Protopopul greco-catolic Alexandru Cădar a fost una dintre personalitățile marcante ale Sălajului interbelic. A fost preot în parohia Meseșenii de Jos, în perioada 1913-1936, apoi în parohia Crasna, unde a ctitorit biserica de zid în care se slujește și în prezent, ajungând la gradele bisericești de protopop și arhidiacon onorar. De asemenea, s-a implicat activ și în viața politică, în anul 1933 fiind ales senator al județului Sălaj, pe listele PNL. Nu a scăpat nici el de teroarea comunistă, la fel ca întreaga elită interbelică, fiind condamnat la doi ani de muncă silnică în lagărele comuniste, în perioada 1952-1954.
xxx
Alexandru Cădar s-a născut la 9 septembrie 1885, în localitatea Hurez, azi în comuna Horoatu Crasnei, județul Sălaj. Părinții săi, Alexa și Ana, născută Mirișan, erau țărani gospodari, reușind să-și întemeieze o gospodărie frumoasă pe cele cinci jugăre de pământ cumpărat în urma muncii lor.
A mai avut cinci frați, dar trei dintre ei au decedat la vârste fragede, iar o altă soră a decedat la scurt timp după tatăl lor. A mai rămas cu o soră, care s-a căsătorit în satul natal și, la rândul ei, și-a întemeiat o gospodărie țărănească.
A început studiile primare în satul natal și le-a continuat la școala maghiară de Stat din Crasna, între anii 1894-1900. A fost înscris apoi la Gimnaziul Minorit din Șimleu Silvaniei, unde a urmat doar prima clasă de liceu (la vremea respectivă se făceau opt clase de liceu, patru la cursul inferior și patru la cel superior), în perioada 1900-1901, după care s-a transferat la Liceul Premostratens din Oradea, unde a urmat patru clase de liceu, în perioada 1901-1905.
În anul 1905 s-a transferat la vestitul liceu românesc „Samuil Vulcan” din Beiuș, director fiind reputatul dascăl și om politic național-român Ioan Buteanu (1848-1914), originar din Carei. Acesta conducea destinele liceului de 18 ani, începând cu anul școlar 1888/1889. Însă, tocmai în anul în care s-a transferat la liceu Alexandru Cădar, vrednicul profesor-teolog a fost ales ca deputat al Beiușului în Parlamentul de la Budapesta. În locul lui, a fost desemnat ca director Vasile Dumbravă (1859-1911), absolvent de studii superioare de științele naturii, la Universitatea din Cluj.
Alexandru Cădar a absolvit liceul din Beiuș în anul 1908. Dintre foștii săi colegi, remarcăm faptul că foarte mulți au îmbrățișat cariera preoțească: Andrei Gherasim, Ioan Bacău, Nicolau Câmpean, Mihai Gherman, Ioan Magyar, Valer Meda, Aurel Pășcuțiu, George Pintea, Laurențiu Iuga și Ioan Cioară. De asemenea, mulți au ajuns medici renumiți: Teodor Iluția, medic în Oradea, Ioan Nestor, medic în Beiuș, Paul Fenyes sau George Tămaș. Alții au ajuns avocați, notari, funcționari publici etc. Dintre sălăjeni îl remarcăm pe Cornel Sima, fratele mai mare al maestrului Ioan Sima, care a ajuns în funcții publice importante în cadrul Prefecturii județului Sălaj și după cel de-Al Doilea Război Mondial, în anul 1945, a fost câteva luni de zile primar al orașului Zalău. De asemenea, pe Vasile Caba, avocat și deputat din partea partidului condus de marele istoric Nicolae Iorga în primul parlament al României Întregite.
După absolvirea liceului, Alexandru Cădar s-a înscris la Academia Teologică din Gherla, absolvind în anul 1912, iar la scurt timp, la începutul anului 1913, s-a căsătorit cu Elena Bejan, care a profesat ca învățătoare. A fost hirotonit de către episcopul Dr. Vasile Hossu din Gherla, iar la 1 aprilie 1913 a fost numit ca preot în parohia Cățălușa (azi Meseșenii de Jos), județul Sălaj.
