Mama Griguță în șură și nu numai

Acum o jumătate de secol, student fiind, jucam teatru cu prietenii în fiecare vară, în satul natal. Uneori dădeam reprezentații și în satele învecinate. Nu voi uita vreodată euforia teatrală de atunci, mai ales că ea s-a întruchipat – mutatis mutandis – într-un proiect necesar și ambițios: Cultură’n șură, coordonat de regizorul Victor Olăhuț. E destul să scrieți pe google denumirea și veți afla cum s-a născut acest proiect artistic ce duce teatrul/cultura în satele țării. Un regizor (Olăhuț), o actriță (Florentina Năstase), un dramaturg (Flavius Lucăcel), plus girul neprețuit al scriitorului Daniel Săuca – iată câțiva „vinovați” care au reușit să ducă teatrul profesionist în mediul rural. Cred că de 11 ani satele așteaptă caravana teatrală cu aceeași empatie.

Am mai scris despre „stagiunile” trecute, iar acum m-am deplasat în satul Bănișor, județul Sălaj (4 august 2023). Gazdele din anii trecuți (Cătălina și Ion) au predat ștafeta unui primar energic și generos: Eugen Sorin Maxim (sigur că la final a oferit un ceaun pantagruelic, stropit cu țuici și vinuri alese – sfânta ospitalitate românească!). Scena a fost înălțată în spatele primăriei. Baloți, scaune, verdeață, plus trei nuci ce îmbrățișau protector scena. Olăhuț punea la punct ultimele detalii, regla luminile, sătenii soseau și primeau brățări galbene de participare (ca să se știe numărul spectatorilor… au fost 242).

Asistăm la piesa Mama Griguță de E. Labiche, în traducerea Adrianei Sână. O comedie spumoasă, unde burlescul e la el acasă, cu farse colorate și subtext moralizator. Suzanne, fiică de orășeni bogați, e lăsată în grija unei familii de țărani. Da, părinți inconștienți… care, după atâta amar de vreme, regăsesc o fată fără maniere, rustică și arogantă… Joacă impecabil Florentina Năstase, Marin Grigore, Mircea Gligor, Ana Turos, Iulian Gliță, Bogdan Costea – într-un ritm diabolic, savuros, adevărat carusel comic. Auzind râsetele neîntrerupte ale oamenilor, înțelegi, o dată în plus, minunile acestei Asociații non-profit, cu actori devotați, de la diverse teatre din țară, care își sacrifică vara de dragul ștergerii unor discrepanțe, conștienți și de aspectul educativ. O „îmblânzire” relevantă prin teatru. Regia lui Victor Olăhuț vizează o simplitate riguroasă, într-o configurare scenografică simplificată, punând accent pe detaliile gestuale, pe gaguri explozive, fără exagerări inutile. Pe umerii actorilor se creionează un eșafodaj scenic extrem de ritmat. Dacă improvizează uneori? Nucul e la doi pași, așa că Florentina Năstase nu se ascunde sub masă, ci se cațără realmente în copacul stufos, devenit element sui-generis de decor. Se râde zdravăn, în mirosul apetisant al ceaunului nerăbdător. Dacă am fost invitat la masă după strângerea recuzitei? Întrebați-l pe infatigabilul Olăhuț!