Malaxorul de septembrie

Estimated read time 12 min read

■ În numărul 5-6 (55-56)/mai-iunie 2022 din revista de cultură „Neuma”, Elena Abrudan, profesoară la Facultatea de Jurnalism a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, realizează un interviu cu Irina Petraș, de această dată în ipostaza de artist plastic, iar Andrea H. Hedeș prezintă un dialog cu maestrul Eugen Doga. Versuri semnează: Andrei Novac, Mihaela Aionesei, Ioan Barb, Gabriel Burlacu, Michel Bénard, Hoang Vu Thuat și Mihai Păcuraru. Revista clujeană publică și o anchetă pe tema prezenței scriitorului în fața publicului său real și a celui potențial, la care răspund: Adrian Alui Gheorghe, Vilia Banța, Simona-Grazia Dima, Miruna Drăghici, Florin Dochia, Bogdan Hrib, Vasile Igna, Alexandru Jurcan, Nicoleta Milea, Olimpiu Nușfelean, Mihai Păcuraru, Irina Petraș, Adrian Popescu, Laurențiu-Ciprian Tudor, Lucian Vasiliu, George Volceanov și Varujan Vosganian.

■ În numărul pe luna iulie din revista „Steaua”, Virgil Mihaiu, Laszlo Alexandru și Mircea Țicudean îi aduc omagii artistului Ioan Gyuri Pascu, trecut în neființă la doar 55 de ani. Dan Moșoiu, redactor la Radio Cluj, publică un fragment dintr-un interviu din 13 iunie 2017 acordat de Mariana Bojan, echinoxistă din prima generație, artistă și scriitoare. Despre poezia și pictura Marianei Bojan scriu la secțiunea „Focus” Irina Petraș și Victor Cubleșan. Cronici literare semnează: Andrea H. Hedeș despre romanul „Finnegans Wake, 628” de Mircea Mihăieș; Victor Cubleșan despre volumul de proză premiat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, „Jucându-l pe Mefisto” de Mihai Măniuțiu; Ion Pop despre „Zoom”, volum de versuri semnat de Ioana Ieronim; Viorel Mureșan despre opera poetică de dimensiuni considerabile a lui Gheorghe Grigurcu, respectiv despre volumul apărut la Editura Academiei Române, „O sută și una de poezii”, în care antologarea poeziilor a aparținut autorului, iar prefața, nota biobibliografică și selecția reperelor critice au fost realizate de Mircea Moț.

■ Irina Petraș publică în „România literară” nr. 33/2022 un interesant eseu intitulat „Arta de a muri marca Săpânța”. Preşedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România scrie despre unicitatea, rădăcinile și înrudirile Cimitirului vesel din județul Maramureș. „E un cimitir de oameni obișnuiți, ca toți oamenii, iar crucile lui pictate cu greu pot concura cu somptuozitatea monumentelor funerare din celelalte cimitire vestite. Însă exact în asta constă unicitatea sa și situarea într-o avangardă a refacerii complementarității firești, naturale a vieții cu moartea. (…) Prin organizarea sa, Cimitirul de la Săpânța are dreptul de a fi analizat ca tradițional locaș al morților de încadrat mitologiei universale a morții; prin «poeziile» de pe crucile sale colorate, însă, el își revendică și apartenența la literatura pe tema morții. De alăturat și valoarea plastică a picturilor sale cu chenare migălos lucrate. La Săpânța, avem de-a face cu o chintesență a instrumentelor omenești de înțelegere a morții și de dobândire a unui măcar iluzoriu control asupra ei. Voi încerca să probez ideea că nu veselia e trăsătura definitorie a Cimitirului vesel. Și că la Săpânța se petrece o veritabilă resocializare a morții”, scrie Irina Petraș.

■ La Editura Biscara din București a văzut lumina tiparului ultimul volum al trilogiei „La curtea lui Urmuz”, semnat de Gheorghe Păun, membru titular al Academiei Române. Aproape jumătate din cele 77 de tablete se concentrează asupra „trist-genial-paradoxalului Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, cunoscut sub numele literar Urmuz”. Celelalte articole-editoriale cuprinse în volum se referă la „întâmplări de pe Argeş în Sus sau din lume, cum ar fi globalizarea şi pandemia, progresismele şi politichia, cărţi, idei, multe dar nu neapărat mărunte, rar de interes strict curteargeşean (şi, rar, cu unele repetări locale, tipice serialelor de ziar, dar, sper, nesupărătoare)”. Gheorghe Păun este senior-editor al ziarului „Argeş Expres” din Curtea de Argeş și redactor-şef al revistei de cultură „Curtea de la Argeş”.