Căsătoria sa cu Elena Bejan a fost binecuvântată cu doi copii: Alexandru, născut la 26 decembrie 1913 și Adela, născută la 21 iunie 1921. Din documentele Securității aflăm că fiul său era, în anul 1949, funcționar la Comitetul Provizoriu al plasei Crasna, în comuna Crasna, după care aflăm că în anul 1952 era funcționar public în Carei. Fiica sa, Adela, era căsătorită cu Vasile Pop, medic șef veterinar în Baia Mare.
Alexandru Cădar a funcționat ca preot în Parohia greco-catolică Meseșenii de Jos până în anul 1936, când a fost transferat, la cerere, în Parohia greco-catolică Crasna, unde a funcționat până în anul 1940 când, în urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, Ardealul de Nord a fost ocupat de către trupele horthyste.
În dosarul aflat în arhiva CNSAS, care cuprinde documente referitoare la preotul Alexandru Cădar, se afirmă că acesta a intrat în viața politică în anul 1930, însă în presa vremii, mai precis în ziarul șimleuan „Gazeta de Duminecă”, îl găsim activând pe tărâm politic încă din anul 1921. În urma decesului deputatului PNR, Teodor Mureșan, într-un tragic accident, au fost organizate alegeri parlamentare parțiale în circumscripția electorală Crasna. Printre candidați îl găsim și pe preotul Alexandru Cădar, despre care se spune că a intenționat să candideze cu program socialist-creștin, dar în cele din urmă s-a retras.
Peste câțiva ani, îl găsim ca membru în Comitetul Județean al organizației PNL Sălaj. Astfel, după cum aflăm din ziarul „Plugul”, oficiosul PNL Sălaj, la scurt timp după trecerea fulgerătoare în eternitate a președintelui Consiliului de Miniștri și al PNL, Ion I.C. Brătianu, în data de 6 decembrie 1927, la Șimleu Silvaniei s-au desfășurat lucrările Congresului organizației Partidului Național Liberal din județul Sălaj, la care au luat parte un număr mare de membri din întregul județ. Au fost alese structurile de conducere județene ale partidului. În funcția de președinte al organizației PNL Sălaj a fost ales generalul Traian Moșoiu, iar ca vicepreședinți au fost aleși Emil Bran, vicarul foraneu greco-catolic al Silvaniei, Dr. Emil Lobonțiu, profesor universitar la Politehnica din Timișoara și la Liceul „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei, Nicolae Popescu, deputat, și Dr. Nicolae Darabant, avocat în Carei. Secretar general a fost ales Dr. Ioan Ossian, prefect al județului Sălaj la momentul respectiv și director al Liceului „Simion Bărnuțiu” din Șimleu Silvaniei. În funcția de casier al organizației județene a fost ales Aurel Tarția, fost primar al orașului Șimleu Silvaniei. În Delegația Permanentă au fost aleși următorii: Emil Panaitescu, deputat, Remus Roșca, protopop ortodox în Zalău, Dumitru Ilea, director școlar în Jibou, Alexandru Achim, protopop în Băsești, Dr. Mocorcea Marțian, medic în Supurul de Jos, Augustin Taloș, preot în Bănișor, Aurel Pintea, avocat în Zalău, Emil Ostatea, protopop în Măieriște, Ioan Rognean, director de școală în Nușfalău, Dr. Gavril Lazăr, medic în Cehu Silvaniei. În Consiliul Județean al partidului au fost alese câteva zeci de persoane, în special din rândul preoților, învățătorilor-directori de școli primare, medici, notari publici, dar și țărani gospodari din satele sălăjene. Printre cei aleși în Comitetul Județean al PNL Sălaj s-a numărat și preotul Alexandru Cădar.
