Articole

Malaxorul de iulie

■ „insula ahab 59”, Ion Potolea, Grupul Editorial Rocart, 2022. „Pe o corabie nu chiar beată, dar destul de amețită și ea, se îmbarcă Ion Potolea în insula ahab 59. E o corabie cu încărcătură biografică prelucrată nostalgic și în care limbajul de specialitate, un adevărat argou desfășurat într-un flux de șuvoaie ale memoriei, se transformă într-un soi de incantație. Marinăreștile sunt pure parole nostalgice, chepenguri deschise – uneori vraiște – asupra tărîmurilor de aventură, pe cît posibil conturate cu realism descriptiv brutal. Firește că și corabia lui Potolea e condusă de Ahab, dar uneori pare a-l avea la cîrmă pe Ulise, într-un pelerinaj brownian. Oricare din ei ar fi cîrmaciul, fiecare asigură o saga plină de peripeții care dă poemelor un soi de vertij epic trăit în reprize și întrerupt de melancoliile marinarului lăsat la vatră.” (Al. Cistelecan)

■ „Umbra de marmură”, Gheorghe Cormoș, Editura Limes, 2022. „În surle ne vor zbate,/ În surle ne vom zbate,/ Până când vor răzbate/ Turlele.// Și atunci tu,/ Și atunci tu,/ Prințesă,/ O să-mi pui/ Zăbrelele.”

■ „Frumusețe tangențială”, Codruța Vancea, Editura Minela, 2021. „Evitând cu obstinație aportul imediat al subiectivității în text – din discreție, din sfială, cu program? – Codruța Vancea este, în această a doua sa încercare – și probă – editorială, dispusă să uzeze pedala unei «obiectivări» reflexive, mizând pe virtuțile comparației și ale parabolei abstracte, «rafalelor de primăvară» din cartea de debut preferându-le acum un fel de pedagogie a efectului liric, o muncă așezată pe linia locuției mai mult explicative decât persuasive: «nu las nimic la voia întâmplării». (…) Dragostea și poezia sunt, explicit, temele de casă pe care autoarea nu ostenește a le relua, căutând soluții elegante pentru rezolvarea lor lirică, reveria fiind mai mereu starea mentală și emoțională care nutrește imaginația cuvintelor. Proba acestui nou examen poetic al Codruței Vancea este acum etalată și cititorul poate judeca valabilitatea estetică a soluțiilor propuse de autoare.” (Ioan Moldovan)

■ „Luare aminte”, Liviu Ioan Stoiciu, Grupul Editorial Rocart, 2022. „O mărturisire: «Cerând iertare» – așa începe acest volum. Iertare că îndrăznesc să mai scriu versuri și, iată, să le mai și public: depășit moral cum sunt de aceste vremuri nenorocite («pandemie-război»; nu numai). Datorită scrisului (și cititului) mă mai suport, supraviețuiesc (numai când scriu, rar, din păcate, simt că nu trăiesc degeaba). Să fac față, mi-am tot distras atenția de la realitățile cotidiene, scriind pentru sertar. Am anunțat, la sfârșitul anului 2017, că nu mai scot nici o carte, era o reacție naturală a mea de dorință de izolare, să-mi mai împac sufletul. Au trecut anii și am luat seama că sunt tot mai dezechilibrat însă, că am nevoie de un «punct de sprijin», pe care nu-l pot avea, previzibil, decât definitivând o carte (deformat profesional cum sunt; alții au alte supape la dispoziție). (…) Chiar așa, mi s-a ghicit anul morții: 2023 (moarte violentă, probabil accident de mașină), nu-mi mai amintesc de cine și când. Un motiv în plus. Cum altfel să întâmpin ultimul meu an «ghicit» decât cu o carte de versuri? Cerând iertare…” (Liviu Ioan Stoiciu, 2 mai 2022, Brașov)

■ „Pe malurile Acheronului”, Romulus Moldovan, Editura Neuma, 2022. „Îl înțeleg prea bine pe Romulus Moldovan, poet îndrăgostit de Cluj, și regret că nu l-am întâlnit încă în orașul acesta, care mi-e drag și mie. Aș opta oricând pentru Someș în detrimentul Dâmboviței, cea cu apă dulce doar în folclor. Apa de băut din Cluj/ poate spăla ori dilua/ aproape toate neplăcerile, a scris foarte inspirat autorul, deși totdeauna se poate găsi la Cluj ceva mai bun decât apa, pentru a dilua tristețea. Prin micul univers al Clujului,/ al meu, al nostru și al omenirii, Romulus Moldovan își poartă lirismul cu siguranța și nonșalanța unui optzecist, cum și este după cartea de identitate, post-modern în lege, pendulând între spirit ludic și melancolie. (…) Principala calitate a poetului cu nume moldovenesc – dar cu artă negreșit transilvană – este bunul gust. Intrarea sa în rândul autorilor Editurii Neuma o dovedește elocvent. Să o celebrăm!” (Horia Gârbea)

