Malaxorul de octombrie

■ „Limba noastră cea de toate zilele”, de C. Voinescu și Iudita Dodu Ieremia, Editura Panfilius, Iași, 2024, „Din vorbă în vorbă. Corect/Incorect” este a patra dintre „Cărțile revistei Argeș”, volume care încearcă să aducă lumină asupra unor situații confuze sau mai puțin întâlnite din gramatica limbii române. Toate textele din volum au fost publicate în Revista Argeș în perioada 2018-2023. Volumul este paginat atipic, iar cei doi autori, ambii profesori de limba și literatura română, au în comun vorbirea corectă.

■ „Lucyan Mărturisitorul”, de Lucian Scurtu, Editura Limes, 2024. „Cine e (și cîți e!), ce face, ce crede și ce vrea Lucian Scurtu aflăm chiar de la el, din predoslovia acestei ediții definitive. Toate astea îi pun probleme lui Lucian, dar întîia lui problemă e, de fapt, intrarea în ebrietatea imaginativă și în frenezia discursivă. Odată atinsă cota necesară de narcotice, problemele aproape că dispar, căci Lucian din entuziasmul de retor al mirajelor și melancoliilor trăiește. Pe la începuturi, vîrtejul retoric îl trăgea într-un fel de emfază imaginativă și tematică, nu lipsită de nostalgii oraculare, dar cu vremea și-a luat seama că romantismul trăit în felul postmodern trebuie să fie, deodată, pe cît de patetic, pe atît de parodiat. De atunci, destul de repede, de pe la al doilea volum deja, exultanțele și exaltările lui Lucian sînt ale unui histrion al propriilor obsesii și elanuri, patimi ori pasiuni beatificate și senzualizate, unul asaltat deopotrivă de entuziasmul și de beția proclamațiilor extatice, al interjecțiilor pasionale, și de umorul de sine, pe de altă parte. Cu plămîni mari, respirînd în rînduri care trec de marginea paginii și declamînd dintr-o barochiadă deopotrivă imaginativă și referențială, Lucian se trage, după fiecare rafală de emfaze, la adăpostul spiritului ludic, cel căruia îi și dă drumul să zburde liber în ultimele volume. Până atunci atelajul lui e tras în egală măsură de entuziasmul omagial, cu madrigaluri care trec limita epopeică, și, pe partea cealaltă, de vocația parodică (autoparodică), folosind din plin aluziile, citările, parafrazele, autocitările și pastișele stilistice ori chiar alternanța dintre endecasilabi extenuanți și metrica tradițională pentru relativizarea oricăror fundamentalisme. Jocul cu formele (sonetul, printre preferate, dar și altele) dublează jocul imaginilor, a căror supraveghere ludică nu interzice, totuși, electrificări expresioniste ori suprarealiste. Dar toate trebuie să aibă o spumă de umor.” (Al. Cistelecan)

