Marin Pop, Din activitatea cultural-națională a lui Victor Deleu în perioada 1904-1914

Victor Deleu face parte din galeria marilor personalități pe care Sălajul le-a dat istoriei, cunoscut ca un lider politic important al generației Marii Uniri, alături de George Pop de Băsești și Iuliu Maniu. Mai puțin cunoscută este activitatea sa cultural-națională de dinainte de Primul Război Mondial, pe care ne-am propus să o evidențiem în prezentul studiu.

Din punct de vedere profesional, Victor Deleu a absolvit cursurile Facultății de Drept, la 31 mai 1901, iar la 31 octombrie se înscrie în Baroul Avocaților din Oradea, ca stagiar la George Maior, avocat în Pericei, tatăl cumnatului său, Lazăr Maior. Își continuă examenele, iar în primăvara anului 1902, după susținerea tezei, este promovat doctor în Drept al Universității din Cluj.

În vara anului 1902 este încorporat în armata austro-ungară, în cadrul unui regiment de infanterie, alcătuit preponderent din români, care avea garnizoana în Viena, capitala Imperiului dualist austro-ungar. De aici a fost trimis la școala de ofițeri în rezervă de infanterie.

După îndeplinirea serviciului militar, Victor Deleu decide să-și continue stagiul avocațial în orașul Arad, care era un important centru cultural și politic al românilor transilvăneni. Cei doi ani petrecuți la Arad, între 1903-1905, au reprezentat pentru el o școală utilă, o nouă călire și pregătire în slujba nației române¹.

Concediul de odihnă al anului 1904 și-l petrece în satul natal, Pericei. Aici își dă seama de situația financiară precară în care a ajuns familia sa, din cauza ghinionului pe care l-a avut fratele său mai mare, Cassiu, în încercarea de a înființa o fermă model, pe proprietatea familiei, la Pericei și Siciu. În doar câțiva ani, în urma unor epidemii i-au murit toate animalele. În plus, au fost și câțiva ani secetoși. Având credite angajate la mai multe bănci, cu ajutorul cărora a achiziționat utilaje moderne, a intrat în incapacitate de plată și a falimentat.

Pe plan cultural-național, observă situația dificilă a românilor din zona Șimleului, care se găseau într-o luptă inegală cu autoritățile maghiare pentru drepturile firești ale fiecărei nații, la limbă și cultură proprie. Astfel, pe când se afla în concediu la Pericei, în iulie 1904, secondat de câțiva tineri români entuziaști, organizează la Șimleu Silvaniei o petrecere dansantă. Ziarul șimleuan „Gazeta de Duminecă” sublinia că „la petrecerea aranjată de tinerimea noastră în folosul bisericii din Șimleu, s-au adunat un număr foarte frumos de oaspeți și din părțile cele mai îndepărtate ale Sălajului”. În încheiere, se aduc mulțumiri tinerilor organizatori:

„Ne exprimăm mulțumita comitetului aranjator în frunte cu domnii: dr. Victor Deleu, dr. Ioan Suciu, Valer Ostate, Simion Barboloviciu (fiul vicarului Alimpiu Barboloviciu – n.n.), Augustin Mircea și ceilalți pentru seara plăcută ce ne-au câștigat”².

Având în vedere motivele enumerate mai sus, Victor Deleu decide să se reîntoarcă în Șimleu Silvaniei și să se dedice trup și suflet cauzei românești, alături de frații săi, Cassiu și Ioan, de cumnații Alexandru Sima, preot în Pericei, Nicolae Munthiu, transferat la banca „Silvania” din Șimleu Silvaniei, Lazăr Maior, inginer agronom și o serie de tineri sălăjeni entuziaști.

În zilele de 28, 29 aprilie și 1 mai 1905, Victor Deleu și-a susținut cu brio, la Budapesta, examenul de avocat, iar pe data de 20 mai 1905 a fost înscris ca avocat definitiv în cadrul Baroului Avocaților Oradea³.

Stabilirea tânărului avocat la Șimleu Silvaniei era anunțată și în coloanele ziarului românesc „Gazeta de Duminecă”, care apărea în urbea de la poalele Măgurii Silvaniei, în articolul „Avocat nou în Șimleu”, făcându-i, totodată, reclamă în rândul populației românești:

„Cu bucurie vestim că în săptămâna aceasta inteligența română din Șimleu iarăși s-a înmulțit cu un membru folositor.

Domnul dr. Victor Deleu, simpaticul fiu al Sălajului, adecă și-a deschis cancelaria advocațială în Șimleu. Localul cancelariei domnului Deleu este în casele domnului dr. Iuliu Maniu, față cu scalda de vapor (baia de aburi – n.n.).

Românii cari își cearcă dreptul de la judecătorie deci, lăsând pe advocații străini, se pot îndrepta către domnia sa cu toată încrederea”⁴.

Întors la Șimleu Silvaniei, rolul lui Victor Deleu în cadrul luptelor naționale devine tot mai important. Generația sa îl recunoaște ca lider, iar fruntașii politici cu state vechi în cadrul Partidului Național Român (PNR) îl pregătesc pentru a deveni un lider de marcă al românilor din zona Șimleului. Conștient fiind de importanța pe care o avea presa ca mijloc de propagandă pentru acțiunile cultural-naționale românești, în urma morții lui Ion Pop-Reteganul, redactorul-responsabil al prestigiosului ziar șimleuan „Gazeta de Duminecă”, preia funcția acestuia și imprimă ziarului o nouă direcție. Astfel, începând cu nr. 27 din 16 iulie 1905, gazeta devine „organ național-politic” al românilor sălăjeni.

Din acel moment, până la izbucnirea Primului Război Mondial, Victor Deleu a desfășurat o prodigioasă activitate pe tărâm cultural-național, pe care ne propunem să o evidențiem în cele ce urmează.

În vara anului 1905, în cea de-a treia zi de Rusalii, Reuniunea Femeilor Române Sălăjene (RFRS) a organizat „maialul” școlii de fete din Șimleu Silvaniei, serbare la care a luat parte și Victor Deleu, alături de intelectualii urbei de sub Măgură. Serbarea s-a bucurat de mare succes, iar participanții au „petrecut frățește și românește o după-amiază plăcută”⁵.

În vara aceluiași an, tineretul șimleuan, în frunte cu Victor Deleu, organizează o petrecere cu scopul de a strânge fonduri pentru Casina română din Șimleu Silvaniei Evenimentul a avut loc în data de 13 august 1905, în sala teatrului orășenesc⁶. De asemenea, Victor Deleu participă la adunarea generală anuală a RFRS și a despărțământului Astrei din Șimleu Silvaniei, care a avut loc la Buciumi, în data de 6 august 1905. Cu această ocazie, se înscrie ca membru în ASTRA, cea mai importantă asociație culturală a românilor transilvăneni, plătindu-și și contribuția de două coroane, în noua sa calitate de „membru ordinar”. Expirând mandatul Comitetului de conducere al despărțământului șimleuan, se organizează noi alegeri, „cu aclamațiune”: Alimpiu Barboloviciu, vicarul Silvaniei, a fost reales în funcția de director, iar Gavril Trifu, Coriolan Meseșan, Victor Deleu, Grațian Flonta și Augustin Vicaș, ca membri în noul comitet de conducere⁷.

La 26 iunie 1906, împlinindu-se 25 de ani de la înființarea Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, comitetul de conducere a decis să organizeze în acea zi o serbare, „în mod cât numai se poate mai solemn”, la Șimleu Silvaniei⁸. Cu această ocazie a fost ales un nou birou de conducere, „între mari și vii urări de: Se trăiască”. Victor Deleu a fost ales în funcția de secretar adjunct, pentru a-l seconda pe vrednicul protopop Augustin Vicaș, care îndeplinea funcția de secretar. În funcția de președinte al Reuniunii a fost realeasă Maria Cosma, soția fruntașului politic național-român Andrei Cosma, iar în cea de vicepreședinte, Veronica Boroș, născută Muste⁹.

Despărțământul Astrei din Șimleu Silvaniei își ține adunarea cercuală anuală în data de 2 septembrie 1906, în biserica greco-catolică din Șimleu Silvaniei, fiind precedată de slujba religioasă. Cu această ocazie a fost aleasă și o delegație care să reprezinte despărțământul la adunarea generală a Astrei, care urma să fie organizată la Brașov. Din delegația șimleuană urmau să facă parte Andrei Cosma, Coriolan Meseșian și Victor Deleu. Tot în acest număr al ziarului se face cunoscut tuturor cititorilor că biblioteca despărțământului se afla în Casina română din Șimleu Silvaniei, condițiile împrumutului de carte și că bibliotecar al despărțământului era Victor Deleu¹⁰.

Un moment deosebit pentru întreaga suflare românească l-a reprezentat organizarea Expoziției generale a României, la București, în anul 1906. Organizatorul și motorul acțiunii de adunare a pieselor și alcătuirea unei expoziții cu obiecte reprezentative pentru civilizația și cultura românească din Țara Silvaniei a fost Victor Deleu. Cu toate piedicile autorităților austro-ungare, în cele din urmă s-a reușit trimiterea obiectelor la București și etalarea lor în cadrul expoziției jubiliare, bucurându-se de un real succes, drept dovadă medaliile primite de către sălăjeni¹¹.

Tradiția Pomului de Crăciun al copiilor săraci din Șimleu Silvaniei continuă și la 3 ianuarie 1907 acesta a fost sfințit de către Alimpiu Barboloviciu, vicarul Silvaniei. Au urmat colindele cântate de elevii de la Școala de fete a RFRS, sub conducerea învățătoarei Silvia Chirilă și cei de la școala confesională românească, sub conducerea învățătorului Simion Oros. Din banii colectați au fost cumpărate și oferite cadouri copiilor săraci, care au constat în special din articole de îmbrăcăminte și încălțăminte. La acest eveniment a participat și tânărul avocat Victor Deleu, alături de intelectualii șimleuani și „poporul în număr foarte frumos”¹².

„Câșlegile”, adică perioada de după Sărbătoarea Nașterii Domnului până la începutul Postului Mare, erau propice organizării activităților culturale, petrecerilor dansante, nunților etc. Astfel, din informațiile oferite de ziarul „Gazeta de Duminecă” aflăm că Victor Deleu a participat la petrecerea de la Vârșolț, care a fost precedată de piesa de teatru „Răsplata păcatului”. Fiind satul din care se trăgeau înaintașii săi, pe linie paternă, și-a „răscumpărat” biletul cu cea mai mare sumă dintre intelectualii participanți, respectiv șase coroane¹³. De asemenea, în data de 24 februarie 1907 participă la petrecerea dansantă a „inteligenței” din Șimleu Silvaniei, care a ținut până a doua zi dimineața, la ora cinci. Și aici a contribuit peste taxa de intrare, cu suma de cinci coroane, la fel ca și fratele său mai mare, Cassiu Deleu¹⁴.

Primăvara anului 1907 a fost marcată în toată Transilvania de mișcările de protest ale românilor împotriva legii de maghiarizare forțată, inițiată de contele Appony. Prima adunare de protest a fost organizată chiar de frații Deleu, la Pericei¹⁵. Acestea au culminat cu adunarea poporală organizată la Șimleu Silvaniei, în data de 19 aprilie 1907, la „Hotel Național”, la care au participat mii de români sălăjeni, în frunte cu Alimpiu Barboloviciu, Vasile Pop, Gheorghe Pop de Oarța, Andrei Cosma, Coriolan Meseșian, Victor Deleu, Coriolan Steer și mulți alții¹⁶. Primul care a luat cuvântul a fost protopopul Augustin Vicaș, urmat de Victor Deleu care, „în termini populari și foarte bine aleși”, vorbește despre necesitatea introducerii votului universal și respectarea dreptului la întrunire. La finalul adunării, uzând de dreptul petiționării la Camera Deputaților din Budapesta, a fost adoptată și trimisă o Rezoluție de protest, care a fost semnată de Gheorghe Pop de Oarța, în calitate de președinte al adunării poporale, Victor Deleu și Ioan Suciu, notari¹⁷.

Membrii Casinei române din Șimleu Silvaniei se întrunesc într-o ședință extraordinară, în data de 24 noiembrie 1907. Cu această ocazie, Vasile Pop, care îndeplinea funcția de președinte, a prezentat un raport despre activitatea Casinei, începând de la înființarea ei, în anul 1903, până la momentul respectiv. Se declară nemulțumit de activitatea pe care a reușit să o depună, expunând și motivele, după care prezintă demisia întregului comitet de conducere. Urmează noi alegeri, Vasile Pop fiind reales ca președinte „cu totalitatea voturilor”. În noul comitet de conducere au fost aleși următorii fruntași național-români: Coriolan Meseșian, vicepreședinte; Victor Deleu, secretar; Ștefan Boer, funcționar de bancă, în funcția de casier, iar bibliotecar și „econom” a fost ales Nicolae Munthiu, secretarul băncii „Silvania”, căsătorit cu sora lui Victor Deleu, Sabina. Membri în comitet au fost aleși următorii: Andrei Cosma, directorul băncii „Silvania”, Gavril Trifu, profesor pensionat, Augustin Mărcuș, casierul băncii „Silvania”, Dionisie Stoica, redactorul ziarului „Gazeta de Duminecă”, Nicolae Gogan, funcționar la banca „Silvania” și Iuliu Kiss, candidat de advocat. După încheierea ședinței Casinei, Emanuil Stoica, funcționar la banca „Silvania”, ține o conferință inedită, intitulată „Șezătoarea (habă) și foloasele ei”. Aceste conferințe erau organizate de către despărțământul Astrei din Șimleu Silvaniei¹⁸. La scurt timp se înființează și corul Casinei române din Șimleu Silvaniei, din care făcea parte și Victor Deleu. În acest context, intelectualii șimleuani iau decizia ca felicitările de Anul Nou să fie „răscumpărate” în favoarea corului Casinei, iar pentru aceasta erau anunțați să se adreseze lui Victor Deleu, secretarul Casinei române¹⁹.

La numai câteva luni de la înființare, în Duminica Floriilor, corul Casinei române a cântat în biserica din Șimleu Silvaniei liturghia compusă de George Dima, „cu un succes lăudabil”, sub conducerea vrednicului învățător Simion Oros. În cadrul corului, Victor Deleu era tenor II, alături de fratele său, Ioan²⁰. De asemenea, la liturghia oficiată de vicarul Alimpiu Barboloviciu, cu ocazia Sărbătorii de Paști, răspunsurile au fost date de corul Casinei române, „care a ridicat mult serviciul dumnezeesc”²¹.

Într-o altă duminică, corul se deplasează la Pericei, satul natal al lui Victor Deleu, unde păstorea cumnatul său, preotul Alexandru Sima. După oficierea Sfintei liturghii, în cadrul căreia corul s-a făcut remarcat prin răspunsurile date, preotul Alexandru Sima a rostit o predică „pătrunzătoare despre casa lui Dumnezeu” și datoria credincioșilor de a „cerceta” biserica. Întregul cor s-a bucurat apoi de ospitalitatea preotului Sima și a soției sale, Regina, sora lui Victor Deleu, care au și donat suma de 20 de coroane pentru corul Casinei române din Șimleu Silvaniei²².

A urmat o petrecere de vară organizată de corul din Șimleu Silvaniei, a doua zi de Rusalii, la Vila Ana, situată în apropierea orașului, care „a succes bine”, iar participanții au petrecut și au dansat până la ora 11 noaptea²³.

În vara anului 1908, mai precis în perioada 6-9 august, are loc cea de-a doua mare adunare generală a Astrei la Șimleu Silvaniei, după cea din anul 1878. Victor Deleu face parte din comitetul de organizare a serbărilor istorice de la Șimleu Silvaniei, având o contribuție majoră în desfășurarea evenimentului. Astfel, în data de 6 august face parte din delegația care i-a întâmpinat pe membrii Comitetului Central al Astrei la Cizer, în frunte cu Andrei Bârseanu, vicepreședinte. Participă la toate lucrările adunării generale, făcând parte din comisia pentru înscrierea de noi membri²⁴, iar corul Casinei române, din care făcea parte și Victor Deleu, a concertat la seratele cultural-artistice organizate în cadrul evenimentului²⁵.

În data de 11 noiembrie 1908, la inițiativa lui Dionisie Stoica, în Casina română din Șimleu are loc o consfătuire în privința necesității înființării unui Comitet teatral românesc. La adunare participă, conform relatărilor presei vremii, peste 50 de intelectuali sălăjeni, printre care se numără și Victor Deleu. Acum se ia decizia de a înființa Societatea pentru fond român de teatru – filiala Șimleu Silvaniei. Președinte al comitetului a fost ales Coriolan Meseșian. În funcția de vicepreședinți au fost aleși Coriolan Steer (Tășnad) și Ioan Suciu (Zalău), Dionisie Stoica secretar și Nicolae Munthiu casier. Victor Deleu a fost ales ca membru în Comitetul de conducere²⁶.

Inaugurarea propriu-zisă a comitetului teatral din Șimleu Silvaniei s-a făcut în data de 18 aprilie 1909, prin punerea în scenă a piesei „Trei doctori”, în care rolul principal, cel al moșierului ipohondru Bălteanu, a fost jucat de Victor Deleu. Presa vremii consemna cu bucurie o „asistență neobișnuită la noi cu asemenea prilejuri a publicului”, de unde se deduce că publicul românesc era doritor de teatru. După terminarea reprezentației a urmat dansul, care a durat până dimineața, „într-o animație generală”²⁷.

Din raportul trimis Comitetului central teatral de la Brașov rezultă că filiala șimleuană a avut cinci întruniri sociale, în cadrul cărora a fost dezbătută problema mișcării teatrale românești din Transilvania și au fost citite piese de teatru. De asemenea, au fost organizate două serate artistice și o reprezentație teatrală, „toate foarte mari succese”. Președintele Comitetului teatral din Șimleu Silvaniei, Coriolan Meseșian face un apel către toți intelectualii sălăjeni să se înscrie ca membri ai societății culturale, căci ea „va fi privită de aci înainte de o chestie de onoare pentru fiecare intelectual”²⁸.

La fiecare sfârșit de an școlar se organiza un examen, la care participa și publicul, în frunte cu autoritățile civile și religioase. De asemenea, la aceste examene participau și intelectualii șimleuani, printre care se găsea și tânărul avocat Victor Deleu. De exemplu, în anul 1909, când a avut loc examenul de sfârșit de an al școlii de fete din Șimleu Silvaniei, conduse de avocatul Vasile Pop, în calitate de director. Inedit la acest examen a fost faptul că la el a participat și fiul adoptiv al lui Vasile și Emilia Pop, născută Mărcuș, Grațian Mărcuș, singurul băiat de la această școală de fete, care terminase clasa I, iar pe lângă răspunsurile foarte bune, a recitat și o „poesie frumoasă”²⁹.

