru adulți, cum a fost și cea de la Șimleu Silvaniei.

Prof. univ. dr. Iuliu Hațieganu, tribunul „Șoimilor Carpaților”

Protopopul Răcășan a instalat în Sâncraiu Almașului două răsadnițe sistematice pentru cultura răsadurilor de primăvară și vară. A procurat 4.000 de puieți altoi, pe care i-a distribuit gratuit coriștilor și țăranilor săraci, dar harnici, din localitate. Pe mai mulți țărani săraci, dar silitori, printre care se numărau Ioan Cucuruzan și Toader Mureșan, i-a ajutat cu îmbrăcăminte și i-a trimis la cursuri speciale de agricultură și pomicultură.

Pentru îngrijirea sănătății populației din Sâncraiu Almașului, Ștefan Răcășan a înființat o baie populară, cu dușuri. De asemenea, a organizat un curs special de gospodărie casnică pentru femei, cu durata de șase luni, aducând în acest scop o profesoară specialistă de la Sibiu.

La 22 mai 1938, în cadrul unei festivități deosebite, organizate de despărțământul Cluj al Astrei, condus de reputatul medic și profesor universitar Iuliu Hațieganu, se inaugura Casa Națională din Sâncraiu Almașului, construită din inițiativa și munca deosebită a protopopului Ștefan Răcășan. Despre această casă culturală, distinsul fiu al satului Sâncraiu Almașului, Ion Onuc Nemeș, spune următoarele: „Amplasată în mijlocul satului și ridicată pe locul unei foste cârciumi, Casa Națională din satul meu forma un triunghi fericit cu Biserica (1902), situată pe deal, și cu Școala (1910). Era o clădire monumentală, reprezentativă și simbolică pentru sat, menită să atragă, să cheme la ea, să fie un titlu de noblețe și de mândrie pentru localnici”.

Discursul inaugural al casei, care urma să fie folosită și de organizația „Șoimii Carpaților”, a fost rostit de către Dr. Iuliu Hațieganu, iar darea de seamă referitoare la construcția casei a fost prezentată de către vrednicul protopop Ștefan Răcășan. Construcția casei a durat trei ani, iar fondurile bănești au fost asigurate, așa cum sublinia și Ștefan Răcășan, din premiile obținute de formația corală pe care a înființat-o și o conducea. Locuitorii din Sâncraiu Almașului au făcut 100.000 de cărămizi, au făcut clacă și au transportat piatra și nisipul, au ajutat meșterii la toate lucrările de construcție. Vrednicul profesor Dr. Iuliu Hațieganu a contribuit cu bani proprii la ridicarea casei, dând dovadă de generozitate și dragoste față de semenii săi. Nu în ultimul rând, menționăm faptul că la inaugurare, Casa Culturală a fost înzestrată cu mobilier, bibliotecă, lămpi și un aparat radio.

Tot de la Ion Onuc Nemeș aflăm de inițiativa lăudabilă a fiilor satului Sâncraiu Almașului de a dezveli și sfinți o placă din bronz, pe frontispiciul Casei Naționale, cu numele ctitorului instituției de cultură: preot Ștefan Răcășan. Evenimentul a avut loc în data de 7 septembrie 2014, în cadrul întâlnirii fiilor satului din Sâncraiu Almașului.