■ „Cristale șlefuite”, de Mihai Sas, Editura Cervantes, 2023, „Cireși în floare”, de Vasile Conioși-Mesteșanu, Editura Limes, 2024 și ediția cea mai recentă a revistei „Cronograf” (septembrie 2024) i-au fost dăruite lui Daniel Săuca de către autorii lor, în cadrul Zilelor revistei „Cronograf” la Satu Mare și Negrești Oaș. În organizarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare și în parteneriat cu Cenaclul „Cronograf”, Asociația Culturală „Sătmărenii”, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – filiala Satu Mare, în perioada 19-22 septembrie 2024 a avut loc cea de-a VII-a ediție a Zilelor Revistei „Cronograf”. Programul a început vineri, 20 septembrie 2024, de la ora 10, cu deschiderea oficială în Galeria de Artă a CJCPCT Satu Mare, și a continuat cu o activitate de la ora 12, „Scriitorii la liceu” – întâlnire cu elevii de la Colegiul Național „Doamna Stanca”, Liceul Teologic Ortodox „Nicolae Steinhardt” și Liceul de Arte „Aurel Popp” Satu Mare, iar de la ora 17 a avut loc simpozionul „Scriitorul într-un colț de lume – topos și destin”. Prezentarea volumelor autorilor sătmăreni și ale invitaților (2023-2024) și prezentarea volumului lui Petru Bran – „Mărgăritare”, 150 de ani de la apariția primei cărți în limba română la Satu Mare. Sâmbătă, 21 septembrie 2024, activitățile au început la Muzeul Țării Oașului – Negrești, unde a avut loc o întâlnire cu meșterul olar Istvánfi Géza (Tezaur Uman Viu), și au continuat cu o Șezătoare la Muzeul Țării Oașului și cu o excursie în Țara Oașului. Au participat: Adriana Ungureanu – București; Oana Boc – Cluj-Napoca; Victor Cubleșan – Cluj-Napoca; Alexandru Jurcan – Cluj-Napoca; Ștefan Borbély – Cluj-Napoca; Constantina Raveca Buleu – Cluj-Napoca; Ana Herța – Cluj-Napoca; Mariana Gorczyca – Sighișoara; Mirela Rus – Bistrița; Daniel Săuca – Zalău; Florica Bud – Baia Mare; Nicolae Scheianu – Baia Mare; Flaviu Claudiu Mihali – Baia Mare; Doina Csege Borgovan – Cluj-Napoca; Andrea H. Hedeș – Cluj-Napoca; Olimpiu Nușfelean – Bistrița; Simona Antonescu – Ploiești. Sătmărenii: Robert Laszlo, Felician Pop, Radu Ulmeanu, Loredana Știrbu, Gheorghe Cormoș, Gheorghe Glodeanu, Vasile Conioși Mesteșanu, Cornelia Bălan Pop, Mihai Sas, Florina Juncu, Ileana Bonta, Anca Soponar, Manuela Breban, Adrian Lupescu, Alexandru Zotta, Mariana Cordoș, Ioan Nistor, Elek György. Revistele prezentate: „Steaua”, „Neuma”, „Mișcarea Literară”, „Caiete Silvane”, „Nord Literar”, „Conexiuni BC”, „Acolada”, „Sugarut” și „Szamos”.

„Aceste Cristale șlefuite au puterea de a ajuta caracterele în formare să se întărească și, desigur, să se șlefuiască. Autorul nu descrie alambicat, nici în acest volum de aforisme. Scrie așa cum a trăit, simplu și natural. Iar materialul, care a fost adunat de-a lungul anilor, căci nu e o carte care se scrie instantaneu la comandă, nici măcar la cea a inimii, este impresionant.” (Dr. Viorel Câmpean) Volumul bilingv engleză-română „Cireși în floare / Cherry trees in bloom”, de Vasile Conioși-Mesteșanu, conține haiku & senryu. Autorul sătmărean scrie haiku din 2010, participând constant la concursurile săptămânale, lunare, tematice de haiku, senryu, uneori și de renga.

(C.Ș.C.)

■ În numărul 7-8 (81-82)/2024 al revistei de cultură „Neuma”, Elina Adam prezintă cartea lui Teodor Sărăcuț-Co-mănescu „La braț cu destinul”. „În prima naraţiune a volumului, «De la Vest la… Est», Teodor Sărăcuţ-Comănescu alege să aducă la suprafaţă un eveniment din seria celor care se înscriu în ceea ce s-a numit Revoluţia română din decembrie 1989, mai exact începutul revoltei de la Timişoara şi propagarea undelor de şoc în spaţiul transilvan. (…) Cât despre cea de-a doua povestire, «Nu doar două destine», aceasta este o adevărată nuvelă şi are filiaţii dintr-un mare prozator transilvănean, născut pe plaiuri arădene, Ioan Slavici”, precizează scriitoarea Elina Adam. Fost profesor și inspector școlar, Teodor Sărăcuț-Comănescu este membru al Asociaţiei Scriitorilor din Judeţul Sălaj, coautor al mai multor volume didactice și pedagogice și este prezent în numeroase antologii literare. La Editura „Caiete Silvane” a publicat volumele: „Restituiri”, ediţia a doua, adăugită şi îmbunătăţită, 2019 și „Augustin Buzura. Bio(biblio)grafii contemporane (perioada 1960-1980)”, ediţia a doua, îmbunătăţită şi adăugită, 2020.