■ La Editura Scriptor din Cluj-Napoca, Ioan Bunta, fost inspector de limbi străine la Inspectoratul Școlar Județean Sălaj, a publicat volumul „Scrisori de la Teofil Răchiţeanu”. Volumul cuprinde pagini din corespondența autorului cu poetul Teofil Răchiţeanu, membru al Uniunii Scriitorilor din România. „Cele circa 70 de scrisori selectate mi s-au părut mai elocvente privind unele aspecte şi momente din viaţa poetului: anii de «hoinar» ai tinereţii, boem în Cluj, redactor la revista «Echinox», dascăl suplinitor la şcoala din Răchiţele, «castelan» la Ciucea sau relaţia cu Geo Bogza, cu revistele literare şi critica literară a vremii etc. Am considerat că este de datoria mea să fac cunoscute aceste scrisori, pentru a le feri de «degradarea» inexorabilă a timpului şi pentru că ele întregesc profilul literar al poetului «rămas neînregimentat şi de mare talent, echinoxist din prima generaţie» (Z. Cârlugea)”, a precizat Ioan Bunta.

 (A.-B.K.)

■ „Tentația teatrului”, de Icu Crăciun, Editura Pim, Iași, 2022. „Este cunoscut faptul că memoria colectivă reține scriitorii consacrați prin opera lor durabilă. Ceea ce îmi propun prin această carte este să arăt autorii care, de-a lungul vremii, și-au căpătat notorietate de romancier, poet sau politician (de pildă, Mihail Kogălniceanu și Ion Rațiu), au avut și preocupări dramatice. De aceea, inițial, m-am gândit să-i dau titlul Tentația Thaliei sau Ei au scris teatru, dar, din considerente comerciale, am crezut că mai potrivit ar fi Tentația teatrului. În felul acesta, cultiv memoria următorilor, în postură de dramaturgi, deși natura lor creatoare a fost plurivalentă: Gheorghe Asachi, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu, Alecu Donici, Constantin (Costache) Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Odobescu, Ion Creangă, Iacob Negruzzi, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Constantin Rădulescu-Motru, I.A. Bassarabescu, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel (cunoscuți sub pseudonimul A. Mirea), Hortensia Papadat-Bengescu, Ștefan Petică, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Ion Minulescu, Octavian Goga, Eugen Lovinescu, Corneliu Moldovanu, Vasile Voiculescu, Liviu Rebreanu, Emil Isac, Nicolae Davidescu, Mihai Săulescu, Ion Pillat, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Gib I. Mihăescu, Lucian Blaga, George Călinescu, Anton Holban, Mircea Eliade, Gellu Naum, Ion Rațiu, I.D. Sârbu, Valeriu Anania, Marin Preda, Ștefan Augustin Doinaș, Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Mircea Zaciu, Vasile Rebreanu, Fănuș Neagu, Augustin Buzura. Nu am comentat teatrul lui V. Alecsandri, Camil Petrescu, Victor Papilian și Marin Sorescu, fiindcă ei sunt receptați și recunoscuți de Marele Public, în egală măsură ca poeți, dramaturgi, prozatori sau medici (cum este cazul lui Victor Papilian). Cartea aceasta se îndreaptă spre toți cei care iubesc teatrul și sunt interesați de acest gen, dramatic, în care s-au inițiat destul de mulți autori prezentați aici. Ea nu se adresează cu predilecție teatrologilor, ci este accesibilă și celor care vor descoperi că poeții sau prozatorii lor preferați au scris și teatru. De aici și nevoia de recalibrare a perspectivelor operelor celor vizați, în sinteză, în acest volum ademenitor care să vă facă mai bogați sufletește.” (Icu Crăciun)

■ „Ca o pasăre, umbra (O sută şi una de poezii)”, de Gheorghe Vidican, Editura Academiei Române, București, 2022. Antologarea, prefața și selecția reperelor critice de Cornel Ungureanu, biobibliografie și note asupra ediției de Paul Aretzu. „Antologia Ca o pasăre, umbra aduce în fața cititorului una dintre cele mai distincte voci ale poeziei românești contemporane din vestul României. Între coperțile sale sunt adunate imagini de ansamblu, și nu numai, din spațiul social și multicultural în care autorul și-a desfășurat activitatea în ultimii 30 de ani. Au fost selectate poeme din volumele Pivnița din horn (2017), Fisura privirii (2017), Un interior glisant (2018) și Înflorirea frigului (2019). Poemele selectate, fără a respecta succesiunea apariției lor în volumele amintite, scot în evidență talentul clar al poetului, vocea sa autentică, singulară «printre poeții importanți din stricta noastră actualitate literară», cum notează criticul literar Ioan Holban în prefața de la volumul Pivnița din horn.” (Paul Aretzu)

(C.Ș.C.)