După cum reiese din rapoartele de activitate ale Despărțământului Cluj al Astrei, protopopul Ștefan Răcășan a desfășurat o activitate deosebită susținând conferințe, organizând șezători și a colaborat la realizarea programului diferitelor evenimente culturale împreună cu corul țărănesc pe care îl conducea. Redăm doar câteva titluri ale conferințelor pe care protopopul Ștefan Răcășan le-a susținut la Sâncraiu Almașului, în cadrul despărțământului de plasă al Astrei, în perioada 1933-1935, după cum reiese din rapoartele înaintate de către despărțământul Cluj al Astrei Comitetului Central de la Sibiu și publicate în revista „Transilvania”: „Frumusețea cântecului românesc”; „Portul românesc”; „Frumusețea datinilor pascale”; „Astra și faptele ei”; „Ce trebuie să facă țăranul în timpul liber de iarnă”; „Preceptele morale în lumina credinței și științei”; „Iubirea de neam și de lege”; „Astra și contribuția ei la luminarea neamului”; „Rolul Bisericii în trecutul neamului și astăzi”; „Minte sănătoasă în corp sănătos”; „Prof. Iuliu Hațieganu și Șoimăria”; „Virtuțile martirilor creștini”; „Spiritul de jertfă pentru luminarea neamului” etc. Tot din aceste rapoarte aflăm că era secondat în activitatea culturală de soția sa, Viorica Răcășan, care susține, printre altele, conferința „Datoria mamei române”.

Tot din revista Astrei aflăm despre participarea protopopului Ștefan Răcășan la cea de-a IV-a ediție a „Șoimiadei”, care a avut loc în data de 13 iunie 1937, în Așchileu Mic, satul său natal. Iată ce scria în paginile revistei „Transilvania” profesorul Ion Breazu, membru marcant al Astrei, care a rămas profund impresionat de prestația deosebită a corurilor conduse impecabil de protopopul Răcășan:

Am văzut ochii înotând în lacrimi de bucurie la spectacolul grandios a o mie două sute de flăcăi și fete în costume naționale dansând sau cântând. Părintele Ștefan Răcășan, protopopul din Sâncraiu Almașului, trebuie să aibă o baghetă vrăjită pentru a putea conduce, fără repetiții de ansamblu, un cor de țărani de proporții cum nu cred că a existat altul pe întreaga întindere a pământului românesc”.

Din punct de vedere politic, organele comuniste îl acuză, mai târziu, că a făcut parte din Partidul Național Țărănesc. El ar fi intrat, oficial, în rândurile partidului, în anul 1932.

La Sâncraiu Almașului se deplasa deseori fruntașul național-țărănist Emil Hațieganu, care a fost ales deputat al circumscripției electorale Hida în mai multe legislaturi, și cu care se spune că era în relații bune. De asemenea, era în relații foarte bune și cu fratele lui, cu reputatul doctor Iuliu Hațieganu, alături de care a activat pe tărâm cultural, în cadrul Astrei și „Șoimii Carpaților”.

Din păcate, după Dictatul de la Viena, atât instalația de baie, cât și mașinile agricole de la Sâncraiu Almașului, au fost duse de către autoritățile horthyste, în anul 1941, în comuna Cuzăplac.

Într-o declarație pe care a fost nevoit să o dea Securității, în anii ʼ50, protopopul Ștefan Răcășan subliniază faptul că organizația culturală din Sâncraiu Almașului a lucrat doar în cadrul Astrei. De asemenea, în urma unor acuze de șovinism și rasism, prin care noul regim totalitar comunism încerca să aducă acuzații nefondate elitei interbelice, protopopul Ștefan Răcășan subliniază faptul că în cadrul organizației culturale din Sâncraiu Almașului nu s-au făcut niciodată deosebiri rasiale sau confesionale. În acest sens, îi dă ca exemplu pe noii tovarăși Emil Sava, fost Löbli, ajuns activist al Partidului Muncitoresc Român (PMR) și director la un liceu tehnic din Cluj, care era de origine evreiască și pe Elenuța Mody, de origine maghiară, devenită și ea „cadru de nădejde” al noii orânduiri socialiste. Ambii au făcut parte din organizația culturală și corul înființat de către protopopul Ștefan Răcășan, „fără să fi avut vreo neplăcere”.

În anul 1940, la 11 august, Ștefan Răcășan este numit în funcția de protopop al tractului greco-catolic Buciumi și preot în parohia cu același nume.