■ „Romanele poeților”, Andrei Moldovan, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022. „Raportarea poeților la roman este un demers care s-a făcut diferit de către fiecare autor și cu rezultate la fel de diferite. Câțiva dintre ei s-au «convertit» în așa măsură încât sunt percepuți acum mai degrabă ca romancieri, alții își păstrează nealterat nimbul poetic. Chiar dacă dreptul de a afirma că romanele poeților au adus mutații esențiale în structurile epice stă sub o reală incertitudine, contribuția lor rămâne una de luat în seamă, pentru că nu au intrat într-un domeniu, fie el și bogat (așa cum de altfel este!), ca oaspeți, ci ca ființe creatoare active, într-un teritoriu care este/devine și al lor.” (Andrei Moldovan)

■ „Stări de urgență”, „În alertă” și „Întoarce-te! Come back!” sunt trei volume succesive de poeme scrise de Preot Ionel Rusu și apărute la Editura Printech în anul 2022, deși scrierea lor a început în anul 2020. „Ceea ce se derulează actualmente în societate ne-a surprins într-o criză duhovnicească de proporții uriașe la nivel global, național și personal. Să ne folosim de acest prilej și să devenim doxologici și încrezători în biruința Domnului nostru Iisus Hristos. Iubite cititor, te invit cu căldură la o călătorie lirică specială și îți recomand cu drag să reții versurile care ți-au ajuns cel mai ușor și repede la inimă.” „Deșteaptă-te române și creștine drag, acolo unde întâlnești iertarea pascală, candela cu feștilă rugătoare, untdelemnul faptelor bune, sfânta pace din sfintele biserici și mănăstiri, dar și din văzduhuri, făclia de Paște, pământurile stropite cu aghiazmă, grădina cu flori și lanurile de grâu, aerul limbii vechilor cazanii și anotimpurile vieții confraților tăi de la răspântii de timp.” (Pr. Ionel Rusu)

Lecturi. „Pe rouă, pe ceață…” 21 de scriitoare în eseuri critice, George Vulturescu, Editura Junimea, Iași, 2022. „Nu am scris aceste texte după criterii respectate de istorii literare, de dicționare sau antologii, nici numărând rândurile acordate, pentru vreun eventual clasament: selecția mea este empatică, străbătută de un singur gând – bucuria lecturii «celuilalt», grija de a găsi, printre alte tomuri critice, zone fundamentale pentru originalitatea temelor, ideilor și imaginarului poetic ale autoarelor despre care nu s-a scris. Discursul meu se deplasează alături de textul cărții citite, merge în paralel cu el, îl însoțește. E o «lectură ascultătoare»: onoarea de-a cita un vers strălucit o consider egală cu a-i spune pe nume preopinentului, cum cred că am mai scris.” (George Vulturescu)

(C.Ș.C.)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

■ În numărul 110/iunie 2022 din magazinul literar și artistic „Răsunetul cultural” este publicat interesantul eseu „Fatima României: Fenomenul Maglavit în reprezentările culturale ale epocii interbelice”, semnat de Constantina Raveca Buleu. La aniversarea centenarului nașterii filologului Gavril Scridon (1922-1996), profesorul Vasile V. Filip a publicat articolul „Gavril Scridon: Anecdoticul – versantul dulce al piscului academic”. Publicația din Bistrița cuprinde și o scurtă prezentare a expoziției de pictură semnată de Georgiana și Eusebiu Josan, curatoriată de Lina Țărmure și găzduită de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, precum și un interviu acordat de cei doi artiști plastici din București istoricului de artă Vasile Duda.

■ În numărul 6 (139)/iunie 2022 al revistei lunare de cultură „Curtea de la Argeş”, Nicolae Constantinescu, prof. univ. dr. la Universitatea din Bucureşti, prezintă cel mai recent volum semnat de folcloristul, etnologul și antropologul originar din Sălaj, Ion Taloş. „Împăratul Traian şi conştiinţa romanităţii românilor. Cultură orală şi scrisă din secolele XV-XX”, proiect editorial apărut sub egida Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a văzut lumina tiparului la Editura Şcoala Ardeleană din Cluj-Napoca în 2021. „Cu volumul Împăratul Traian…, Ion Taloş iese, oarecum, din sfera de confort a studiilor de folclor românesc comparat, în linia tradiţională, pe cărările magistral ilustrate, spre exemplu, de un Petru Caraman (Colindatul la români, slavi şi la alte popoare [1933, în limba polonă], 1983, în româneşte, sau de Adrian Fochi, cu Femeia lui Putiphar (K 2111). Cercetare de folclor şi literatură comparată (1982), angajându-se într-un domeniu apropiat, acela al studiilor culturale, asociindu-se mai degrabă istoricilor, lingviştilor şi româniştilor care, de secole, vor să dea de capăt chestiunii, altminteri clare pentru cei mai mulţi dintre noi, a originii romane a poporului român şi a latinităţii limbii vorbite de acesta. Pentru mulţi istorici, culturologi, lingvişti, problema a fost rezolvată, dovezile sunt evidente, vorbele cronicarului având temeinicia unui adevăr de necontestat: «…toţi de la Râm se trag». Totuşi, miza nu este doar aceea de a reafirma un astfel de adevăr, ci şi de a contrazice un punct de vedere reiterat de unii dintre cei vechi, dar şi de istorici din vremurile mai noi, precum Lucian Boia, care «neagă explicit existenţa conştiinţei romane a românilor», susţinând teza «despre primordialitatea unor intelectuali occidentali în stabilirea apartenenţei noastre la romanitate»”, a susținut profesorul universitar Nicolae Constantinescu.