Ajuns la putere în toamna anului 1933, PNL a organizat noi alegeri parlamentare, conform uzanțelor epocii. Având în vedere activitatea politică depusă în cadrul organizației PNL Sălaj și fiind unul dintre apropiații profesorului Emil Lobonțiu, președintele organizației județene, protopopul Alexandru Cădar candidează pentru un mandat de senator în Parlamentul României. În urma desfășurării alegerilor pentru Camera Deputaților, PNL s-a situat pe primul loc și în județul Sălaj, obținând 17.340 de voturi, urmat de către PNȚ cu 13.517 voturi. Au primit mandatul de deputat următorii fruntași politici: 1) Iuliu Maniu, PNȚ, care îi lasă locul lui Victor Deleu, deoarece el a fost ales în trei județe (Alba, Sălaj și Severin) și a optat pentru Alba; 2) Emil Lobonțiu, PNL; 3) Valeriu Pop, PNL; 4) Nicolae Popescu, PNL; 5) Nicolae Darabant, PNL; 6) baronul Ioan Josika, Partidul Maghiar. Lista PNL Sălaj a câștigat și alegerile pentru Senat, candidații liberali Alexandru Cădar și Alexandru Săndulescu primind mandatul de senatori.
Ajuns în funcția de senator, Alexandru Cădar s-a implicat activ pentru ajutorarea satelor sălăjene, în special a celor din plasa Crasnei. Astfel, prin intervenția sa la Prefectura județului Sălaj, localitatea în care încă păstorea, Meseșenii de Jos, a primit suma de 40.000 de lei, în vederea realizării unui obiectiv mai vechi: realizarea unui pod peste valea „Colițca”. Astfel, cu banii primiți și prin prestația locuitorilor, în cadrul proiectului de conversie a datoriilor agricole, s-a reușit ca în primăvara anului 1935 podul să fie terminat.
Tot în localitatea în care păstorea era nevoie de un nou local școlar, cel existent fiind vechi și neîncăpător. Astfel, în anul 1934 s-a luat decizia construirii noii școli, proiect în care s-a implicat și Alexandru Cădar. În toamna anului 1934 a fost transportată piatra necesară fundației, iar în anul 1935 a fost prevăzut în bugetul comunei suma de 90.000 lei, care erau insuficienți, dar prin intervenția senatorului Alexandru Cădar s-a mai primit de la județ suma de 100.000 lei. Noul edificiu a fost definitivat în anul 1936, pe lângă sălile de învățământ fiind construită și locuința pentru învățătorul-director al școlii.
Tot din ziarul „Plugul”, înființat și condus de profesorul Emil Lobonțiu, aflăm că PNL Sălaj nu mai organizase un congres județean de patru ani și se dorea ca acest eveniment să fie unul deosebit, mai ales că acum partidul se afla la guvernare. Locația aleasă a fost tot orașul Șimleu Silvaniei, în data de 8 ianuarie 1935. Sala teatrului orășenesc din Șimleu Silvanei s-a dovedit neîncăpătoare pentru mulțimea de participanți și s-a mai organizat o întrunire și în Sala festivă a Primăriei din Șimleu Silvaniei. Cu toate acestea, curtea primăriei și străzile din jur erau arhipline, deoarece la congres participau delegați din 290 de localități sălăjene. În total, au participat 6.000 de membri ai partidului. Lucrările congresului au fost deschise la ora 10 de către Mihai Gurzău, prefectul județului Sălaj, „printr-o frumoasă și mult aplaudată cuvântare”, în care a subliniat „opera” realizată de către guvernul liberal și programul viitor al partidului „pentru vindecarea atâtor răni și suferințe cât și pentru redresarea morală și materială a țării”. A urmat la cuvânt Emil Lobonțiu, președintele organizației județene, care a fost primit de către public „cu multă căldură și entuziasm”. Își începe impresionantul său discurs prin a aduce un elogiu memoriei generalului Traian Moșoiu, fostul întemeietor și coordonator al organizațiilor județene ale PNL din Sălaj și Bihor, decedat în anul 1932. De asemenea, aduce un elogiu memoriei fostului prim-ministru și președinte al PNL, I.G. Duca, asasinat