În seara de 24 noiembrie 1909 are loc o nouă ședință a Comitetului teatral din Șimleu Silvaniei, la care participă și Victor Deleu. Cu această ocazie s-a hotărât și organizarea a două reprezentații teatrale: una a treia zi de Crăciun, iar alta, în vara anului 1910, cu ocazia adunării generale a RFRS. Comisia pentru citirea și alegerea pieselor propune ca la Crăciun să fie pusă în scenă piesa „Ginerele lui Poirier”, comedie în patru acte, tradusă din limba franceză. Cornelia Maniu, sora mai mică a lui Iuliu Maniu, a acceptat să joace rolul principal, cel al Antoanetei, după care au fost împărțite celelalte roluri între Victor Deleu, Traian Pătcaș, Augustin Pintea, Simion Oros și Alexandru Alesuțan³⁰.

O altă serbare devenită tradițională pentru intelectualii români din Șimleu Silvaniei era cea din seara de Sân-Văsâi (Sfântul Vasile cel Mare), la care participa și Victor Deleu. La fel ca în anul precedent, la trecerea în noul an, românii din Șimleu Silvaniei s-au adunat la o masă comună pentru ca anul 1910 „să-i afle în veselie și voie bună”. În lipsa unui local mai potrivit, petrecerea a fost organizată într-o sală a teatrului orășenesc. Până spre miezul nopții, corul Casinei române din Șimleu Silvaniei, condus de vrednicul învățător Simion Oros, din care făcea parte și Victor Deleu, a delectat publicul cu un program artistic deosebit. După trecerea în noul an, tineretul a trecut la dans, nu înainte de a avea loc tradiționala tombolă, al cărei premiu era un purcel fript, „pus pe un căruț frumos și cu gust împodobit”. În acel an, norocoasa câștigătoare a fost Adela Meseșian, născută Trifu, fiica profesorului Gavril Trifu și soția lui Coriolan Meseșian, care i-a îmbiat pe toți cei prezenți să guste din purcelul fript³¹. Victor Deleu și-a răscumpărat felicitarea de Anul Nou cu suma de trei coroane³².

Prestigiosul ziar românesc șimleuan „Gazeta de Duminecă” anunța, în octombrie 1910, logodna lui Victor Deleu cu Olivia Bardoși, profesoară de pian la școala civilă de fete a Astrei din Sibiu³³, iar în luna mai 1911, cununia celor doi tineri³⁴, care s-au stabilit la Șimleu Silvaniei. La scurt timp, Olivia și Victor Deleu au transformat noua lor casă din Șimleu Silvaniei într-un adevărat cenaclu artistic de muzică și cultură. Totodată, sprijină acțiunile culturale organizate de către sălăjeni și pe tinerii artiști. Un astfel de eveniment are loc în data de 8 noiembrie 1911, la hotelul orășenesc din Șimleu Silvaniei, organizat de „Filiala Fondului de Teatru Român”, cu concursul apreciatului artist Ionel Rădulescu, tenor liric, absolvent al Conservatorului din București și al Oliviei Bardoși-Deleu. Aceasta l-a acompaniat la pian pe tenor, „cu multă pricepere și sentiment”, după care a delectat publicul prezent, în afară de program, cu „Steluța”, „un admirabil potpuriu” al compozitorului Ivanovici, fiind îndelung aplaudată de către numerosul public participant la eveniment³⁵.

Despărțământul Tășnad al „Astrei” organizează cea de-a VIII-a adunare cercuală în data de 19 iulie 1914, la Tășnad. Adunarea oficială a fost urmată de un concert și o petrecere dansantă, așa cum era obiceiul încetățenit la astfel de evenimente culturale românești. Olivia Deleu a contribuit la buna desfășurare a concertului, alături de tinerii artiști Acca Barbu și Ștefan Mărcuș, iar venitul obținut a fost destinat pentru biblioteca despărțământului³⁶.

În acest context izbucnea Primul Război Mondial, Victor Deleu fiind mobilizat pe frontul din Galiția, unde cade prizonier la ruși și este ales comandant al Corpului voluntarilor ardeleni și bucovineni, în fruntea căruia se întoarce la Iași, la începutul lunii iunie 1917. Participă apoi la marile praznice naționale de la Cernăuți și Alba Iulia, la 28 noiembrie și 1 decembrie 1918, fiind unul dintre cei opt secretari ai Adunării Naționale de la Alba Iulia, după care este ales ca secretar general al Resortului (ministerului) de Interne din cadrul Consiliului Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei.

În concluzie, se poate afirma că după stabilirea sa în pitorescul oraș de la poalele Măgurii Șimleului, Victor Deleu se impune ca lider politic al tinerei generații din cadrul Partidului Național Român, din partea căruia a fost propus ca și candidat la alegerile parlamentare din 1910 și 1911, în circumscripția electorală Șimleu Silvaniei. De asemenea, desfășoară o prodigioasă activitate pe tărâm cultural, după cum se poate observa și din prezentul studiu.

Note:

1 Idem, nr. 140, 11 iulie 1914.

2 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj (în continuare SJAN Sălaj), fond Colecția familială Deleu, dosar 12, f. 21-23.

3 Gazeta de Duminecă, nr. 31, 31 iulie 1904.

4 SJAN Sălaj, fond Colecția familială Deleu, dosar 12, f. 29.

5 Gazeta de Duminecă, nr. 24, 25 iunie 1905.

6 Idem, nr. 24, 25 iunie 1905.

7 Idem, nr. 29, 30 iulie 1905.

8 Idem, nr. 32, 20 august 1905.

9 Augustin Vicaș, XXV ani din viața Reuniunei Femeilor Române Sălăgiene. 1881-1906, Șimleu Silvaniei, 1906, p. 119.

10 Gazeta de Duminecă, nr. 25, 1 iulie 1906.

11 Idem, nr. 35, 9 septembrie 1906.

12 Vezi, pe larg, Marin Pop, „Victor Deleu și participarea sălăjenilor la Expoziția Generală a României (1906)”, în Caiete Silvane, nr. 136, mai 2016, p. 28-35.

13 Gazeta de Duminecă, nr. 52, 6 ianuarie 1907.

14 Idem, nr. 2, 20 ianuarie 1907.

15 Idem, nr. 8, 3 martie 1907.

16 Idem, nr. 13, 7 aprilie 1907.

17 Idem, nr. 14, 14 aprilie 1907.

18 Idem, nr. 15, 21 aprilie 1907.

19 Idem, nr. 47, 1 decembrie 1907.

20 Idem, nr. 51-52, 23 decembrie 1907.

21 Idem, nr. 16, 13 aprilie 1908.

22 Idem, nr. 17, 20 aprilie 1908.

23 Idem, nr. 20, 11 mai 1908.

24 Idem, nr. 24, 8 iunie 1908.

25 Idem, nr. 42, 12 octombrie 1908.

26 Idem, nr. 31-32, 3 august (stil vechi) 1908.

27 Idem, nr. 47, 16/29 noiembrie 1908, p. 3.

28 Idem, nr. 15, 12/25 aprilie 1909, p. 3.

29 Idem, nr. 22, 31 mai/13 iunie 1909.

30 Idem, nr. 24, 27 iunie 1909.

31 Idem, nr. 47, 28 noiembrie 1909.

32 Idem, nr. 1, 16 ianuarie 1910.

33 Idem, nr. 2, 23 ianuarie 1910.

34 Idem, nr. 38-39-40, 16 octombrie 1910.

35 Idem, nr. 13-14 mai 1911.

36 Românul, nr. 237, 11 noiembrie 1911 și 238, 12 noiembrie 1911.