■ La Editura Duran’s din Oradea a apărut albumul „Oradea mea. Az én Nagyváradom. My Oradea – Ediția a III-a” semnat de artistul fotograf Ovidiu D. Pop. Albumul trilingv cuprinde 100 de pagini cu fotografii realizate de Ovidiu D. Pop în perioada 2000-2022, reprezentând principalele atracții turistice din municipiul de pe Crişul Repede. Fotograf de peste 30 de ani, multiplu premiat internațional, Ovidiu D. Pop a participat la cele cinci ediții ale taberei internaționale de fotografie „Sălaj. Frumusețe, Tradiție, Poveste”, organizate de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și Asociaţia Varadinum Foto Club Oradea, în perioada 2017-2022.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

■ La Editura Művelődés din Cluj-Napoca a apărut „A Sztánai Szentimrei Alapítvány első huszonöt éve” (Primii 25 de ani de activitate ai Fundației Szentimrei din Stana). Volumul reprezintă „o cronică a bunelor intenții și a încercărilor unei familii numeroase, unei case, unei așezări, unui sat, unei micro-regiuni și ale unei comunități umane, la cumpăna secolului XX şi XXI”. Apărută la aniversarea a unui sfert de secol de la înființarea Fundației Szentimrei din satul Stana, comuna Almașu, cartea cuprinde atât articole inedite cât și articole publicate în presă, grupate în două capitole: „Spiritul locului” și „Activitățile fundației”. Dintre cele mai interesante menționăm articolul despre moștenirea lăsată în urmă la Stana de unul dintre cei mai influenţi intelectuali maghiari din Transilvania interbelică, marele arhitect Kós Károly sau articolul semnat de Szabó Attila despre simpozionul de creaţie artistic-plastică de la Stana, organizat cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

■ La Editura Academia Română – Centrul de Studii Transilvane a văzut lumina tiparului volumul „Românii şi România în context european. Istorie şi diplomaţie. Omagiu profesorului Vasile Puşcaş la împlinirea vârstei de 70 de ani”. Și-au adus contribuții la volumul omagial dedicat istoricului, politologului şi academicianului Vasile Pușcaș, originar din localitatea sălăjeană Surduc, 70 de autori români și din străinătate, specialiști în domeniile istoriei și relațiilor internaționale sau diplomați, cu care reputatul profesor universitar a colaborat pe parcursul carierei profesionale. „Alma Mater Napocensis este mândră să aibă printre prestigioșii săi membri un profesor și diplomat de talie internațională precum Profesorul Vasile Pușcaș, ardeleanul care a ajuns la Washington pentru a negocia pentru ţara sa clauza naţiunii celei mai favorizate, care apoi s-a dus de la Cluj-Napoca la Bruxelles pentru a negocia cu Uniunea Europeană aderarea României şi care spunea că singura sa dorinţă este «să facă istorie, nu doar să vorbească despre». Într-adevăr, negociatorul-şef Vasile Puşcaş a reuşit să înscrie România pe traiectoria sa contemporană, alături de cei mai importanţi actori regionali şi internaţionali”, au apreciat Ioan Bolovan și Melania-Gabriela Ciot, coordonatorii volumului. La începutul anului curent a apărut la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca volumul semnat de Vasile Pușcaș „Românii în Uniunea Europeană”, proiect editorial sub egida Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

(A.-B.K.)

Un justiţiar sălbăticit. Cea de-a doua ediţie a romanului lui Dan Marius Cosma, „Cristian Dinstele” a apărut după opt ani, în 2020, la Editura „Someşul” din Satu Mare. Naraţiunea porneşte de la accidentul unei nave spaţiale, prăbuşire care, nu se ştie cum, a lăsat grea o fecioară de doar 14 ani. Sunt anii de după război, aşa că paternitatea copilului zămislit într-un mod atât de neobişnuit a fost atribuită unui partizan anticomunist, vânat de către trupele de securitate. Pentru că s-a considerat că familia fetei i-a susţinut pe „duşmanii poporului”, gospodăria le-a fost confiscată, iar bunicii deportaţi la Canal, în Deltă ori la celebra închisoare din Piteşti. Mama şi copilul au fost găzduiţi de o mătuşă. Lichidarea grupului de combatanţi din munţi le-a asigurat o perioadă de pace, până când tânăra s-a căsătorit cu un tăietor de lemne beţivan şi s-a mutat la acesta, iar apoi a murit în urma unui avort provocat. Băiatul a trebuit să înfrunte hărţuirea colegilor de la şcoala din sat, iar apoi din liceu, lucru care i-a înăsprit sufletul. Cristian Dinstele, deşi născut de o fecioară Maria şi botezat cu numele Mântuitorului, a ales să-şi facă singur dreptate, să devină un justiţiar. Convins că relele lumii nu pot fi îndreptate cu duhul blândeţii, el a scos biciul. Autorul este şi un talentat artist plastic, căruia îi place să picteze în stilul „fauve” (mărturie stau coperţile ambelor ediţii), lucru care transpare foarte bine în această proză, unde povestea este narată în stilul dur, naturalist, al lui Émile Zola, dar cu sfătoşenia unui Ioan Slavici.

 

Un volum îndelung aşteptat. La târgul de carte „BookFest” din acest an, prozatorul brăilean Mircea Cărbunaru şi-a lansat volumul de debut, „Colecţionarul şi alte povestiri stranii” (Editura Up, 2022). În România de după 1989, există deja o tradiţie a apariţiilor mult întârziate în pagina tipărită, impusă de năpasta deceniilor de tranziţie fără sfârşit. Autorul a activat cu mult entuziasm la sfârşitul anilor ’90, când a condus cenaclul „SFera”, a redactat suplimentul duminical „Fantasya” al ziarului „Brăileanul”, a realizat emisiuni dedicate genului SF la posturile locale de radio şi TV. Însăşi proza care dă titlul volumului a fost scrisă pentru a participa la un concurs tematic organizat în acea perioadă, alături de nume importante, confirmate ulterior, precum Liviu Radu sau Michael Hăulică. Ulterior, ea a fost inclusă, în forma de atunci, în antologia lui Dan-Silviu Boerescu, „România S.F. 2001”. Tot atunci, a apărut şi „Înfrângerea”. Celelalte cinci povestiri sunt recente. „Un bărbat, o femeie şi cinci peştişori argintii” tocmai a fost publicată de revista online „Galaxia 42”. Aici, într-un interviu acordat lui Alexandru Lamba, autorul explica: „În privinţa debutului târziu. Nu e atât de rău. Sunt sigur că înţelegeţi, închipuiţi-vă că am fost în stază, iar recent a avut loc trezirea mea.” Recent, pe pagina de Facebook, scriitorul anunţa că lucrează la un roman „hard SF” (cu intriga puternic susţinută de elemente ştiinţifice sau tehnologice).

 

 

 

 

 

 

 

 

Vremuri grele. Este titlul editorialului cu care se deschide nr. 1-2/2022 al magazinului science-fiction „Helion”, revista clubului omonim din Timişoara, care a apărut constant vreme de peste 40 de ani, dar care, ca şi festivalul de literatură, nu beneficiază de susţinerea financiară din partea consiliului local, cu un an înainte de transformarea oraşului de pe Bega într-o „Capitală Europeană a Culturii” (2023). Nu m-aş fi aşteptat de la tinerii de stânga, cu dom’ primar Fritz în frunte, să anihileze continuitatea spirituală a vieţii din oraşul de pe Bega, pe criterii partizane. E ca şi cum ar fi îndesat tampoane de vată în tuburile de orgă din Domplatz, ar fi cipilit florile trandafirilor căţăraţi pe rigolele din Parcul Rozelor sau ar fi aruncat peştii de la fântâna arteziană. Se pare că, indiferent de culoarea politică, există un blestem care perverteşte temporar tot ceea ce individualizează fruntea Banatului, năpastă iscată din neîmplinirea Punctului 8 la timpul cuvenit. Este notorie rebotezarea podurilor de către vadimişti, astfel încât podul Decebal duce în Piaţa Traian, iar podul Traian în Piaţa Maria. Pe de altă parte, bănăţenii au găsit de fiecare dată resursele necesare să refacă splendoarea deplină a Micii Viene, indiferent de măruntele uneltiri conjuncturale. Spunea Blaga cu înţelepciunea filosofului: „numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi”. Să înfundăm dar ce e de înfruntat şi să privim limpede în viitor.

 (G.-D.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.