■ „Strada Libertății” se numește cea mai recentă carte de versuri a lui Romulus Brâncoveanu, apărută la Grupul Editorial Rocart în 2025, colecția „Poeții de azi”. „Dar noi știm // Că pe umerii lor nu va cădea nicicând chica / Lui. Pe umerii lor / Va sta numai fierul lecticii, iar când vor pune / Jos, spre odihnă, / Povara, toată moda aceea cu plete căzând / Pe umeri și cu ridicarea / Frunții în semeția timpului / Va fi uitată demult. / Nu mai e nimic de făcut, iar când se vor lega / Cu lanțul de poarta / Celestelor instituții, îngenunchind / Și lăsându-și părul să crească / Sau tunzându-și-l din rădăcină, / Vor înghiți din nou tot gălbenușul / Lumii ca orice pui în oul lui. / Creanga de aur și tainele inimii”.
(C.Ș.C.)
■ În numărul 45/24 octombrie 2025 al revistei „România literară”, istoricul Ioan-Aurel Pop, președinte al Academiei Române, investighează originea și istoria particulei afirmative „da” în limba română. Academicianul pornește de la o observație personală – confuzia occidentalilor care îi consideră pe români „slavi”, pentru că folosesc „da” ca adverb de afirmație, la fel ca rușii, sârbii și bulgarii: „După ce, la scurt timp de la căderea comunismului, am avut libertatea de a circula în Occident, am rămas mirat că unii străini – și nu oricare, ci neolatini de-ai noștri – ne confundau pe noi, românii, cu slavii în general și, dintre slavi, cu rușii. Am întrebat pe mai mulți cum se face asta și mi-au spus că noi mereu zicem «da» (ca adverb de afirmație, cel mai des, spun eu; restul sensurilor – cel de interjecție și cel de conjuncție, provenite din omonimie – interesează mai puțin aici), precum unii dintre vecinii noștri slavi. Spun «vecini», la plural, fiindcă rușii, bulgarii și sârbii au «da», ca adverb de afirmație (dar și ca particulă care introduce, în cazul bulgarilor, verbul la conjunctiv). Cei care mi-au spus că părem slavi nu erau filologi, iar unii nu erau nici intelectuali, dar faptul m-a iritat, m-a tulburat. La televiziunile italiene, când era vorba de vreo întâmplare (nefericită adesea) cu personaje din Sud-Estul Europei (ei ziceau «din Balcani»), acești indivizi erau numiți «slavi sau români» sau «slavi, mai precis români». Cum să ne creadă italienii – de exemplu – slavi, când limba noastră este așa de apropiată de a lor?” Îmbinând analiza istorică, lingvistică și culturală, istoricul Ioan-Aurel Pop demonstrează că particula „da” nu provine din latină, nu este moștenită nici din slava veche, ci este un împrumut relativ recent, din secolele XVIII-XIX. Prima atestare a particulei apare în secolul al XIX-lea, la scriitorul muntean Iancu Văcărescu. Președintele Academiei Române face o analiză amplă a contextului istoric al relațiilor româno-ruse (1711-1834), arătând că perioada de conviețuire militară și socială forțată ar fi favorizat împrumutul lui „da” din rusă în româna vorbită din Țara Românească și Moldova. Limbile bulgară și franceză au contribuit secundar la fixarea și răspândirea lui. Cităm concluziile foarte interesante:
„1. Cuvântul «da» nu este un cuvânt vechi în limba română.
2. El nu poate să fi fost moștenit din limba latină, fiindcă limba latină nu avea un astfel de cuvânt ca adverb de afirmație.
3. Dacă ar fi provenit, totuși, din latină, cuvântul nu ar fi putut «să dispară» atâtea secole și să reapară după 1800. Moștenirea dintr-o parafrază latină nu se poate susține, fiindcă termenul «da» nu este atestat în textele românești vechi.
4. La fel, moștenirea din slava veche (slavonă) este imposibilă, fiindcă termenul nu exista în această limbă (nici în slave vorbite în Evul Mediu) și fiindcă nu apare nici în româna veche.
5. În limba română veche, aprobarea se făcea prin alți termeni, moșteniți din latină sau prin repetarea unor cuvinte din întrebare («– E Ion acasă?» «– E!»).
6. Termenul «da» a apărut târziu la ruși, la sârbi și la bulgari (la început cu alt sens decât aprobarea).
7. În Transilvania, cuvântul «da» a pătruns masiv abia după Unirea din 1918.
8. Particula «da» predomină în secolul al XIX-lea în Țara Românească și Moldova, adică acolo unde, pe parcursul secolului al XIX-lea, au fost staționate și au luptat trupele rusești.
9. Împrumutul lui «da» în românește s-a putut face în urma conviețuirii multor români cu rușii și rusofonii, în timpul luptelor comune și al încartiruirilor rușilor în gospodăriile românilor.
10. În Țara Românească și Moldova a avut loc și o ocupație rusă de șase ani, între 1828 și 1834, în timpul guvernatorului Pavel Kiseleff, când elita boierească a auzit adesea vorbă rusească peste tot, în primul rând la București, și când particula «da» poate să se fi impus.”
■ Miercuri, 15 octombrie 2025, la Centrul Multifuncțional Jibou au avut loc inaugurarea Colecției personale de artă Radu Șerban și vernisajul expoziției „ReAmintiri”. Originar din orașul amplasat pe malul stâng al râului Someș, artistul vizual Radu Șerban este cetățean de onoare al orașului Jibou, profesor universitar la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, inițiator și coordonator (din 2012) al Simpozionului Internațional de Arte Vizuale „Arta în Grădină” de la Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. „Datorită unui context favorabil – înființarea Centrului Multifuncțional Jibou –, artistul oferă acum comunității locale, jibouanilor și vizitatorilor Grădinii Botanice sau ai orașului o parte din activitatea sa de peste 45 de ani: un număr semnificativ de lucrări de pictură, selectate din diversele serii realizate de-a lungul timpului, inclusiv lucrări din perioada copilăriei, când era elev la Școala Generală din Jibou și activa la Cercul de pictură coordonat de profesorul Simion David. În cadrul acestei colecții, în spațiul expozițional intim al «Galeriei mici», artistul prezintă expoziția «ReAmintiri» o suită de lucrări, fiecare cu o poveste diferită, legată de perioada în care a locuit la Jibou sau inspirată din amintirile de familie și din vacanțele petrecute la bunicii săi din Năpradea. De asemenea, în expoziție sunt prezentate și alte lucrări selectate din parcursul artistic al lui Radu Șerban – lucrări realizate în perioada studiilor la Liceul de Artă din Cluj-Napoca, la Universitatea Națională de Arte din București, în timpul șederii și activității sale în Canada, precum și lucrări recente, care ilustrează continuitatea unei evoluții artistice marcate de căutare, memorie și dialog interior. (…) Prin această colecție, Radu Șerban propune o întoarcere simbolică acasă – un gest de recunoștință față de orașul natal și o invitație la redescoperirea legăturilor profunde dintre artă, memorie și loc”, se arată într-unul dintre materialele distribuite la dublul eveniment din 15 octombrie. În spațiul Centrului Multifuncțional Jibou sunt expuse 27 de lucrări semnate de artistul sălăjean, Colecția personală de artă Radu Șerban – „Artă. Memorie. Loc. Întoarcerea acasă prin artă” – fiind un proiect asumat de Asociația Culturală Continuum și susținut de Primăria Orașului Jibou. În Galeria mică a Centrului Multifuncțional Jibou sunt expuse 21 de lucrări de grafică și pictură din expoziția „ReAmintiri”.
