■ La Editura Azbest Publishing din Șiria a văzut lumina tiparului volumul „Cuibul cu zece pui galeşi” scris de Maria Poneavă. În această carte cititorii regăsesc poveștile fraților Galiș, autoare fiind cea mai mare din familia de zece copii (șapte fete și trei băieți) ai lui Teodor și Ana Galiș din Cizer. Din epilogul volumului: „Eu am scris despre fiecare soră sau frate doar partea comună a unuia cu ceilalți, adică de la naștere până la căsătorie. Partea intimă de familie o are fiecare în eul său. Am mai scris urmașii fiecăruia dintre noi până în acest moment al anului 2022. Sunt sigură că se va găsi cineva din acest neam care va continua evoluția acestei familii și după această dată. Am mai arătat despre întâlnirile noastre comune integrale sau parțiale la evenimente plăcute sau triste așa cum sunt normale într-o familie creștină. Eu militez pe mai departe pentru unitatea familiei, pentru respectul celor prezenți și pentru respectarea memoriei celor care au fost înaintea noastră indiferent că îi cunoaștem sau nu, dar fără de care, noi nu am fi azi aici”.
■ În numărul pe iulie-august 2023 al revistei de cultură „Nord Literar”, Dana Buzura-Gagniuc prezintă o sinteză a dezbaterii „Local și național în presa culturală”, organizată de publicația maramureșeană și moderată de Gheorghe Pârja. Potrivit managerului revistei din Baia Mare, dezbaterea „s-a constituit într-un dialog elegant și elevat și într-un prilej de aducere pe tapet a provocărilor majore cu care se confruntă presa culturală: de la vicierea actului critic și asaltul veleitarilor până la impactul digitalizării asupra actului de creație”. Sunt publicate fragmente din intervențiile următorilor scriitori: Gheorghe Pârja, academician Ion Pop, prof. univ. dr. Mircea Popa, Alexandru Ruja, prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, prof. univ. dr. Delia Muntean, Ioan Pintea, Menuț Maximinian, prof. Vasile Leschian, prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, prof. univ. dr. Amalia Pecican, Elena Cărăușan, prof. dr. Daniela Sitar-Tăut, Olimpiu Nușfelean și dr. Terezia Filip. Foarte interesantă este alocuțiunea academicianului Ion Pop despre condiția criticii literare. Poetul, criticul și istoricul literar atrage atenția asupra răstălmăcirii periculoase a sistemelor de valori: „În toate domeniile, ierarhiile nu mai sunt cele care au fost, tocmai pentru a nu jigni plebea, ca să mă exprim mai brutal, adică omul de jos, care e mai puțin cultivat, în numele unei egalizări forțate, artificiale și într-un fel de socialism egalitarist, care nu merge în cultură, totuși. S-o fi născând omul egal de la natură, dar, pe parcurs, unii evoluează într-un fel, alții involuează și nu putem pune semnul egalității între aceste lucruri. Efectul acestei stricări a ierarhiilor ne afectează și ne privește pe noi foarte puternic și cred că e nociv. Critica literară românească a suferit un proces aproape de compromitere, din cauză că însuși statutul scriitorului român a devenit marginal”. Degradarea limbajului și vicierea actului critic îl preocupă pe mentorul grupului „Echinox”. „Citesc în multe reviste cronici, recenzii scrise de oameni cu puțină chemare critică, care laudă te miri ce, niște lucruri foarte proaste din punct de vedere estetic, pline de convenționalisme, iar când citează în interiorul recenziei un text, te îngrozești. Este o viciere a spiritului critic, din cauza unor prietenii superficiale, un fel de trafic de influență provincial, niște rețele de influență care fac concesii. Spun «provincial» la modul generic. Nu trebuie să înjuri, să fii trivial, să scandalizezi lumea, dar analizând scrisul sau literatura, poți să observi că un autor greșește și să spui din ce cauză nu poți fi de acord măcar parțial cu ceea ce face. Or, din păcate, acest lucru nu se întâmplă prea des”, a scris membrul corespondent al Academiei Române.
