Marin Pop, Cassiu Deleu (1871-1952) – personalitate marcantă a Sălajului mai puțin cunoscută

Cassiu Deleu, fratele mai mare al lui Victor și Ioan Deleu, face parte din categoria personalităților sălăjene mai puțin cunoscute, motiv pentru care ne-am propus să evidențiem câteva crâmpeie din viața și activitatea lui în prezentul articol științific.

Fiul cel mai mare al lui Daniel și Iulianei Deleu s-a născut la 19 septembrie 1871, la Pericei, fiind botezat cu prenumele roman Cassiu. Ca nași de botez, la fel ca sora sa mai mare, Regina, i-a avut pe Ioan și Clara Maniu, părinții lui Iuliu Maniu, preot de botez pe Ioan Cosma, iar moașă pe Buza Filipac.

La fel ca tatăl său, Cassiu a învățat tainele cunoașterii împreună cu tribunul pașoptist Iacob Deleu, bunicul său pe linie paternă, după care a urmat școala confesională greco-catolică din Pericei.

Fiind cel mai mare băiat al familiei, s-a luat decizia ca el să se ocupe de administrarea gospodăriei. În acest sens, a fost înscris la Școala de Agricultură din Șimleu Silvaniei, unde s-a format din punct de vedere profesional pentru meseria de agronom.

Școala de Agricultură din Șimleu Silvaniei este una cu vechi tradiții în Transilvania. Presupunem că fiul cel mai mare al lui Daniel Deleu, Cassiu, a urmat cursurile școlii când era deja matur, deoarece școala și-a deschis porțile pentru prima dată în noiembrie 1902, după ce s-au definitivat lucrările de construcție.

Ideea înființării unei școli de agricultură era mai veche și data de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când guvernul maghiar a luat această decizie. A făcut mai întâi propuneri orașelor Dej, Gherla, Zalău și Șimleu Silvaniei, întrebând autoritățile locale ce suprafață de teren puteau pune la dispoziție guvernului pentru realizarea acestui deziderat. Oferta cea mai avantajoasă a venit de la orașul Șimleu Silvaniei și astfel, la 31 decembrie 1900, delegatul guvernului a și luat în primire teritoriul oferit. Suprafața terenului luat în arendă de la oraș a fost de 277 jugăre cadastrale, din care o parte era folosită ca pășune și pădure, iar cealaltă ca teren arabil. Teritoriul școlii a fost extins cu alte suprafețe din proprietățile funciare ale contelui Bánffy și ale Ordinului romano-catolic al „Minoriților” din Șimleu. În acest context, la 1 octombrie 1909, școala avea un teritoriu de 426 jugăre cadastrale (245 hectare).

Școala de Agricultură din Șimleu Silvaniei și-a început activitatea cu o singură clasă, din care presupunem că a făcut parte și Cassiu Deleu, având un director, un profesor de specialitate și un grădinar specialist. Funcționa alături de o școală primară și astfel predarea obiectelor de cultură generală se făcea de câțiva institutori, iar viticultura era predată de către inspectorul viticol județean.

Ajungând la maturitate, în urma unei călătorii pe care o efectuează în satul Gârbou, Cassiu Deleu se îndrăgostește de fiica vrednicului gospodar Ioan Șandor și a Nastasiei Aluaș, Cornelia, cu care se va căsători. Printre altele, socrul său a fost cel care a contribuit la construcția bisericii din Gârbou.

Tinerii căsătoriți s-au stabilit în casa pe care familia Deleu o avea la via din Sici, iar după moartea tatălui său, în anul 1896, Cassiu va prelua dificila misiune de a administra averea familiei, frații săi, Victor și Ioan fiind plecați la studii. De altfel, Victor Deleu a fost de acord ca fratele lui mai mare să administreze averea familiei, având doar pretenția de a fi întreținut pe mai departe la studii.

Din păcate, deși dovedise că era un bun specialist în agronomie, Cassiu Deleu, „care a stors mănoase roade pământului altora și sporit însutit șeptelul acestora”, a avut ghinion chiar în gospodărirea averii propriei familii. Intenția lui a fost de a realiza o fermă model, investind în mașini agricole și utilaje moderne, prin accesarea unui important împrumut bancar. Din păcate, în doi ani consecutivi, cirezile sale de porci au fost decimate de o epidemie, după care au urmat câțiva ani „neprielnici”, care „au secătuit recoltele și înghițit rezervele bănești și materiale”.