■ La Editura „Neuma” din Apahida a văzut lumina tiparului romanul pentru copii „În sfârșit, acasă! Uimitoarea călătorie a unei fetițe-licurici”, semnat de Andrea H. Hedeș, cu ilustrații de Andrei Hedeș. „Val-Vârtej! Un carusel de aventuri nemaipomenite, strălucitoare, înspăimântătoare, atât de extraordinare, încât nimeni nu poate spune, la finalul acestei mari călătorii a unei fetițe-licurici, decât: «În sfârșit, acasă!»”, scrie pe coperta a patra a volumului apărut în „Colecția Puck”. Andrea H. Hedeș este autoarea mai multor volume de poezie, proză, literatură pentru copii, critică literară.

■ În Colecția „Dialog XXI” a Editurii „Junimea” din Iași a apărut volumul „Căutând zarurile aruncate la Rubicon. Interviuri, chestionare” semnat de Leo Butnaru, poet, prozator, istoric literar și exeget al avangardismului european. „Implicit sau oarecât deschis, sunt un autor autoreferenţial, mărturisitor de sine întru proprie înţelegere şi cu speranța de a fi înțeles de eventualii săi cititori. Într-un fel, pentru a-mi reîntoarce, parcă, datoriile de sute de întrebări, pe care le-am adresat scriitorimii, la rândul meu, din solidaritate colegială, am acceptat tirul (paşnic) de interogații venite din partea jurnaliştilor («puri») sau a colegilor-scriitori, care mi-au solicitat interviuri, inserate şi editate în volumele «Interviuri din secolul XX» şi «A fi sau a nu fi? – Acesta e răspunsul». Sunt unul dintre scriitorii de beletristică mereu asistați de jurnalistul fidel, un fel de Sancho Pansa în aventurile călătoriilor cu viața prin viață în imensitățile spațiale ale propriului său scris, în fascinantul scris al lumii. Apoi în linia autoreferențialității, a spunerii de sine se înscriu şi două tomuri cu jurnale de peregrinări prin Europa, prin Asia. În fine, se ştie, auto-raportări, auto-referiri scriitorul are, voluntar sau involuntar, şi în poezie, proză, dar mai ales în eseuri. Iar toate autoreferințele duc spre sau vin dinspre interogația sacramentală: De ce scriu?… O întrebare de adânc de lume şi de memorie literară”, mărturisește Leo Butnaru.

■ Numărul 117-118/septembrie-octombrie 2024 al publicației „Scriptor” din Iași este dedicat istoricului și academicianului Alexandru Zub la aniversarea vârstei de 90 de ani. Sunt publicate șase articole despre unul dintre cei mai cunoscuți slujitori ai muzei Clio din Moldova: Ana Blandiana – Neatins de timp, Alexandru Zub, Ioan-Aurel Pop – Alexandru Zub – la aniversare, Gheorghe Cliveti – Alexandru Zub – relevanța operei istoriografice clasice, Simona Modreanu – Alexandru Zub și chemarea istoriei, Dumitru Vitcu – Stop cadru memorialistic (Alexandru Zub – 90) și Radu Cucuteanu – O carte paradigmatică (Alexandru Zub). „Academicianul și profesorul Alexandru Zub a devenit, de decenii bune, un simbol al istoriei istoriografiei românești, un istoric al ideilor și al culturii, un investigator al marilor curente literare și culturale, un biograf al istoricilor de marcă, un intelectual de anvergură europeană, atent în mod constant la starea scrisului istoric și la raportarea istoricilor față de pulsul Cetății. Pe măsură ce au trecut anii, l-au însoțit tot mai multe superlative”, a apreciat profesorul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.

(A.-B.K.)

