Literatura înfruntă vremurile aspre și este lăudabil faptul că adolescenții noștri nu au uitat să viseze și, mai ales, să creeze, așternându-și sufletul, pe hârtia imaculată, cu multă ardoare și cutezanță.
Prezenta antologie de versuri și proză reunește creațiile liceenilor sălăjeni, premiate, în ultimii cinci ani, la Concursul „Iuliu Suciu”, Concurs organizat de Casa de Cultură a Sindicatelor Zalău, Cenaclul Literar „Silvania”, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Intenția noastră este, pe mai departe, aceea de a cultiva și de a promova tinerele talente, în drumul lor spre culmile Parnasului.
Secțiunea Poezie nu e, din păcate, atât de consistentă, precum era odinioară. Poate, de vină sunt rețelele de socializare și veacul prozaic, care s-a digitalizat, excesiv, între timp. Dar importantă este calitatea versurilor, nu cantitatea lor.
Pe de o parte, am remarcat poezia Victoriei Crișan, o poezie adesea laconică, dar expresivă, ce pendulează, cu exuberanță, între teluric și astral: „M-aș plimba peste tot / prin universuri paralele / la cules de flori și meteori. // M-aș așeza apoi în Carul Mare / avânt să-mi dau spre alt pământ / pe care să-l cultiv cu levănțică” (Supernova). Deloc neglijabilă e alura modernă a versurilor Mirunei Haiduc. Uneori, versurile mizează pe comparația dezvoltată: „Soarbe-mă din priviri / Așa cum îți sorbi cafeaua dimineața devreme” (Tratament). Alteori, ele apelează la ironia subtil strecurată, în mediul citadin: „Aș vrea să merg în Paris, / fiindcă acolo nu mă podidește plânsul; / unde mașinile claxonează / doar când cineva își scapă bereta în mijlocul străzii. […] / Brusc, mă reîntorc în București / – micul Paris – […] / Fără să îmi fi dat seama / am ajuns din nou să merg prin praf” (Micile distrageri întâmplătoare).
Pe de altă parte, ne-a surprins poezia lui Iris Király, care gustă, cu o înflăcărare adolescentină, din Cireașa dragostei, dar probează o solemnitate matură, atunci când meditează asupra condiției umane, în versuri sentențioase: „Noi aspirăm la un destin drept, / tămăduitor, un destin cosmic, / care se deschide sub pulberea / de vise ce presară galaxia sufletului / nostru” (Pulberea de vise).
În schimb, secțiunea Proză e una substanțială și extrem de eterogenă, pentru că ea însumează pagini de jurnal, schițe, legende, basme, povestiri și chiar fragmente de roman. Predomină introspecția și solilocviul, în majoritatea textelor narative. Mai totdeauna, confesiunea frustă, plină de candoare, izvorăște dintr-o sensibilitate ultragiată. Chiar dacă, pe alocuri, apar unele imperfecțiuni, harul de prozator se lasă dezvăluit grație coerenței narațiunii, ingenioaselor construcții epice sau creionării unor personaje viabile.
Dincolo de nostalgia vârstei copilăriei, de gustul dulce-amărui al primei iubiri, este vizibilă tendința de a radiografia, atent, convenționalismul vieții cotidiene și superficialitatea oamenilor. Așa se întâmplă, de pildă, în captivantul Mini-jurnal fictiv al Ozanei Bălăbuc: „Oamenii sunt ființe complicate, transparente. Par că te lasă să le cucerești și străfundul inimii, dar, de fapt, ei se lasă priviți doar teatral, nesincer, la suprafață. Câteodată, te lasă să le descoperi unele părți pe care nu le credeai existente, care ți se revelează într-un mod fascinant, aproape cuceritor de verosimil. Dar tot ei sunt cei care aruncă-n aer speranțe abia încolțite și parfumuri de nu-mă-uita. Tot ei judecă după înfățișare și se tem să nu fie judecați.” Am observat, apoi, turnura realistă și nota umoristică, în spirit caragialian, a schiței Examenul, semnată de Roxana Breban. Stilul caragialian este adoptat și de Mihaela Chiș, într-o fulminantă scrisoare adresată Fostei (iubiri); o scrisoare ce ne amintește de personajul Rică Venturiano și de celebra lui declarație de dragoste: „Dragă fostă iubire, mă trezesc cu mintea inundată de gânduri despre tine, despre ceea ce am devenit de când tu ai apărut în viața mea și mi-ai spulberat toată inima și rațiunea. Nu mai sunt eu. Nu am fost eu încă din prima clipă în care te-am întâlnit.”
De o factură aparte, sunt prozele Oanei Crișan, scrise, într-un ritm alert, parcă sub impulsuri suprarealiste. E, aici, un suflet rebel, nemulțumit de vacarmul lumii contemporane și de Sindromul unanimității. O revoltă de sorginte romantică provoacă un diluviu de sentimente contradictorii, menit să îngroape scepticismul și fatalismul așa-zisei umanități; o umanitate care și-a pierdut rostul; o umanitate care fuge de ea însăși: „Stă ascuns în spatele stelelor de pe cerul ființei noastre. Sentimentul acela ce conține o viață și nimic. Cade ploaia și fugim de ea. Se lasă ninsoarea și fugim de puritate. Ne doboară căldura și fugim de expunere. Ne mângâie boarea și fugim de sinceritate. Toată viața ne este o fugă. Viața însăși e pe fugă. E un efort. Unde altundeva ne mai putem îndrepta? Unde ne mai putem ascunde…”
Romantice sunt și textele lui Ștefan Inceu, însă ele nu cunosc furia valurilor, ci stau, rând pe rând, sub semnul calmului plat, al reveriei senine, al contemplării îndrăgostite de peisajul autumnal. Și astfel, toamna e când un „pictor desăvârșit” ce ne oferă o „simfonie de culori”, când „o zână tristă care împărtășește parfumuri stinse”. Fanteziile în tonuri arămii denotă o rarisimă delicatețe sufletească, iar Dorul de Eminescu (o altă confesiune candidă) scoate la iveală un eseist în devenire.
Fără nicio îndoială, toate creațiile din acest volum sunt demne de toată atenția și reprezintă, în mare parte, un talent incontestabil, ce trebuie întreținut, nu risipit. E un început promițător, dar care se vrea continuat prin intermediul unui exercițiu asiduu al scrisului, complinit de lecturi întinse. Altminteri, drumul Parnasului este pe cât de miraculos, pe atât de anevoios și, din nefericire, nu aruncă nimeni cu flori…
Timpul va cerne și, apoi, va discerne vocația permanentă a scrisului de frumoasele capricii ale tinereții. Nu ne rămâne decât să privim, cu admirație, această splendidă galaxie de visuri. Ne dorim ca fiecare vis adolescentin să-și întâlnească steaua lui călăuzitoare; o stea care să-i desăvârșească, în cele din urmă, destinul literar.
* Prefață la volumul „Zbor 5. Antologie de versuri și proză”, în curs de apariție, la Editura „Caiete Silvane”, Zalău.
+ There are no comments
Add yours