■ Cea mai recentă carte semnată de profesoara Delia Muntean, critic literar român și redactor-șef al revistei de cultură „Nord Literar” din Baia Mare, a apărut la Editura Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina. „De veghe la hotarul limbii române. Studii critice privind literatura română din Serbia”, volumul I, cuprinde studii despre 14 autori din Provincia Autonomă Voivodina (Slavco Almăjan, Ioan Baba, Mărioara Baba, Olimpiu Baloș, Vasa Barbu, Vasile Barbu, Ion Bălan, Petru Cârdu, Nicu Ciobanu, Ioan Flora, Pavel Gătăianțu, Valentin Mic, Ion Miloș, Ileana Ursu) și despre un scriitor român din Valea Timocului (Mihailo Vasilievici). Prefața volumului dedicat literaturii române din Serbia a fost semnată de Nicu Ciobanu, poet, dramaturg, ziarist și figură marcantă a comunității românilor din Provincia Autonomă Voivodina. „Cartea Deliei Muntean, «De veghe la hotarul limbii române», se înscrie în eforturile constante de a documenta, analiza și aduce în atenția cititorilor contribuțiile literare ale scriitorilor români din Serbia, conturând o imagine amplă asupra unui fenomen literar distinct, cu rădăcini adânci și implicații actuale. Nu este doar o cercetare literară, ci și un act de recuperare identitară. Autoarea examinează cu finețe operele celor cincisprezece autori incluși în volumul de față, iar textele acestora au fost «parcurse integral, cu creionul în mână». Studiile critice privind literatura română din Serbia fac referință nu doar la operele lor literare, ci, implicit, și la contextul în care acestea au fost create, reliefând astfel angajamentul pentru păstrarea limbii și a culturii române în afara granițelor României. Studiul Deliei Muntean îmbină analiza critică și documentarea biobibliografică, oferind cititorului o perspectivă echilibrată, o apreciere competentă asupra operelor românești din Serbia”, a specificat Nicu Ciobanu.
■ Numărul 3/septembrie 2025 al revistei de cultură și atitudine „Cronograf”, editată de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, propune un sumar variat. Din cuprins: editorial de Robert Laszlo despre filmulețele de prezentare a zonelor folclorice ce invadează rețelele de socializare; pagini de jurnal de Mircea Petean; versuri de Victoria Milescu, Elena Ilash, Marius Olaru și Raul Bribete; comentarii literare de Ligia Duruș și Delia Muntean; studii de istorie literară de Ionel Popa; interviu acordat de prozatorul, scenaristul, jurnalistul și antreprenorul cultural Augustin Buzura criticului și istoricului literar Iulian Boldea; traduceri din poeți latino-americani, realizate de Vasile Andreica și lucrări ale artistei plastice Viorica Pavlov. Foarte interesant este studiul semnat de Natalia Lazăr, etnolog, manager cultural și lector univ. dr. la Facultatea de Litere, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, care prezintă o zi din viața oșencei Floare Finta – Tezaur Uman Viu al Țării Oașului.
■ Numărul 268/septembrie 2025 al revistei de cultură „Nord Literar” are un conținut bogat și variat. Semnalăm câteva dintre cele mai interesante articole. Irina Petraș, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, prezintă două momente de istorie literară referitoare la „Colecția Akademos” și la „Colocviile Transilvaniei”. Criticul și istoricul literar Gheorghe Glodeanu propune spre lectură volumul „Bestiaire des monstres féminins”, semnat de Dominique Lanni și Aurore Petrilli. Volumul de poezii „Blestemul fragmentului” de George Vigdor este prezentat de scriitoarea Daniela Sitar-Tăut. Criticul și istoricul literar Mircea Popa publică o cronică dedicată volumului de poezie „Doar împreună. Alte sigilii” al lui Gheorghe Mihai Bârlea. Despre aniversarea poetului Ioan Dragoș scrie Gheorghe Pârja, iar Constantin Cubleșan evocă personalitatea poetei Veronicăi Micle, la 175 de ani de la naștere. „Veronica Micle își are locul aparte în istoria literaturii române nu numai datorită legendarei povești de dragoste dintre ea și poetul Mihai Eminescu, ci și pentru că este primul poet afirmat deplin în ceea ce Al. Vlahuță numea definind «curentul» eminescian”, a apreciat prozatorul, dramaturgul și criticul literar clujean.
(A.-B.K.)
■ Data de 17 octombrie 2025 va putea fi consemnată în prezumtive „Historii” ale Culturii neamului românesc, pentru că atunci Centrul Cultural Sighetu Marmației, în parteneriat cu Primăria și Consiliul local al municipiului de pe malul drept al râului Tisa, a organizat și desfășurat aici cea de-a 52-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie. Cu această ocazie a fost editat, cum de obicei, Anuarul Marmația literară, oferit cu generozitate participanților. Recenta ediție a fost dedicată poetului Tiberiu Utan, fiu al Maramureșului, în memoria căruia eseistul & poetul profesor dr. Ioan Dorel Todea publică, între paginile 5 și 9 inclusiv, un fragment din studiul critic „Tiberiu Utan – poetul profunzimilor tăcute”,la pagina 3 fiind publicate fotografiile-portret ale președinților de jurii succesive din anii precedenți (1973-2024), cunoscuți scriitori din arealul cultural național și internațional: Gheorghe Chivu, Laurențiu Ulici, Radu Săplăcan, Cassian Maria Spiridon, Ion Mureșan, Adrian Popescu, Gheorghe Grigurcu, Vasile Proca, Radu Țuculescu, Mircea Petean și Ovidiu Pecican.Pagina 4 este rezervată fotografiei poetului comemorat (1930-1994). Apreciatul scriitor Vasile Gogea alcătuiește, în continuare, o Antologie-memorial cu poeme ale celor doisprezece poeți „plecați prea devreme din această lume”, care sunt (au fost!) laureați ale unora dintre edițiile Festivalului: Cristian Popescu, Călin Angelescu, Gheorghe Izbășescu, Clara Mărgineanu, Ion Burnar, Ion Bogdan (Dumitru Iuga), Ioana Ileana Ștețco, Marian Nicolae Tomi, Ion Zubașcu, Vasile Morar, Ioan Es. Pop, Andrei Zanca. După câteva pagini cu imagini color relevante, ilustrând parcursul celei de a 51-a ediții (2024), redacția revistei oferă cititorilor creații poetice ale nu mai puțin de 53 de cunoscuți autori contemporani, („Românul e născut poet”), dintre care: Gavril Ciuban, Ileana Pop Nemeș, Lucia Ileana Pop, Flaviu Claudiu Mihali, Dorel Bizeu, Doina Rândunica Anton, Anca Iulia Beidac, Vasile Barbu, Rodica Brad Păuna, Andreea Alexandra Făt, Olimpia Danci, Nicolae Șapcă, Pablo Romaniuc, Adela Conciu, Nuțu Bota, Florina Juncu ș.a.m.d. Festivalului, revistei și colaboratorilor ei, confraternă urare: La mulți ani!
■ Cronograf – revistă de cultură și atitudine. Prezenți/invitați la ediția nr. 52 a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, redactorii și colaboratorii revistei sătmărene Cronografau adus și au distribuit numărul 3 (39), an X, al cunoscutei publicații trimestriale, apărute sub egida Consiliului Județean Satu Mare și a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din reședința județului nord-vestic al țării. Așa cum ne-am obișnuit, Directorul onorific, poetul – în același timp, editorul – Mircea Petean (Editura Limes), împreună cu redactorul-șef, Robert Laszlo și membrii redacției: Loredana Știrbu (secretar de redacție), Felician Pop, Vasile Conioși-Mesteșanu, Cornelia Bălan Pop și Dinu Virgil (tehnoredactor), oferă cititorilor interesați o publicație sobră, cu un conținut diversificat și echilibrat, cele 218 pagini fiind astfel distribuite încât, sub forma robustă și firească a alternanței genurilor și speciilor literare, să stârnească interesul lectorilor. În Editorial, redactorul-șef avertizează contrariat asupra „invaziei” veleitarismului și a nonvalorii, facilitată de unele surse generate descătușat și încurajate de supra-licitarea site-urilor de socializare ale Internetului. Îngrijorat pare să fie, la rându-i, poetul Mircea Petean, la rubrica Reverberații, de apariția Inteligenței Artificiale, tentația solicitării căreia poate goli de sens autenticitatea surselor intime ale actului creativ: „În fond, poetul nu vrea nici mai mult, nici mai puțin decât să fie om întreg, prin urmare va detesta orice fel de reducționism, mizând pe fructificarea datelor de ordin senzorial, afectiv, intelectual și volitiv” (p. 7). Inspirat denumită „Sarea din lacrimă – poezia”, rubrica acestui gen literar găzduiește roadele inspirației și ale talentului autentic – poemele oferite de Victoria Milescu (p. 9), Elena Ilaș (p. 15), Marius Olaru (p. 56), Raul Bribete (p. 62), precum și miniaturile apropiate formal de haiku-ul nipon, semnate de Constantin Popa-Bistrițeanu (p. 90). Apreciabile sunt traducerile făcute de Vasile Andreica din creațiile poeților latino-americani (p. 100). Remarcăm dialogul/interviu dintre Iulian Boldea și celebrul prozator Augustin Buzura, cât și speculațiile creativ-logice generate de Felician Pop (Grăunțe de cristal) sub genericul rubricii de certă inspirație „Incizie în piatra tăcerii”. Cât despre celelalte specii și forme ale prozei, ne putem bucura de Comentarii literaresub semnăturile Ligiei Duruș (despre Prolegomene la o istorie a diarismului românesc, a prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, istoric, eseist și critic literar), a Deliei Munteanu (despre tomul lui Marius Dubac, Timpul când visez, timpul când mă reîncarnez); de Istorie literară cu Ionel Popa (Despre romanul „Nemuritorul albastru”, de Radu Ciobanu); de Tradiții, obiceiuri, mentalități cu Natalia Lazăr (File de poveste – din viața oșencei Floare Finta); cu paginile de memorii în stil beletristic ale Eufemiei Doina Clițan (Medic intern, specialist și primar pediatru); de Theoria(Visul ca paradigmă istorică, eseu de Nicolae Jinga), precum și Atitudini,cu mini-cronicile Loredanei A. Știrbu (Firul și focul, o conversație între textile și metal) despre creațiile artiștilor Viorica Pavlov (ilustratoarea acestui număr al revistei) și Ioan C. Sălăjan. Revistei Cronograf, drum bun înainte!
■ Stau în fața monitorului, ascult vocea lui Charles Aznavour și citesc poemele scrise de George Vigdor(ovits), unul dintre cei mai premiați poeți contemporani, și „Încerc să mă așez în pagină” (titlul recentei sale apariții editoriale, elegant intermediată de Editura Junimea din Iași, 2025). Îmi era cunoscut numele său din periodice de cultură/literatură. Aparent, l-am cunoscut în urmă cu un an, la Ocna Mureș, în cadrul evenimentului literar „Uioara Felix”, inițiat de scriitoarea Emilia Poenaru Moldovan, lidera actuală a Cercului Literar de la Cluj. Nu știu cum face, dar prin felul său de-a fi modest, pașnic și amical, fratern chiar, te asigură că, astfel, viața în atmosfera terestră este o binecuvântată etapă a existenței cosmice. Lectura poemelor scrise de el, însă, folosind comunicarea accesibilă cititorilor aparținând diferitelor straturi intelective, îți sugerează certitudinea prezenței unui spirit neliniștit, atras de cvasi-totalitatea aspectelor perceptibile ale vieții, așa cum, iată, este remarcat de criticul Diana Vrabie: „Volumul de față relevă un traseu sinuos, febril și lucid prin labirintul unei conștiințe mature, aflate în permanent conflict cu sine, cu lumea și cu însăși poezia” (coperta a patra). Deocamdată, atât.
■ În ediție sau formulă duplex și-a predat, în 2024, cartea Editurii Limes profesorul de limba și literatura română și, în același timp, artistul fotograf (poet al imaginilor sau al haiku-ului fotografic) Vasile Conioși-Mesteșanu. Cireși în floare // Cherry Trees in Bloom este intitulată cartea cu Haiku și Senryu,forme poetice japoneze caracterizate prin concizie și imagistică sugestivă, care „devin în mâinile lui […] instrumente de explorare a naturii, a emoțiilor umane și a relațiilor interumane. Prin intermediul acestor scurte poeme, autorul surprinde frumusețea lumii din jurul său, oferind cititorilor o perspectivă unică și sensibilă asupra realității” (conform Google). Versiunea în limba engleză este realizată de Olimpia Iacob & Jim Kacian. Contând pe imaginația-i bogată, poetul și-a organizat cele 281 de miniaturi/pietre prețioase și semiprețioase în patru cicluri-anotimp, fiecare astfel de subdiviziune purtând în chip de titlu un Haiku, în felul următor: Primăvara (55) >„cireși în floare – / întâlnindu-l pe Basho / la un anticar”; Vara (78) > „noapte de vară – / barza ciupește luna / printre nuferi”; Toamna (69) > „cuibul părăsit – / pe sârmă se adună / picăturile”; Iarna (79) > „întâia brumă – / învelită de frunze / luna de pe lac”. Cele două părți ale duplexului sunt unite prin intermediul unui număr de 25 de fotografii color prin care artistul a surprins aspecte (detalii) din viața tradițională rurală și natură. Mulțumim artistului – poet, fotograf și profesor –, cât și editurii, pentru bucuria provocată semenilor noștri îndrăgostiți de artă.
(V.T.)