de către legionari în gara de la Sinaia. Își încheie discursul, arătându-le celor prezenți care erau „secretele” succesului organizației, îndemnându-i să plece la muncă cu aceste „comandamente înalte”, de muncă cinstită și patriotism luminat. A urmat la cuvânt deputatul Nicolae Darabant, care a realizat o sinteză a înfăptuirilor guvernului liberal, subliniind în mod special legea conversiunii datoriilor agricole, de care se lega ideea redresării creditului. Senatorul Iulian Domșa, fost prefect al județului Sălaj, a realizat apoi „o lungă și documentată expunere” despre realizările din anul 1934, exprimându-și convingerea că întregul program al PNL va fi înfăptuit. A urmat alegerea biroului de conducere al organizației județene. Președinte de onoare al organizației a fost ales ministrul Valeriu Pop, deputat de Sălaj, iar președinte executiv Emil Lobonțiu. În funcția de vicepreședinți au fost aleși Iulian Domșa, senator, Nicolae Darabant, deputat și Nicolae Popescu, deputat. Casieri au fost aleși senatorii Alexandru Cădar și Alexandru Săndulescu. Secretar general a fost ales Mihai Gurzău, prefectul județului Sălaj. Delegația Permanentă era compusă din 42 de membri, iar Comitetul județean din 400 de membri. În cadrul lucrărilor congresului au mai luat cuvântul senatorul Alexandru Săndulescu, Nicolae Terțan, în numele tineretului liberal, Dumitru Ilea și Paul Dimitriu, revizori școlari, protopopul-senator Alexandru Cădar, profesorul Leontin Ghergariu, director al Liceului de Stat din Zalău etc.
În anul 1936, la cerere proprie, protopopul Alexandru Cădar s-a transferat în parohia Crasna, sediul plasei cu același nume, unde realizează cea mai importantă ctitorie a sa: biserica de zid în care se slujește și în prezent. De asemenea, și-a adus contribuția la realizarea monumentului dedicat marelui diplomat român, Nicolae Titulescu, care a fost ridicat în fața clădirii Preturii din Crasna.
În ceea ce privește construcția impozantei biserici din Crasna, ea a început în anul 1936, lucrare la care comunitatea păstorită de Alexandru Cădar a contribuit cu suma de 175.000 lei. În acel an s-a reușit să se ajungă cu lucrările până la punerea sub acoperiș. Au urmat apoi eforturile protopopului Alexandru Cădar pentru a obține fondurile necesare definitivării construcției, având în vedere și legăturile sale politice pe care le avea cu prefectul liberal Mihai Gurzău și deputatul Emil Lobonțiu, ajuns în onoranta funcție de vicepreședinte al Camerei Deputaților.
Lucrările de construcție a noii biserici, care avea hramul Buneivestiri, au fost finalizate în primăvara anului 1938. Pictura murală a fost realizată de Iosif Daboczi din Târgu Mureș, iar iconostasul, sculptat în nuc lustruit, amvonul și chivotul au fost realizate de maestrul Samuel Keresztesi din Tășnad.
Actul sfințirii bisericii a fost realizat de către episcopul Valeriu Traian Frențiu, în data de 16 octombrie 1938, în cadrul unui eveniment deosebit. P.S. Frențiu sosește în parohia Crasna încă din preziuă, însoțit de canonicul Augustin Maghiar, Vasile Barbul, directorul cancelariei episcopești, Dr. Gavril Stan, profesor de teologie în Oradea, Mihai Sălăgeanu și mai mulți clerici absolvenți. La Cizer, episcopul de Oradea a fost întâmpinat de către prim-pretorul plasei Crasna, Dumitru Cârnă. În fața noii biserici din Crasna a fost primit de autorități, un public numeros și clerul bisericesc sălăjean, în frunte cu protopopul tractului Zalău, Aurel Ghilea și protopopul Alexandru Cădar, parohul Crasnei, care îl întâmpină cu câteva cuvinte de bun sosit, în numele său și al enoriașilor. După slujba de înserat, se începe rânduiala consacrării bisericii, prin spălarea altarului și ungerea pereților.
Ziua de 16 octombrie 1938, zi de duminică, a fost înălțătoare pentru întregul Sălaj, prin actul consacrării noii biserici greco-catolice din Crasna, la care a participat un public numeros. Printre numeroșii intelectuali prezenți, ziarul „Vestitorul”, oficiosul Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, îi remarcă pe Dr. Emil Lobonțiu, fost vicepreședinte al Camerei Deputaților, Dr. Mihai Gurzău, fost prefect al județului Sălaj, Ioan Colfescu-Delaturda, consilier la Curtea de Apel, președintele ziariștilor din Ardeal, Ilie Călăuz, protopop al tractului Cehu Silvaniei, Dr. Augustin Pintea, avocat în Zalău, Leontin Ghergariu, directorul liceului de băieți din Zalău, Dumitru Cârnă, prim-pretorul plasei Crasna, Cornel Drăghiciu, primarul orașului Șimleu Silvaniei și Dr. Valeriu Vicaș, notar public. De asemenea, în acea frumoasă zi de toamnă, au participat la eveniment foarte mulți țărani din satele vecine. În dangătul frumos al clopotelor, episcopul Frențiu este dus în procesiune la biserică, unde are loc solemna slujbă arhierească, slujită de către episcop, înconjurat de un sobor de preoți, în frunte cu canonicul Augustin Maghiar, protopopii Aurel Ghilea, Grațian Flonta și Alexandru Cădar. După procesiunea solemnă cu moaștele martirilor aduse din catacombele Romei și așezarea lor în altar, s-au citit Apostolul și Evanghelia, după care episcopul a urcat în amvonul noii biserici, de unde a rostit o „frumoasă predică ocazională”. Răspunsurile la Sfânta liturghie au fost date „cu multă preciziune și măiestrie” de Corul din Zalău, condus de Vasile Albu. La sfârșitul liturghiei, episcopul Frențiu intonează un Te-Deum pentru regele Carol al II-lea, care era născut în data de 15 octombrie. După terminarea slujbei, la „ospitala” casă parohială a protopopului Alexandru Cădar s-a servit o gustare, apoi a avut loc un banchet, la casina din localitate. Evenimentul s-a încheiat cu un concert „foarte reușit” al Corului din Zalău.
Tot din „Vestitorul” aflăm că în urma realizării deosebite a protopopului Alexandru Cădar, la 11 noiembrie 1938, conducerea Episcopiei de Oradea l-a înaintat la gradul de arhidiacon onorar, împreună cu Aurel Ghilea, protopopul tractului greco-catolic al Zalăului.
După numai doi ani de zile, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, protopopul Alexandru Cădar va avea de suferit și va fi expulzat din Ardealul cedat Ungariei horthyste, după cum aflăm dintr-o declarație pe care a dat-o mai târziu Securității:
„În luna Septembrie 1940, am fost deținut de către autoritățile maghiare și încarcerat în orașul Zalău.
După circa 30 de zile mi s-a adus și familia de la Crasna, la Zalău, cu mai multe familii de preoți și intelectuali, din care Preot Pop Gavrilă din comuna Cățelușa (Meseșenii de Jos – n.n.), Sima Valentin preot în Vârșolț, Achim Victor preot în Recea, precum și mai multe familii de intelectuali, funcționari, comercianți Români, Avram Grigore librar, Dr. Fodoreanu (Gheorghe Fodoreanu, avocat și fruntaș politic național-țărănist – n.n.), Dr. Iuga (Ioan Juga, avocat și fruntaș politic național-liberal – n.n.), avocați care erau deja adunați la Tribunalul Sălaj Parchet unde o comisie compusă din militari și civili au adus hotărârea să ne expulzeze peste graniță pe cei adunați. Am fost scoși din închisoare și trecuți peste graniță cu toții pe motivul că și din România au fost expulzați și trecuți peste graniță mai multe familii intelectuale maghiare”.