■ Am primit la redacție, de la Centrul Cultural „Bucovina” – Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava, monumentala monografie dedicată de publicistul, folcloristul și profesorul universitar bucovinean Leca Morariu (1888-1963) lui Iraclie şi Ciprian Porumbescu, personalităţi de seamă ale culturii româneşti din secolul al XIX-lea. Apărută în patru volume la Editura Muzicală din București, „Iraclie şi Ciprian Porumbescu” se înscrie în seria de activități organizate în „Anul omagial Ciprian Porumbescu” pentru celebrarea a 170 de ani de la naşterea şi comemorarea a 140 de ani de la moartea marelui compozitorului. „Prin prezenta monografie dedicată celor două importante şi insuficient cunoscute figuri ale culturii noastre artistice, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, se consfinţeşte convertirea definitivă la muzicologia românească a unui nume de prestigiu care o onorează, cel al lui Leca Morariu, cercetător de formaţie asemănătoare celei a lui Emanoil Ciomac sau Lucian Voiculescu, care, fără să fie avut, decât incidental, preocupări muzicale, şi-a consacrat întreaga viaţă adunării şi studierii unui vast material despre viaţa, activitatea şi creaţia bardului bucovinean. El continuă şi desăvârşeşte activitatea tatălui său, Constantin Morariu, coleg de studii şi de temniţă la Cernăuţi, frate de cruce cu autorul operetei «Crai Nou», dar şi membru, alături de el, în formaţii muzicale, rămânând toată existenţa sa legat de reconstituirea vieţii şi activităţii muzicianului bucovinean, devenind astfel coautor al acestei cărţi”, precizează în prefața volumului I muzicologul dr. Vasile Vasile.
■ La Editura Eikon din București a apărut „Poezie înseamnă să faci echilibristică pe liniile din palma lui Dumnezeu. Poetry is tightrope walking on the lines in God’s palm”, antologie de poezie selectată de Lidia Vianu. Volumul bilingv include poemele celor 78 de câştigători ai Concursului Naţional pentru Traducerea Poeziei Româneşti „Lidia Vianu Translates”, organizat în anul 2023. Titlul antologiei provine dintr-un poem semnat de Savu Popa. Traducerea în limba engleză a fost realizată de Lidia Vianu și Anne Stewart. „Poezia nu trăieşte cu onoruri. Un poem adevărat este răstignirea unui suflet. Traducătorul de poezie este acela care se simte sortit să spună: «Lăsaţi poeţii să vină la mine»”, precizează Lidia Vianu, poet, romancier, traducător, critic şi profesor la Catedra de Engleză a Universității din București. Printre poeții antologați se află și Ioan-Vasile Bulgărean, autor al volumelor: „Mi-e dor de mine”, „Veşnicia de o zi” și „Toamnele mele”, apărute la Editura Caiete Silvane.
(A.B.-K.)
■„César Vallejo urcă pe Machu Picchu”, de George Vulturescu, Editura Limes, 2023. Fascinat de poetul peruan César Vallejo, poetul român George Vulturescu îi dedică un volum de versuri bilingv, româno-spaniol. Volumul are două secțiuni. Prima, „Pietre obosite”, are ca temă centrală pietrele Nordului, temă care definește creația lui George Vulturescu, el mai având un număr semnificativ de volume din care răzbate același laitmotiv. Partea a doua, „César Vallejo urcă pe Machu Picchu”, îi este dedicată poetului peruan și dă numele volumului.
■ Numărul 7 din 2023 al revistei clujene „Steaua” întrunește, ca de obicei, nume cunoscute ale culturii transilvănene și nu numai. Printre numele care publică în acest număr îl întâlnim pe poetul și cronicarul sălăjean Viorel Mureșan, redactor-șef adjunct al revistei „Caiete Silvane”. Viorel Mureșan scrie despre volumul „fulgurațiile” poetului clujean Ioan Milea, așa cum își definește acesta textele și își intitulează volumele. Un text surprinzător este povestirea scriitorului pakistanez Awais Khan, „Dezonoare”, în traducerea lui Liviu Szoke, dar și fragmentul romanului „Reluare” de Demény Péter, în traducerea lui Kocsis Francisko.
■ Numărul din august al revistei „Apostrof” a publicat, începând cu pagina 19, o colecție inedită de scrisori de dragoste ale lui Lucian Blaga către Elena Daniello, în documentarea lui Ilie Rad. „După o așteptare de peste 70 de ani, publicăm cinci scrisori (dintre cele 101 cunoscute), pe care Lucian Blaga – cel mai mare scriitor român al secolului XX, propus, în 1956, la Premiul Nobel pentru Literatură – le-a trimis inspiratoarei sale din Cluj, Elena Daniello, precum și un text evocator, pe care Elena Daniello însăși l-a scris, la două săptămâni după moartea lui Lucian Blaga, la care adăugăm și câteva fotografii – toate documentele fiind inedite. (…) Rolul Elenei în viața lui Lucian Blaga este recunoscut de însăși Dorli Blaga: «Cred că ea i-a oferit ce îi trebuia atunci: înțelegere, o atmosferă calmă, destinsă, un fel de oază de liniște. Unele trăsături ale personajului Ana Rareș, din roman, îi aparțin, dar nu toate.»” Într-o altă secțiune extinsă a revistei, 16 scriitori răspund întrebărilor redacției „Apostrof” legate de petrecerea vacanței, dar nu numai.
■ „Patruzeci și cinci de inimi îmi bat în piept”, de Elena Ilash, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2023. „Jucându-mă un pic în jurul titlului volumului, aș spune că nici nu poate fi altfel când poeta are «patruzeci și cinci de inimi în piept» și toate vor să evadeze și să se cuibărească în alte piepturi: «Vor să devină alte inimi în alte piepturi/ Dar eu le țin captive să bată/ Să bată încă!» Sigur, este aceasta o metaforă a generozității poetului (și a poeziei) care au de dăruit ceva prețios ca o inimă, fiecărui cititor. De fapt, nimic nu este stabilizat, hotărât, în poezia Elenei Ilash. Lumea ei stă sub semnul heracliteanului «totul curge». Într-un univers lichid, e inevitabil ca ochiul să se încețoșeze, privirea să fie tulbure: «Când toate sunt lichide, semilichide/ Cum să văd clar sub lichidul sărat, roșu?»”. (Ion Mureșan)
(C.Ș.C.)
■ Bubico versus Portillo. Michael Portillo este un fost parlamentar englez, un aprig susţinător al transportului feroviar, care, deşi nu produce atâtea taxe şi accize cât un flux auto, este ieftin, rapid şi ecologic. A început în 2009 cu un serial BBC, „Mari călătorii cu trenurile britanice” (Great British Railway Journeys), unde a folosit (ca şi Phileas Fogg, eroul lui Jules Verne) ghidul turistic al lui George Bradshaw (1863). Entuziasmul publicului a trecut dincolo de Canalul Mânecii, drept care au urmat documentarele din ciclul „Mari călătorii cu trenul pe continent” (2012 şi urm.), „Mari călătorii cu trenul în Asia” (2020 şi urm.) etc. În 2016, a prezentat România în episodul „Din Transilvania la Marea Neagră”. De data aceasta a folosit o ediţie din 1913, anul când s-a terminat Al Doilea Război Balcanic. Prezentatorul a trecut munţii, din Braşov la Sinaia, apoi a coborât prin Ploieşti la Bucureşti. A călătorit cu un „bou-vagon” (necompartimentat), unde a fost lătrat de un Bubico arţăgos, un căţeluş care apoi, de pe bancheta vecină, l-a ţinut strict sub observaţie, fără să ştie că omul venea de la munte, unde se întâlnise cu lupii şi urşii carpatini. Într-o secvenţă filmată la castelul Bran, se aminteşte că şi contele Dracula din romanul lui Bram Stoker a utilizat acest ghid turistic. Revenirea în actualitate este dată de o premoniţie a prezentatorului, care, în portul Constanţa, a încărcat grâne cu o macara gigant, pe un vapor belgian, parcă semnalând rolul pe care oraşul l-a primit în această vară, când a preluat o mare parte din exportul ucrainean de cereale.
■ Petőfi 200: Melomanul, la arest! Oare cum să-l numesc: Liszt Ferenc sau Franz Liszt? Iată cazul numit în maghiară: „határeset”, deoarece locul său natal se găseşte la graniţa dintre Austria şi Ungaria, ambele situate cândva în Imperiul Habsburgic. Ne aflăm în prima jumătate a secolului al XIX-lea, iar, după ce părinţii au ajuns sinistraţi, poetul Petőfi a fugit de la liceu ca să se alăture unei trupe ambulante de teatru, crezând că va putea să se întreţină singur. O vreme a răbdat foamea şi frigul, apoi a renunţat. N-a avut resurse să-şi continue studiile, a minţit în privinţa vârstei şi s-a înrolat în armata imperială. A ajuns în Şopron, azi centrul festivalului Liszt. Ca să-i ajute pe cei afectaţi de revărsarea apelor Dunării, celebrul pianist a revenit în oraş la 20 de ani după debut şi a susţinut un concert de binefacere. Între timp, vechiul cazino fusese mistuit de un incendiu şi înlocuit cu o clădire nouă. Spectacolele au avut loc în 17 şi 18 februarie 1840. Camarazii l-au ajutat pe soldatul Petrovics să ajungă la al doilea concert. Precum povesteşte Ágai Adolf, în seara cu pricina poetul avea de îndeplinit o îndatorire cazonă. Văzând că e hotărât să rişte totul, camarazii i-au găsit o ţinută de domn: un frac şi o pălărie cilindru, l-au ajutat să sară gardul cazărmii şi a avut noroc că s-a putut strecura în sala de spectacol. Muzeul din localitate păstrează un caiet-program: Liszt l-a acompaniat pe tenorul Benedikt Randhartinger, care a cântat lied-uri de Schubert. Evident, la întoarcere, cătana melomană a fost trimisă drept la arest („kurta vasra verték”).