În acest context, familia Deleu a luat decizia de a-și vinde pământul, pentru că mașinile moderne nu erau cumpărate de țăranii conservatori și fără forță financiară, cărora li s-a făcut această ofertă. Așadar, în afară de zestrea surorii sale, Cornelia, care s-a căsătorit cu inginerul agronom Lazăr Maior, restul pământului a fost scos la vânzare.

În prestigiosul ziar șimleuan „Gazeta de Duminecă” apărea următorul anunț:

„Avis! Se află de vânzare 120 iugăre cad. de pământ cu locuință bună și edificii economice, bine aranjate, în condiții favorabile. Pentru lămuriri mai estinse a-se adresa: Dlui Cassiu Deleu, Siciu u. p. Szilágy-Somlyó”.

Cassiu Deleu și soția sa rămân la gospodăria din satul Sici, iar mama sa, Iuliana, împreună cu sora sa mai mică, Sabina, se vor stabili în casa de la Pericei, apoi la Șimleu Silvaniei, după ce Victor Deleu își deschide un cabinet de avocatură și se stabilește în pitorescul oraș de la poalele Măgurii.

Alături de frații săi, Victor și Ioan, care erau principalii animatori ai vieții culturale românești din Șimleu Silvaniei și Sălaj, Cassiu Deleu se implică activ în viața culturală și în lupta național-românească sălăjeană. Astfel, îl găsim citat în prestigiosul ziar „Gazeta de Duminecă”, ca participant și „suprasolvir”, adică plătitor peste prețul biletului de intrare, la majoritatea evenimentelor cultural-naționale românești. De asemenea, a sprijinit instituțiile românești: școli, Casina română din Șimleu Silvaniei, corul acesteia, fondul de teatru român etc.

În vara anului 1905, tineretul șimleuan, în frunte cu Victor Deleu, organizează o petrecere cu scopul de a strânge fonduri pentru Casina română din Șimleu Silvaniei. Evenimentul, la care participă și Cassiu Deleu, a avut loc în data de 13 august 1905, în sala teatrului orășenesc.

În vara anului 1906, participă la excursia organizată de către fratele său, Victor, cu ocazia Expoziției generale jubiliare de la București, ajungând până la Constanța, capitala Dobrogei, provincie revenită în trupul Țării Românești după Războiul de Independență din 1877-1878⁹.

La 24 februarie 1907, alături de fratele său, Victor, participă la petrecerea „inteligenței” din Șimleu Silvaniei, care a avut ca scop strângerea de fonduri în favoarea Gimnaziului românesc din Brad. Petrecerea dansantă s-a bucurat de un succes deosebit și a ținut până a doua zi dimineața, la ora cinci. Îi găsim pe amândoi în lista fruntașilor național-români care au contribuit peste taxa de intrare, cu suma maximă de cinci coroane¹⁰.

Corul Casinei române din Șimleu Silvaniei, înființat de vrednicul învățător Simion Oros, din care făceau parte și frații lui Cassiu Deleu, Victor și Ioan, se deplasează la Pericei, în data de 4 mai 1908, zi de duminică, la o manifestare națională românească. Cu acest prilej, corul a cântat liturgia lui George Dima, după slujbă oaspeții fiind invitații preotului local, Alexandru Sima, cumnatul său. Cassiu Deleu participă la eveniment alături de soția sa, Cornelia, fapt remarcat în coloanele ziarului „Gazeta de Duminecă”¹¹.

Contribuie și la lista de subscripție pentru adunarea unui fond care să permită tânărului Eugen Pop, calfă de pantofar și membru al Corului Casinei române din Șimleu Silvaniei, să poată urma studii de muzică și canto la Sibiu, la clasa renumitului profesor Augustin Bena¹².

Cu ocazia Adunării Generale a Astrei, care a avut loc la Șimleu Silvaniei în perioada 6-9 august 1908, la fel ca frații și cumnații săi, Cassiu Deleu este ales în Comitetul de organizare al evenimentului. Primește misiunea importantă de a face parte din comitetul excursiei care se intenționa a fi organizată în ultima zi a serbărilor, la Bocșa, la mormântul ideologului revoluției pașoptiste din Transilvania, Simion Bărnuțiu și la Castrul roman de la Porolissum. Din comitetul de organizare mai făceau parte avocații Gheorghe Pop de Oarța, Ioan Suciu și cumnatul său, Lazăr Maior¹³. Din păcate, temându-se de amploarea acestor manifestări naționale românești, având în vedere faptul că se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Simion Bărnuțiu, autoritățile maghiare au interzis excursia documentară de la Bocșa și Moigrad.

Un alt eveniment deosebit la care participă și Cassiu Deleu, alături de soția sa, de frați, surori și cumnați, a fost cel al sfințirii bisericii și casei parohiale din Pericei, unde preot era cumnatul său, Alexandru Sima, căsătorit cu Regina Deleu. Evenimentul a avut loc în data de 15 august 1909 și a reprezentat o adevărată manifestare de afirmare românească, bucurându-se de o prezență foarte numeroasă, de peste 200 de persoane. Au participat credincioși din localitățile Sici, Bădăcin, Recea, Giurtelec și din Hidig (azi Măeriște). Actul sfințirii bisericii l-a săvârșit vicarul Alimpiu Barboloviciu, asistat de următorii preoți: Vasile Cristea din Giurtelec; Simion Filip din Badon; Ioan Fărcașiu din Bădăcin; Grațian Flonta din Cățălul românesc (Meseșenii de Sus); Pompei Podina din Cățălul unguresc (Meseșenii de Jos); Augustin Caba din Recea; Ioan Pop din Coșeiu; Alimpiu Coste din Cehei și, bineînțeles, de preotul local, Alexandru Sima. După serviciul divin s-a sfințit și casa parohială, curatorul Mitru Tătar aducând laude preotului Sima pentru vrednicia sa. Cu această ocazie a avut loc și o conferință a preoților din tractul protopopesc al Siciului. La masa organizată cu această ocazie au participat peste 70 de persoane. S-au închinat numeroase toaste în cinstea preotului Sima, a soției sale, Regina, „fără de care harnicul ei soț n-ar fi putut să le ducă toate la așa frumos sfârșit”, precum și a întregii sale familii. Preotul Alexandru Sima a toastat și el în sănătatea tuturor oaspeților și le-a mulțumit pentru prezența lor la acest important eveniment al carierei sale¹⁴.

Victor Deleu a fost desemnat candidat al Partidului Național Român din Sălaj, atât la alegerile parlamentare din anul 1910, cât și la cele din 1911, în circumscripția electorală Șimleu Silvaniei. În acest context, Cassiu Deleu devine „bărbat de încredere” în comisia de votare și îl sprijină pe fratele său în campania electorală, care nu a fost scutită de violențe din partea autorităților maghiare¹⁵.

La alegerile de reprezentanți în Comitatul Sălaj, care au avut loc în data de 28 septembrie 1910, Cassiu Deleu a fost propus candidat din partea Partidului Național Român, în circumscripția electorală Pericei¹⁶.

După Marea Unire, la chemarea Consiliului Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei, al cărui președinte era Iuliu Maniu, fiul nașilor săi de botez, iar fratele său, Victor, era secretar general la Resortul (ministerul) de Interne, Cassiu Deleu își părăsește gospodăria din Sici și îndeplinește funcția de șef al Consilieratelor agricole din Nușfalău, Șimleu Silvaniei și din Gârbou¹⁷.

După cum reiese din adresa Consilieratului Agricol al județului Sălaj, datată 2 aprilie 1920, Cassiu Deleu a predat funcția de agronom regional de la Șimleu Silvaniei cumnatului său, Lazăr Maior. Acesta din urmă era anunțat că, prin decizia ministerială din 28 martie 1920, a fost numit în funcția de agronom regional la Regiunea Agricolă Șimleu Silvaniei, începând cu data de 1 aprilie, că va prelua funcția de la Cassiu Deleu, agronomul regional în funcție și că avea obligația de a se prezenta la Consilierat spre a depune jurământul. Până la acel moment, Lazăr Maior îndeplinise funcția de consilier agricol la Jibou¹⁸.

După pensionare, Cassiu Deleu a rămas la Gârbou ca să îngrijească de gospodăria ginerelui său, avocatul Gheorghe Fodoreanu, făcând din aceasta o gospodărie model¹⁹.

