Viața rămâne o scurtă călătorie, sub semnul zeiței Fortuna și sub atenta supraveghere a zeului Cronos. De multe ori, ajung la destinație doar negustorii de vorbe goale. Ei știu să vâneze speranțele și să ruineze visurile noastre, cu o nonșalanță parlamentară.
*
Se spune că faimosul filozof Diogene umbla cu o lampă aprinsă, în toiul zilei, căutând oamenii. Oare, azi, i-ar găsi?
*
Din păcate, oamenii de bună credință urcă în trenul vieții, dar nu mai ajung la ultima stație. Trenul lor deraiază, în cer, mult prea devreme…
*
O persoană poate fi uitată, dar un OM niciodată…
*
Într-o lume ne-bună, nebună, poți crede că totul va fi bine, numai dacă ai o pereche de ochelari cu lentile roz sau dacă, pur și simplu, ești orb. O privire senină nu este și una credulă, un suflet delicat nu este, neapărat, unul naiv. „Simt enorm și văz monstruos” (I.L. Caragiale).
*
În spatele civilizației, chicotește întruna eterna maimuță…
*
Trebuie să cadă, o dată pentru totdeauna, masca ipocriziei perfecte, paravanul ce ascunde falșii patrioți și minciunile lor. „Suntem un popor ușor guvernabil” (Marin Preda). Am fost… Și oare vom fi?
*
Nu m-aș mira dacă, într-o bună zi, ne-am întoarce în peșteri și îmbrăcați în piei de animale, cu ghioaga în mână, am pleca în căutare de hrană, sfidând creșterea prețurilor. În scădere va fi doar prețul la sentimente. Oricum, nu mai dă nimeni un ban pe ele…
*
Zvonul zboară, precum o rachetă de croazieră. Rezultatul votului de la alegerile prezidențiale din 24 noiembrie 2024 este rodul digitalizării și al „investițiilor” în Educație, din ultimii 35 de ani. Trăiască analfabetismul funcțional! Trăiască România Educată!
*
Vine o vreme când nu mai vrei să cânți la urechile surde, căci a vorbi într-un pustiu nu ilustrează gloria, ci zădărnicia. Deșertăciune a deșertăciunilor, totul e tranziție…
*
A supraviețui înseamnă să nu îți pierzi speranța. Să fii sceptic. Să nu fii nestatornic în convingerile tale. Să-ți reciclezi prejudecățile. Să consideri viața o pradă care se poate întoarce, oricând, împotriva ta.
*
Se lasă frigul, întunericul și ceața. Noaptea e tot mai lungă. Zorile nu (pre)vestesc nimic? România postrevoluționară îl mai așteaptă pe Mesia… Veni-va zi? Veni-va ceas?
*
Anii s-au desprins din calendare, precum frunzele din ramurile tinere, purtate de vântul vânăt al toamnei. Omul fără buzunare* colindă și acum străzile orașului. Tâmplele lui sunt argintate, iar în ochii căprui se poate citi o tristețe amară. E un bun privitor și admiră, în cea mai mare liniște, strălucitoarele vitrine. Totul îi este totuna. Nu mai are decât amintiri, fiind bogat de atâta sărăcie. Nu mai crede în promisiuni (politice, mai ales). Pentru el, Anul Nou va fi tot unul… vechi.
*
Astăzi, mai mult ca oricând, Poezia trebuie să fie o flamură tricoloră, purtată de-a lungul unei realități neconvenabile, fluturând, cu măreție, deasupra cenușiului social, deasupra capetelor înalte, dar obediente.
*
Nu mai vrem „pâine și circ”. Nu mai vrem iluzii sonore. Nu mai vrem faliți melancolici. Vrem să bată – în sfârșit! – un vânt al competenței și prin hățișurile societății românești. Vise sau visuri? Oare nu-i mai bine să ne dorim… lampa lui Aladin?
*
Ninge rar și bezmetic. Ninge și n-are decât. Peste gropile tranziției, aleargă o sanie nărăvașă. Moș Crăciun aduce daruri. Deocamdată, nu se știe… Cui?
*
Vin trubadurii, pe drumuri de pulbere. Lira lor vrăjită îi va preschimba în Oameni pe cămătarii, pe farsorii și pe negustorii acestei lumi?
*
Când scriu, simt cum cineva îmi leagă tot mai strâns, la spate, mâinile. Am rămas același… prizonier al scrisului fără cuvinte.
*
Din turnul său de fildeș, Poetul coboară, în stradă, cu floarea de foc în mâini. Este pentru a reaminti tuturor că „nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit” (Macedonski).
*
Trebuie să-i dăruim literaturii măcar o parte din viața noastră. Altfel, lumea va deveni o colonie de inimi reci…
* Omul fără buzunare este personajul eponim al volumului de publicistică apărut la Editura Limes, Cluj, 2001.
+ There are no comments
Add yours