■ Acum, când lectura ca act social, asumat la diferite standarde, se află – nu doar la noi! – în mare suferință, orice formă de sprijin venită dinspre o autoritate recunoscută se cuvine salutată cu gratitudine. De-aceea considerăm drept un text fundamental al vremii noastre Epistola Sfântului Părinte Francisc despre rolul literaturii, dată la Roma, în 17 iulie 2024 și preluată în nr. 9 al revistei „Vatra”, în traducerea lui Al. Cistelecan. Atenția autorului este focalizată pe valoarea lecturii „de romane” și „poezii” în formația sacerdotală a tuturor agenților pastorali, dar și a oricărui creștin. Chiar echilibrul psihic al ființei umane e avut în vedere în rânduri ca acestea: „Nu lipsesc nici momentele de oboseală, de furie, de dezamăgire, de prăbușire, iar când nici prin rugăciune nu reușim să ne regăsim liniștea sufletească, o carte bună ne ajută măcar să trecem peste furtună, căci putem avea un pic mai multă seninătate”. Prevalează însă componenta pedagogică a epistolei și îngrijorarea Sfântului Părinte că toate ispitele societății contemporane îi ating și îi îndepărtează de la lectură și pe tinerii teologi. Iar absența lecturii „stă la originea unei grave sărăciri intelectuale și spirituale a viitorilor preoți, care sunt, în felul acesta, privați de un acces privilegiat, tocmai prin intermediul literaturii, spre inima culturii umane și mai cu seamă spre inima ființei omenești”. Stăruie mai departe Suveranul Pontif: „Cu această scrisoare vreau să propun o radicală schimbare de pași în privința marii atenții care, în contextul formării candidaților la sacerdoțiu, trebuie acordată literaturii”. Sunt indicate și câteva repere spre care ar trebui să privească destinatarii scrisorii: „Eu, bunăoară, prefer scriitorii tragici, pentru că toți putem simți operele lor ca pe ale noastre, ca expresie a propriilor noastre drame”. Mai recomandă și pe un Părinte al Bisericii Răsăritene precum Vasile din Cezareea, care exaltă valoarea literaturii clasice. Cu exemple din epistolele Sfântului Apostol Pavel, arată mai tinerilor preoți că acesta își îmbogățea discursul teologal cu versuri din poeții greci. Ca într-o pledoarie orientată spre puterea spirituală a literaturii, Sfântul Părinte conchide: „Citind, descoperim că ceea ce simțim nu e doar ceva al nostru, ci e universal și astfel chiar și cea mai abandonată persoană nu se mai simte singură”.

(V.M.)

■ Laura T. Ilea, „Nomadism. Despre gândirea care devine corp”, Ed. Litera. „Laura T. Ilea scrie un eseu performance, hibrid, în care coexistă euforia speculației filosofice dezinhibate, nonacademice, cu proza de inspirație autobiografică, interesate de sinuoasele coagulări identitare. Soluțiile temporare la dilemele intelectuale par a veni dinspre opțiunea pentru dialogul intercultural, care flexibilizează coduri și maniere de gândire, altfel spus, dinspre un nomadism existențial și teoretic totodată.” (Laura Pavel)

■ Teofil Răchițeanu, „Efulgurații (o sută una ultime catrene)”, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2024. „Catrenele lui Teofil Răchițeanu sunt, de fapt, o singură și copleșitoare poemă, alcătuită dintr-o sută de stări existențiale, profund legate între ele, ca un imens cântec despre viață și despre moarte, despre lumea misterioasă a cerului și despre fericirile și mai ales nefericirile pământenilor. […] Ele sunt eșantioane concentrate de mare poezie.” (V. Fanache)

■ Paul Strepol, „Cămașa de forță (roman)”, Editura Placebo, Brăila, 2024. Paul Strepol este pseudonimul literar al inginerului IT Aurel Pop, despre ale cărui prime două cărți (Mușuroiul de speranțe și Sufletul nostru) am promovat opinii în numărul 148/mai 2017 al revistei noastre. Este venit pe lume în comuna Domnin, județul Sălaj. Absolvent al Liceului Teoretic Jibou, promoția 1970 și al Facultății de Cibernetică din cadrul ASE. Despre geneza prezentei cărți – în confesiunea din postfață a prozatorului.

(V.T.)