Cassiu Deleu nu s-a implicat activ în viața politică de după Marea Unire, dar l-a sprijinit pe ginerele său, avocatul Gheorghe Fodoreanu, care l-a secondat pe Victor Deleu la conducerea organizației Partidului Național Țărănesc din județul Sălaj, în perioada 1933-1938.

Tânărul avocat Gheorghe Fodoreanu urcă rapid în ierarhia politicii sălăjene și, astfel, la Congresul județean al PNȚ Sălaj din 31 octombrie 1931, care a avut loc la Zalău, îl găsim în funcția de vicepreședinte al organizației sălăjene. Luând cuvântul în cadrul lucrărilor congresului, arată situația grea în care se găseau țăranii români, din cauza crizei economice mondiale, care a generat scăderea prețului produselor agricole, iar din vânzarea acestora țăranii nu reușeau să plătească nici măcar dobânzile pe care le aveau la bănci, în urma împrumuturilor contractate, ceea ce a dus la înglodarea lor în datorii. Face un apel către preoți și învățători, care deși se confruntau și ei cu aceleași probleme, în calitatea lor de lideri de opinie la sate aveau obligația să dea povețe și sfaturi țăranilor, deoarece exista pericolul ca ei să cadă în brațele propagandei extremiste și subversive. Aceste simptome erau deja vizibile în zona Jiboului și a centrelor industriale. Amintește apoi câteva din cauzele reducerii prețului cerealelor, care ar fi generată, în opinia sa, de dumpingul rusesc și de consumația redusă a populației în urma concedierilor masive ale muncitorilor industriali. Constată că guvernul Iorga, care a făcut mari promisiuni în campania electorală, nu poate să facă față situației. În încheiere, revine și face un apel către preoți și învățători, îndemnându-i să se înroleze sub steagul PNȚ, condus de marele om politic sălăjean, Iuliu Maniu²⁰.

La alegerile parlamentare din vara anului 1932 îl găsim pe Gheorghe Fodoreanu candidat pe listele PNȚ Sălaj, pentru un mandat de deputat, alături de Iuliu Maniu și Victor Deleu. Deși s-a aflat pe poziția a cincea pe listă, în urma strălucitei victorii a PNȚ, atât la nivel național, cât și la nivel județean, a reușit să obțină mandatul de deputat în Parlamentul României²¹.

La alegerile parlamentare din anul 1933, organizate de PNL, revenit la guvernare, nu a mai reușit să obțină mandatul de deputat. A reușit însă la alegerile parlamentare din decembrie 1937, când a obținut un mandat de senator²², însă noul Parlament nu s-a mai întrunit, deoarece la 10 februarie 1938 regele Carol al II-lea a reușit să instaureze un regim autoritar personal, desființând partidele politice democratice din România.

În urma slabei organizări și activități a filialei Uniunii Foștilor Voluntari Români din județul Sălaj, Gheorghe Fodoreanu primește misiunea de la unchiul soției sale, Victor Deleu, care îndeplinea funcția de președinte la nivel național, să reactiveze filiala. În acest context, la 31 martie 1935, în sala teatrului orășenesc din Zalău are loc adunarea generală de constituire a Despărțământului UFVR din județul Sălaj. Cu această ocazie a fost ales, „prin aclamație”, cu unanimitate de voturi, următorul comitet județean: președinți de onoare au fost aleși Vasile Miclea și Vasile Cloaje, foști voluntari, iar președinte executiv a fost ales avocatul Gheorghe Fodoreanu. În funcția de vicepreședinți au fost aleși Ionel Ciobanu și Dumitru Ilea, secretar Teodor Cădar, iar în calitate de cenzori Alexandru Bodea și Ion Moga²³.

Odată cu venirea la putere a regimului totalitar comunist, Cassiu Deleu și ginerele său au avut de suferit pentru că făceau parte din elita sălăjeană interbelică. Gheorghe Fodoreanu a fost arestat în anul 1952, condamnat politic la doi ani de muncă silnică la „celebrul” Canal Dunăre – Marea Neagră, unde se va reîntâlni cu o serie de intelectuali zălăuani, printre care se găsea și Zaharia Bărdașiu, care povestește mai multe episoade din calvarul pe care l-au suferit împreună²⁴. Din dosarele de urmărire informativă ale învățătorului Zaharia Bărdașiu aflăm că, după eliberare, Gheorghe Fodoreanu s-a stabilit în Cluj, fiind încadrat cu informatori și urmărit în permanență de Securitate.