■ Destăinuiri la timpul prezent. Poetul şi jurnalistul vâlcean Ovidiu Cristian Dinică şi-a adunat interviurile în volumul cu acest titlu, recent apărut la Editura Cristian PlusArt. Structura lui este una compozită, cuprinde atât secvenţe de propagandă ultra-naţionalistă cât şi un excelent interviu cu „traducătorul bilingv româno-german-maghiar” Christian W. Schenk. Ca „antidot împotriva letargiei”, profesorul Daniel Ioniţă, strămutat în Australia, analizează câteva teorii ale conspiraţiei. Un spaţiu generos este acordat senatorului liberal Emilian-Valentin Frâncu. Scriitorul Nelu Barbu provine din Burdea, un sat situat în apropierea spaţiului moromeţian. Actorul şi regizorul Emilian Elizan Boroghină este directorul fondator al Festivalului Internaţional Shakespeare. În vremurile de „tristă amintire”, fizicianul şi economistul Dorel Mihai Constantinescu a trebuit să ceară aprobarea decanatului UBB Cluj ca să-l citească pe Schopenhauer! În prezent, directorul filarmonicii Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea este Petruţ Constantinescu. După dialogul cu poeta Lavinia Niculicea, urmează un interviu cu atât de meticulosul Dodo Niţă, critic şi istoric al benzilor desenate româneşti. Poeta Daniela Toma trudeşte la cărţile Editurii Art Creativ, dar este şi autoarea volumului „Nunta nălucilor de hârtie”. Ultimul nume din cuprins este tot cel dintâi, deoarece Varujan Vosganian nu numai că a scris prefaţa acestei cărţi, dar a acordat şi un interviu în două părţi, plasat alfabetic, în finalul volumului.
(G.-D.G.)
■ Puși față-n față, dascălii și scriitorii coboară cu aceeași viteză pe toboganul prestigiului social, într-un editorial semnat de Andrea H. Hedeș în revista „Neuma”, nr. 7-8/ 2023. E un adevăr constatat nu doar de autoarea articolului amintit, dar și unul care ar trebui, în primul rând, înțeles de cei ce au în mână deciziile politice, anume că de starea școlii atârnă, acum și întotdeauna, soarta tuturor celorlalte compartimente ale societății. Reluând tema pe o pagină alăturată, Horia Gârbea își canalizează tirul verbal, pe bună dreptate inflamat, spre fenomenul, la fel de nociv, al veleitarismului și imposturii literare. Urmează excelente pagini de poezie, semnate, printre alții, de Angela Baciu, Kocsis Francisko, Nicolae Avram. Tot la capitolul de beletristică, Andrea H. Hedeș e prezentă cu un capitol dintr-o carte pentru copii, Însemnarea uimitoarei călătorii a Ianei, fetița licurici, aflată în lucru. Deosebit de bine reprezentată e proza de idei, în diferite forme, de la eseu și pagină de critică sau istorie literară, la cronică și recenzie. Astfel, Carmen Duvalma prezintă tema spațiului în prozele lui I.L. Caragiale prin lentila filosofului atitudinii poetice Gaston Bachelard. Elena Abrudan realizează un cuprinzător dialog cu Menuț Maximinian, care ne plimbă pe toate treptele culturii, de la cea etnografică, la literatura actuală din periodice și apoi la cea de pe internet. Trebuie consemnat și eseul lui Ioan Holban, marcând centenarul nașterii lui Ion Caraion, cu atât mai mult cu cât peste poezia acestuia s-a lăsat, din motive azi îndeobște cunoscute, o tăcere grea ca o piatră de mormânt. Gheorghe Glodeanu scrie un studiu temeinic, așa cum ne-a obișnuit, despre una din marile nuvele ale lui Thomas Mann. Puține reviste s-ar putea lăuda cu cronici, profesionist scrise, asupra atâtor ramuri și domenii artistice: literatură, teatru, arte plastice, muzică, cinematografie. Iar actualitatea literară mai pe larg e reflectată într-o amplă „vitrină cu cărți”. Nu lipsește nici un „pro domo”, constând dintr-un album fotografic însoțit de texte explicative, care reflectă lansarea revistei și a grupului „Neuma” la malul mării și la Sinaia. Revista și editura cu același nume sunt deja un fenomen literar demn de urmărit.
(V.M.)
+ There are no comments
Add yours