A trecut granița pe la frontiera ungaro-română Lőkösháza (lângă Curtici), județul Arad și s-a stabilit cu familia în orașul Lugoj. A fost repartizat ca preot II la Catedrala Episcopală din Lugoj, unde a păstorit până în primăvara anului 1945, când s-a întors acasă, în parohia Crasna.
După cum rezultă dintr-o declarație dată Securității, la 19 decembrie 1949, a slujit în parohia Crasna până în anul 1948, când se pensionează. Însă, din lipsă de preot, continuă să slujească și, în contextul în care cultul greco-catolic a fost desființat, în mod ilegal, de către noul regim totalitar comunist, instaurat cu ajutorul tancurilor sovietice și în România, trece la cultul ortodox.
În vara anului 1952 are loc un nou val de arestări ale elitei care scăpase până atunci de închisorile comuniste, chiar în noaptea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, 15/16 august. Printre cei arestați s-a numărat și preotul Alexandru Cădar, după cum rezultă din dosarul existent la CNSAS. Tot aici se găsește procesul verbal de percheziție domiciliară, pe care organele Securității Statului au efectuat-o în aceeași noapte, începând cu ora 4,30. Nu au reușit să găsească nimic „compromițător”, în afară de un ziar și o scrisoare.
A fost dus la Cluj, unde au urmat interogatoriile Securității, anchetator fiind lt. Roth Francisc. După cum rezultă din interogatoriul efectuat de acesta, în data de 10 septembrie 1952, începând cu ora 9,45, Alexandru Cădar recunoaște că a făcut politică în cadrul PNL și că „a depus activitate intensă în acest sens”, după cum afirmă anchetatorul. Nu făcuse nimic ilegal, doar că pentru regimul totalitar comunist, elita interbelică, în special cei care activaseră în cadrul partidelor istorice, PNȚ și PNL, erau considerați acum ca „dușmani ai poporului”. Același anchetator subliniază că tot timpul interogatoriului „a fost foarte calm și liniștit”, ceea ce nu le convenea, bănuind că ascunde ceva. La finalul raportului întocmit de către anchetator, acesta propune ca Alexandru Cădar să fie încadrat în C.M., adică să fie condamnat la doi ani de muncă silnică în lagărele comuniste, ceea ce s-a și întâmplat. Din păcate, în dosarul Penal nu există și alte documente din care să rezulte unde a suferit calvarul comunist, dar din informațiile rămase în familie se pare că a ajuns în închisoarea de la Gherla, unde a fost coleg de celulă cu Ștefan Piersic, tatăl lui Florin Piersic.
Din păcate, la 10 ani după eliberarea din temnițele comuniste a sfârșit, alături de fiul său, Alexandru, într-un tragic accident de automobil, în luna februarie 1964, fiind înmormântat în cimitirul din localitatea Crasna.
În concluzie, se poate afirma că Alexandru Cădar a fost una din personalitățile marcante ale Sălajului, făcând parte din elita interbelică, care a contribuit la consolidarea României Întregite. Traiectoria lui pământeană s-a încheiat, dar în urma lui au rămas ctitorii importante, precum impozanta biserică din Crasna sau școala din Meseșenii de Jos. De asemenea, prin întreaga lui viață și activitate, poate fi considerat un model demn de urmat.
Bibliografie
Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Penal, dosar P 65593.
Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj: fond Prefectura județului Sălaj. Cartea de Aur/1938; fond Parohia greco-catolică Meseșenii de Jos.
Colecția ziarelor bisericești „Curierul Creștin” (Gherla) și „Vestitorul” (Oradea).
Constantin Pavel, Școalele din Beiuș. 1828-1928, Tiparul Tipografiei „Doina” Beiuș, 1928.
Viorel Câmpean, Daniel-Victor Săbăceag, Părintele Alexandru Cădar, un om al Bisericii, politician în slujba comunității, în Satu Mare. Studii și comunicări, seria istorie-etnografie-artă, XXXVIII/II, Satu Mare, 2022, p. 65-93.
+ There are no comments
Add yours