Cassiu Deleu nu a mai apucat să vadă calvarul prin care a trecut fiica sa și ginerele său, deoarece s-a stins din viață la 1 ianuarie 1952, la Turda, unde s-a stabilit spre sfârșitul vieții, după Dictatul de la Viena, din 30 august 1940. A trecut la cele veșnice în urma unui infarct, fiind cel mai longeviv dintre frații Deleu²⁵.

Rămâne pentru posteritate caracterizarea deosebită pe care i-o face nepotul său, Ovidiu, fiul lui Victor Deleu, care l-a cunoscut personal și l-a admirat pentru voința lui „de leu”:„Mai mărunt de stat, îndesat, cu un păr des, sârmos, care a albit de foarte devreme. Din umblet, mișcări și mularea veșmintelor ghiceai cât este de musculos și din ușurința cu care se ridica, îndrepta, sprijinea sau împingea vedeai cât este de puternic. Astfel îți apărea Cassiu Deleu dacă îl luai în seamă. (…) Era tăcut, rezervat cu străinii și nu ridica glasul. Îi poruncea să rămână blând. În obrazul cu nasul coroiat și adânciturile severe, aproape triste, caracteristice familiare, zâmbetul buzelor și licărul bun și vesel al ochilor albaștri contrastau vizibil. Dar și când, rar, poate o dată la deceniu, firea scăpată se revărsa peste chingile vrerii, clocotul sângelui transforma făptura în stâncă de îndârjire care se prăvălea tumultos ca stârnită de furtună”²⁶.

În concluzie, se poate afirma că și Cassiu Deleu a fost o personalitate marcantă a Sălajului, din păcate mai puțin cunoscută, una dintre explicații fiind aceea că în perioada comunistă întreaga elită sălăjeană a fost trecută la index și s-a încercat ștergerea ei din memoria colectivă.

Note:

1. Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj (în continuare se va cita SJAN Sălaj), fond Colecția Registrelor Parohiale de Stare Civilă, Registru nr. 892, p. 20.
2. Idem, fond Colecția familială Deleu, dos. 10/1869, f. 4.
3. Valeriu Popa, „Învățământul agricol de toate gradele din Ardeal, Banat și părțile ungurene”, în Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul (1918-1928), vol. II, București, 1929, p. 1075-1077.
4. Ionel Penea, „Școala de Agricultură din Șimleu-Silvaniei, veche instituție de învățământ agricol în Sălaj”, în Acta Mvsei Porolissensis, VII, Zalău, 1983, p. 653.
5. SJAN Sălaj, fond Colecția familială Deleu, dos. 10/1869, f. 4.
6. Ibidem, f. 5.
7. Gazeta de Duminecă, nr. 5, 31 ianuarie 1904.
8. Idem, nr. 29, 30 iulie 1905.
9. Vezi, pe larg, Marin Pop, „Victor Deleu și participarea sălăjenilor la Expoziția Generală a României (1906)”, în Caiete Silvane, nr. 136, mai 2016, p. 28-35.
10. Gazeta de Duminecă, nr. 8, 3 martie 1907.
11. Idem, nr. 20, 11 mai 1908.
12. SJAN Sălaj, fond Colecția familială Deleu, dos. 10/1869, f. 7.
13. Gazeta de Duminecă, nr. 30, 20 iulie 1908.
14. Idem, nr. 32, 9 august 1909.
15. SJAN Sălaj, fond Colecția familială Deleu, dos. 10/1869, f. 9.
16. Ibidem.
17. Ibidem, f. 10.
18. Ibidem, dos. 11/ 1921, f. 1-2.
19. Ibidem, dos. 10/1869, f. 10.
20. Gazeta de Duminecă, nr. 44-45, 8 noiembrie 1931.
21. Idem, nr. 31, 31 iulie 1932.
22. Idem, nr. 290, 24 decembrie 1937.
23. Gazeta Voluntarilor, anul X, nr. 2, 18 aprilie 1935.
24. Caietele de memorii ale lui Zaharia Bărdașiu au fost moștenite de către fiul său, Mircea Bărdașu, care ni le-a pus la dispoziție cu amabilitate.
25. SJAN Sălaj, fond Colecția familială Deleu, dos. 10/1869, f. 11.
26. Ibidem, f. 3-4.