Dictatul de la Viena, din 30 august 1940 l-a surprins încă în parohia Sâncraiu Almașului, instalându-se în parohia Buciumi abia la 2 noiembrie 1940, după nenumărate șicanări venite din partea ocupanților horthyști. În perioada ocupației horthyste este caracterizat ca un „mare naționalist”, de către autoritățile comuniste instaurate după război, însă, în declarațiile pe care este nevoit să le dea Securității, el subliniază că a avut un comportament demn, indicându-i ca persoane care puteau da relații în acest sens pe „tovarășii” Vasile Nikoda de la Sfatul Popular Județean Sălaj și Nagy Albert, notar pensionar în Crasna.

La fel ca la Sâncraiu Almașului, protopopul Ștefan Răcășan a desfășurat o prodigioasă activitate culturală și la Buciumi. A înființat și aici un cor țărănesc pe patru voci, cu care a organizat mai multe serbări, cu „succes frumos”, chiar dacă erau vremuri grele, de război. De asemenea, inspirat de buna colaborare dintre episcopul greco-catolic Iuliu Hossu și episcopul ortodox Nicolae Colan, care conduceau mișcarea de rezistență românească în Ardealul cedat, alături de fruntașul politic național-țărănesc Emil Hațieganu, protopopul Ștefan Răcășan a încercat să aibă o colaborare frățească cu protopopul și preoții din tractul ortodox Românași. Relevant, în acest sens, a fost pelerinajul organizat de protopopul Răcășan la 29 iulie 1944, la Buciumi, la care a participat și episcopul Iuliu Hossu. La intrarea în biserica din Buciumi, episcopul a fost întâmpinat atât de protopopul greco-catolic Ștefan Răcășan, cât și de protopopul ortodox al Ungurașului (Românași), Valeriu Matei. Foarte impresionat și mișcat de această atitudine frățească, din ziarul „Tribuna Ardealului” (nr. 1097/1944) aflăm că vrednicul episcop li s-a adresat cu următoarele cuvinte:

În toată calea ce o bătătoresc în numele Domnului, am propovăduit pacea și buna înțelegere între frați. Mă bucur din inimă de ceea ce văd aici și-L rog pe Domnul ca, așa frățește îmbrățișați, să ne ajute să ducem sufletele la mântuire”.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, se implică din nou în viața politică, alături de PNȚ Maniu. Un moment istoric foarte important, care a marcat ulterior întreaga Europă de Est, l-a constituit Conferința miniștrilor de Externe ai Aliaților de la Moscova, din perioada 15-25 decembrie 1945, în cadrul căreia promiteau că vor garanta organizarea de alegeri libere în România, ceea ce din păcate nu s-a întâmplat. În urma acestui important eveniment istoric, și în județul Sălaj începe procesul de reorganizare a cadrelor PNȚ, în vederea participării la alegerile parlamentare. Astfel, la 31 martie 1946, protopopul Ștefan Răcășan a fost ales președintele plasei Buciumi. Adunarea a avut loc în curtea proprietarului Gheorghe Ghiuruțan din Românași, sub președinția lui Dr. Simion Pop, avocat în Zalău și președinte al organizației PNȚ Sălaj.

Activitatea politică național-țărănistă a protopopului Răcășan reiese și din rapoartele Partidului Comunist din Sălaj, care fac referire la situația politică a județului Sălaj. Dintr-un astfel de raport aflăm că în plasa Buciumi, care era „pur românească”, acțiunea propagandistică a PNȚ era condusă de către protopopii Ștefan Răcășan din Buciumi și Vlaicu Patrițiu din Bogdana. Ceea ce li se părea suspect comuniștilor era faptul că protopopul Răcășan „e vizitat încontinuu de actualul subprefect Opriș Ioan acompaniat chiar și de noul prefect”. Îi suspectau pe cei doi reprezentanți ai autorităților pro-comuniste de simpatii național-țărăniste, deoarece, spun ei, „în urma atitudinii din ultimul timp a noului prefect precum și a subprefectului în această plasă precum și în plasele pe cari le-au vizitat împreună se observă o acțiune manistă mai bine zis legionaro-reacționară destul de pronunțată”.

După cum remarcau mai târziu organele Securității, protopopul Ștefan Răcășan „depune un efort excepțional pentru a atrage masele la acest partid”, în special pentru participarea la Congresul Județean al PNȚ, preconizat a fi organizat la Zalău, în mai 1946, interzis de către autoritățile pro-comuniste:

La fel, cu ocazia congresului ce era organizat a se ține la Zalău de către Maniști, numitul a fost acela care a organizat țărănimea din părțile Buciumului plecând încolonați, cu toate că a fost anunțat că nu se ține niciun congres acesta din contră a căutat ca să organizeze cât mai mulți pentru a merge organizați”.

A urmat cel mai grosolan fals electoral din istoria României, rezultatele alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946 fiind inversate de către comuniști, iar la 14 iulie 1947, în urma Capcanei de la Tămădău, întreaga conducere centrală a PNȚ a fost arestată, iar partidul a fost desființat, în mod ilegal. Au urmat arestări ale fruntașilor PNȚ în întreaga țară. Din fericire, protopopul Ștefan Răcășan a scăpat de acest prim val de arestări politice, dar nu și de următoarele.

La 30 decembrie 1947 cădea și ultimul bastion al democrației românești: Monarhia. Îngrijorat de ce se va întâmpla cu țara, în urma loviturii de stat pe care comuniștii au orchestrat-o, regele Mihai I al României fiind forțat prin șantaj să abdice de la tron, la 2 ianuarie 1948 protopopul Ștefan Răcășan îi trimitea preotului greco-catolic Ioan Filip următoarea scrisoare:

Dragă părinte Filip, / Iartă-mă că-ți scriu în acest fel dar tocmai acum am venit de la biserică (I-a Vineri din lună) și-mi este foarte frig la mână iar penița este mai pretențioasă.

Suntem și acum copleșiți de durere, în urma tristei vești a abdicării MS Sale Regelui, anunțată în mod oficial. Am citit în ziar declarația de abdicare, dar motivele adevărate nu le putem cunoaște …

Eri am luat jurământul ostașilor în concediu de aici cari au jurat credință Republicei Populare Române. Formula de jurământ este compusă în spirit păgân fără Dumnezeu și nu știu nici acum de ce a fost nevoie de prezența mea acolo. S-a ales un prezidiu suprem în fruntea căruia este un oarecare Parhon, apoi M. Sadoveanu, și alți asemănători. Dintre aceștia se va alege noul președinte al Republicei. Guvernul a rămas acelaș. După cum vezi mergem cu pași repezi spre deznodământul fatal și numai bunul D-zeu știe unde vom ajunge, alte noutăți, ori amănunte nu cunosc.

Întrucât eu nu pot la nici un caz administra parohia Bogdana, voi încredința-o încă azi păr. Costin”.

Anul 1948 a însemnat și pentru protopopul Ștefan Răcășan începutul adevăratului calvar, dar această perioadă tristă a vieții și activității sale ne propunem să o analizăm într-un studiu separat.

Bibliografie

Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității din București, fond Penal, dosar P 77627 și fond Informativ, dosar I 974005 (trei volume).

Colecția revistei Transilvania, ziarului Tribuna Ardealului și Șoimii Carpaților, care se găsesc la Biblioteca Universitară Centrală „Lucian Blaga” din Cluj.

Ion Onuc Nemeș, ASTRA în satul meu, Sibiu, Editura „ASTRA” Museum, 2015.

Silvestru Augustin Prunduș, Clemente Plăianu (coord.), Cardinalul Iuliu Hossu, Cluj-Napoca, Editura UNITAS, 1995.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours