Introducere:
Povestea aceasta s-a născut dintr-o bucurie care îmi însoțește pașii de-a lungul întregului an. Este o bucurie liniștită, ca o lumină micuță ce arde neîncetat în sufletul meu. Însă, odată cu venirea Crăciunului, această bucurie prinde aripi și devine mai adâncă. Ea nu vine doar din colindele care umplu aerul sau din timpul petrecut alături de cei dragi, ci dintr-o minune mult mai mare: ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi: trimițându-L pe Fiul Său în lumea noastră, El a aprins în inimile oamenilor lumina care nu se stinge, lumina Speranței.
Din această lumină s-a născut și sceneta pe care urmează să o vedeți. Este gândită pentru copii, cu limbajul lor curat și privirea lor sinceră, și reprezintă o adaptare a scenetei originale „Povestea celor patru lumânări”.
Sceneta:
Povestitorul 1: Demult… în vremuri îndepărtate, când miracolele păreau doar povești, în tăcerea adâncă a timpului, patru lumânări pâlpâiau ușor… Atâta liniște era în jur, încât puteai auzi șoaptele sfârâite ale lumânărilor…
(Din depărtări, se aude un clinchet de clopoței, iar copiii intră încet, privind lumânările aprinse.)
Copil 1: Ooo, cât de frumos luminează aceste lumânări! Și e atâta liniște…
Copil 2: Vai, parc-ar fi patru stele coborâte din cer!
Povestitorul 1: Într-adevăr, lumina lor era fără cusur, dar tristețea ce le cuprinsese inimile era mai puternică decât orice strălucire. Astfel, prima lumânare oftă:
Lumânarea 1 (Pace): Numele meu e Pace. Lumina mea luminează în întuneric, dar ce folos? Oamenii nu mă vor, ei nu vor pace…
(Pe fundal se aude o muzică lină…)
Copil 3 (șoptit):
O, nu! Te rog, micuță lumânare, nu te stinge! Fără tine, Pacea din suflete se va pierde!
Povestitorul 1: Însă luminița ei deveni tot mai mică, până ce se stinse cu totul…
Povestitorul 2: Cu o privire ce părea să suspine, a doua lumânare tresări pâlpâind și șopti sfârâind:
Lumânarea 2 (Credința): Eu mă numesc Credința, dar se pare că sunt în plus. Oamenii nu vor să audă de Dumnezeu… Nu mai are niciun sens să mă consum arzând…
Copil 4: Stai, dar fără Credință, ce ne vom face?
Copil 5: Ooo, nu! Cum vom înfrunta această iarnă, fără rugăciune și speranță în inimi?
Povestitorul 2: O adiere rece străbătu încăperea și lumânarea se stinse…
Povestitorul 3: Cu o voce abia șoptită începu să vorbească și cea de-a treia lumânare.
Lumânarea 3 (Dragostea): Dragoste mi-e numele. Simt cum mi se sfârșesc toate puterile… Oamenii mă împing de-o parte… Nu-și văd decât propriile lor interese, n-au ochi pentru cei pe care ar trebui să-i iubească…
Copil 6: Dar cum? De Crăciun, toți ar trebui să ne iubim mai mult…
Copil 7: Să iertăm, să ne îmbrățișăm, să aducem adevărata bucurie în inimile noastre…
Povestitorul 3: Și, cu o ultimă pâlpâire, se stinse și lumina Dragostei…
(Copiii privesc triști. Intră un băiețel cu o lumânare mică în mână.)
Povestitorul 4: Totul părea fără speranță. Copiii, mâhniți și cu inima grea, priveau spre cele trei lumânări stinse și simțeau că lumina sărbătorii se stingea odată cu ele… Un băiețel intră atunci în încăpere. Se uită la lumânările stinse și rosti printre lacrimi:
Băiețelul: Ce s-a întâmplat? De ce e întuneric? Unde sunt toate lumânările? Ele ar trebui să ardă!
Povestitorul 4: Când totul părea pierdut,se auzi șoapta celei de-a patra lumânări:
Lumânarea 4 (Speranța): Nu te teme, copilaș! Câtă vreme mă vezi pe mine pâlpâind, mai putem reaprinde celelalte lumânări. Numele meu este Speranța!
(Copilul 8 se întoarce spre public )
Copilul 8: Ohhh, Speranța este Steaua cea blândă, care ne luminează chiar și în cele mai negre nopți!
Copilul 9: Da, ea ne luminează inimile chiar și în clipele mai grele ale iernii!
Povestitorul 2: Atunci, băiețelul prinse curaj… Apucă ușor Speranța și reaprinse cu flacăra ei: Pacea, Credința și Dragostea.
(Copiii cântă încet refrenul colindului „O, ce veste minunată!” în timp ce se reaprind lumânările.)
Povestitorul 2: Acum, cele patru lumânări își răspândeau din nou lumina, ce destrăma cu pâlpâirea ei întunericul…
Copil 10: Haideți să lăsăm și noi flacăra Speranței să ardă în sufletele noastre!
Copil 11: Să ne Iubim, să Credem și să trăim în Pace!
Povestitorul 3: Flacăra Speranței să ardă mereu în sufletul tău, pentru ca tu să ai o viață plină de Iubire, Pace și Credință!
Povestitorul 4 : Și, mai mult decât toate acestea, Mântuitorul Hristos să te binecuvânteze de aceste sărbători! Deci, nu uita că Speranța noastră rămâne Dumnezeu și nu vă pierdeți Credința, orice s-ar întâmpla!
Povestitorul 1: Așa cum, în vechime, îngerii s-au înălțat în cor, lăudând pe Dumnezeu, din inimile noastre să răsune și azi un nou Aleluia!
Cu toții: ,,Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.” – Luca 2:14.