Stil dival. În romanul „Colonada” (Editura Mirton, 2021), Dana Gheorghiu îmbină două formule testate anterior: fresca socială amplă din „Povestiri din Fabric” (2007) şi explorarea sistematică a unei bolniţe („Pesta”, 2009). Buziaş este o staţiune balneară care a rivalizat pe vremuri cu Karlovy Vary şi Baden-Baden, frecventată de suferinzi sau de cei dornici să se relaxeze, care în prezent, după decenii de neglijare, dă semne de renaştere (pe bani europeni). Cartea a fost publicată cu ocazia împlinirii a 700 de ani de la atestarea localităţii. În centrul naraţiunii, se află cea mai lungă promenadă din Europa, podită şi acoperită cu scânduri din lemn, frumos decorată cu motive traforate în stil bizantin, construită la porunca lui Franz Josef în 1875, pe vremea când faimoasa Sissi, „împărăteasa inimilor”, venea aici să se odihnească. Precum se povesteşte (cazul Rosaliei Moss), dacă suverana şi-ar fi însoţit soţul aici, în 1898, la manevrele militare de pe Dealul Silagiului (ajunşi aici cu lectura, cititorii sălăjeni sigur au făcut ochi mari), atunci n-ar fi pierit pe lacul Geneva, asasinată de un anarhist. Peste un veac şi un pic, un grup de colegi se întâlnesc la banchetul de 30 de ani de la absolvirea liceului, fiind cazaţi la vila „Stil Dival” (prima versiune a titlului cărţii). Unii sunt cheflii şi infatuaţi, alţii curioşi şi dornici de poveşti. În vreme ce techerghelesc prin împrejurimi, ei sunt pătrunşi de „Duhul parcului”, descoperă în paralel trecutul şi prezentul, luxul din vremea dinainte de 1918 şi paragina de după 1989. Rod al unei documentări îndelungate, romanul confirmă forţa narativă a scriitoarei, care altminteri a format zeci de talente tinere la cenaclul studenţesc „Pavel Dan” din Timişoara.

Centenarul Vlad Muşatescu. Scriitorul care ne-a lăsat „Aventurile lui Al Conan-Doi” şi cele ale nepoţilor unchiului Andi s-a născut în 4 mai 1922, la Piteşti. Cu ocazia centenarului, Dodo Niţă a scos o nouă ediţie, lărgită, a monografiei „Extravagantul Vlad Muşatescu”, la Editura Revers din Craiova. Autorul l-a cunoscut personal pe umoristul care vara ţăcănea la celebra lui „Erika” în casa părintească din Tâncăbeşti, Sectorul Agricol Ilfov, un petic de pământ cu 98 de pomi, vie şi grădină, care a fost demolat, defrişat şi arat la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, în cadrul programului de sistematizare a satelor. La fel s-a întâmplat şi cu locuinţa de pe Calea Moşilor din Bucureşti, aşa că, în cele din urmă, cel poreclit cu afecţiune „Baobabul” (cântărea peste 100 de kile şi avea un volum corespunzător) s-a mutat la Găgeni, comuna Păuleşti (Prahova). Ediţia aniversară de acum cuprinde scrisori primite între 1981-1997 de la însuşi „nepotul de-al doilea al lui Tudor Muşatescu” şi de la soţie, „bulgăroaica” Penke (1999-2005), articole din presă, pagini inedite (poezii), prezentarea cărţilor de aventuri publicate în tinereţe: „Bobby Felix Făt-Frumos şi motocicleta BMW” (Editura A-B-C, Craiova, 1943), „La Sud de lacul Nairobi” (tot acolo, 1946, rescrisă şi republicată în 1997, la Editura Aius). Grupajul de „Repere istorico-literare” cuprinde opinii publicate de Marian Popa, Gabriel Dimisianu, Mircea Sântimbreanu, Voicu Bugariu, Dumitru Micu, Serghie Bucur, Constantin Trandafir, Victor Martin, Viorel Pîrligras, Anatolie Paniş şi… Dodo Niţă.

Viţă verde, iedera. Să nu vă cumpăraţi o căsuţă într-un loc ceva mai retras, la margine de oraş, unde aerul e curat, iar temperaturile mult mai scăzute în vreme de caniculă. Dacă totuşi aţi făcut-o, să nu ascultaţi de văicărelile nevestei (care e obosită, deoarece are copil mic) şi să nu vă convingeţi şeful să vă lase să lucraţi de acasă. Şi, mai ales, să nu plantaţi acolo nicio plantă căţărătoare primită de la o doamnă în vârstă, mărunţică, slăbănoagă şi gârbovită, care trece printre tarabe cu o rămurică prăpădită în mână: „Ia-l, mamă, că doar pe ăsta îl am şi vreau să merg şi eu acasă!” După ce am citit romanul „Iedera” de Daniel Cristian Dumitru (Editura Cristian PlusArt, 2022), am priceput de ce agenţii de poliţie le hăituiesc pe băbuţele care vând leuştean la colţ de stradă: dacă nu s-ar arăta atât de dedicaţi protecţiei şi apărării celorlalţi cetăţeni, zânele pădurene ne-ar invada casele, ar acoperi pereţii cu desişuri vegetale care vor mistui acoperişul şi pereţii, în sufragerie vor paşte căprioare albastre (sau roze) cu dungi galbene, iar printre braţele candelabrului vor zbura zimpéle mâncătoare de banobal. Atenţie, prieteni din Craiova! „Viţele insectivore” din strada Narciselor au pornit să coboare de pe deal… (Anul trecut au interzis accesul în Parcul Romanescu. Ştie cineva motivul real?)

(G.-D.G.)

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours