Marco Pelliccioli în traducerea Luciei Ileana Pop

Estimated read time 3 min read

Marco Pelliccioli (n. 1982) a publicat: Nel concerto del tempo (Mondadori, 2024, locul al II-lea la Premiul internațional Gradiva, Mențiune specială la Premiul Camaiore); placheta Il sogno del pesce gatto (Stampa 2009, 2023); L’inganno della superficie (Stampa 2009, 2019, finalist în Top 5 la Premiul Città di Acqui Terme); L’orfano (LietoColle-Pordenonelegge 2016, Premiul Colline di Torino); C’è Nunzia in cortile (LietoColle 2014, Premiul Albero Andronico). În 2015 a publicat romanul A due passi dal treno (Ed. Eclissi), menționat la Premiul Calvino. Scrie povești pentru copii (Gallucci, Einaudi) și este prezent în antologia Giovane poesia italiana (Pordenonelegge 2020), tradusă în engleză, franceză, spaniolă și germană. Colaborează cu ziare și reviste, pentru care scrie recenzii și articole dedicate principalelor figuri poetice ale secolului XX italian. La Milano, a organizat diverse inițiative culturale, precum cursurile anuale de „Poezie italiană și străină din secolul XX până în prezent” pentru Teatro Fontana și seria „Noi chestiuni de poezie” pentru Casa della cultura. Din toamna acestui an (2024), este director al Casei Poeziei din Milano.

…………………

Urbane

I

                     (Milano Santa Giulia)

Dincolo de geam, încâlcelile șinelor

nu se rezolvă în cadru,

accelerații de culoare-sticlă-fluid

traduc traficul reflectat

în magmă-perspective, puncte

de fugă în afara focusului

în timp ce norul care apasă

la orizont, învăluie forme pătrate, impulsuri

de electricitate, tensiuni spiroidale

care îi consacră înălțarea

              sau, poate, căderea.

II

                         (Milano Greco Pirelli)

Stupi cu scări,

hublouri, balustrade de sticlă

și plante veșnic verzi:

                       albine harnice

coboară grăbite la Greco,

prima

                 legătură a dimineții.

III

Și noi, închiși în silozuri,

modelăm zilele întorcând,

în pauzele mult dorite de cafea,

             privirea înspre afară

și nu vedem reflexia macaralei

care profilează, până anulează,

eroismul

                             nostru.

IV

Te întrebi

dacă și această săpătură

brațe de macara, stive, siluete portocalii,

va deveni o formă

de sticlă spiralată, ca aceea

care apasă pe fundal

sau dacă într-o zi va înmuguri

din nou o prăvălie, o florărie

ca la colțul străzii Pietro Maroncelli

unde distrat cumpăr

un trandafir galben

în localul murdar de pământ,

foarfeci și petale căzute.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours