■ Am primit la redacție două cărți semnate de Ioan Silvan, prozator și poet născut la Peceiu. Volumul de eseuri „A cincea evanghelie” și romanul psihologic „Destin cenzurat” au fost publicate la sfârșitul anului trecut, în Spania, în limba română. „«A cincea evanghelie» de Ioan Silvan este mai întâi de orice o întoarcere la Dumnezeul uitat, negat și pierdut de către toți cei care se prefac a trăi într-un secol al mașinilor și Net-ului. «Nevoia de El» îl face pe autor, într-un fel de manifestare neo-cioraniană și un alt pariu pascalian, să-l refuze («Am încercat să te uit!») și apoi să îngenuncheze și mai evlavios, convins că fără Cel Suprem nu se poate. Creatorul este «Totul – Pâinea, aerul, mângâierea, binele și calea spre adevăr». Silvan, un altfel de Țuțea, «un călugăr literar» la început de mileniu III, se roagă la un Dumnezeu ce nu se poate stinge pur și simplu cum «dorea» Nietzsche, și care trebuie să se arate lumii însetate de adevăr, altfel «poporul Tău va bea otrava preparată de semenii lui». Toată cartea e în sine un dialog peste Timp și dincolo de orice fel de religii cu Divinitatea, o Scrisoare a unui enoriaș luminat”, a apreciat criticul literar Andrei Milca. Referitor la romanul scris între decembrie 1981 și mai 1987, Ioan Silvan a explicat că volumul: „«Destin cenzurat» nu este un elogiu adus Securităţii comuniste, nici aureolarea acţiunilor sale de încălcare a drepturilor şi libertăţilor cetățeneşti în timpul dictaturii ceauşiste. Eroul principal în proiectul unui roman poliţist, cu tematică socială, psihologică și de dragoste, în niciun caz, nu putea fi un ofiţer de miliție. Atunci, ca să aporteze suspans, emoţie şi valoare acţiunii cărţii, s-a fiinţat căpitanul Racheru”.
■ La Editura „Napoca Star” din Cluj-Napoca a apărut volumul de versuri, „Bio metaforizare extremă” a poetului Vasile Dan Marchiș. „Vasile Dan Marchiş scrie cu verb incandescent: «Să nu ia foc cuvântul, consum doar apă» (Concursul Iadului), sugerând aici postul şi rugăciunea, aşa cum face iconograful înainte de a se apuca de lucrarea sa sfântă. Şi tot el, în acelaşi poem: «Scriu, parcă mă dezbrac de haine cuprinse de foc». Vasile Dan Marchiş este poetul de care timpul nostru are nevoie, dar şi poetul vremurilor viitoare”, a apreciat pr. prof. dr. Theodor Damian în prefața volumului.
■ La Editura „Castrum de Thymes” din Giroc a văzut lumina tiparului antologia de versuri „Sanatoriu de boli necunoscute” semnat de Costel Stancu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara. „În centrul universului poetic al lui Costel Stancu se află omul, cu trăirile și faptele, cu visurile și gândurile sale, aducând alinare în sufletul cititorilor. Poezia lui Costel Stancu este contondentă, aspră, prin scris adevărul manifestându-se în deplinătatea sa («adevărul şi umilința scrisului, atât să îţi aminteşti»), și anume că viaţa este o luptă continuă, fără învinși ori învingători, și o luptă spre autocunoaştere («o luptă ce n-a fost făcută să învingi/ ori să pierzi. Ci doar să te luminezi»)”, a precizat Daniel Luca în postfața volumului.
■ Volumul de poezii „Gânduri sfâșiate de timp”, semnat de poetul Flaviu Claudiu Mihali, a apărut la Editura „eCreator” din Baia Mare. Despre cartea lansată la Casa de Cultură Vișeu de Sus, în 5 mai 2023, poetul Ioan Romeo Roșiianu a menționat, pe coperta IV, următoarele: „După mai bine de douăzeci de ani revine-n poezia contemporană Flaviu Claudiu Mihali propunând o carte a unei fericiri proprii, a unui fiind evoluat nivelic, ce parcurge trepte ale devenirii și înțelegerii de rosturi și rostiri. De aici începe un adevărat galop de sănătate în demersul de recuperare a unui timp și spațiu personal, de aici radiografiază o lume acum improprie visului și poeziei, de aici ridicarea înspre sensuri și dimensiuni superioare atunci când statuează viziuni și emoții singulare la nivel planetar. (…) Flaviu Claudiu Mihali face din propria singurătate și însingurare o metamorfozare a sinelui, în umbra unor idei și concepte care-l macină-n această carte”.
■ În colecția „Ficţiune şi infanterie” a Editurii „Junimea” din Iași a apărut volumul „Conul de umbră”, semnat de Vlad Zbârciog. Autorul este cunoscut în spațiul românesc din stânga Prutului pentru exemplara sa activitate de ridicare a conștiinței naționale. „Roman social, al denunţării ruinătoarei (de ţară şi de suflete) ocupaţii sovietice, roman psihologic, al dramei cuplului în mediul artificial al oraşului dar mai ales roman etic, al regăsirii axei morale în vremuri pervertite ideologic, «Conul de umbră» rămâne una dintre lecturile necesare, în tulburii zori ai celui de al treilea mileniu”, a punctat în prefața volumului profesorul și scriitorul Ioan Răducea.
■ În colecția „Cantos” a Editurii „Junimea” a fost publicată antologia de versuri „(Ne)sfârșitul încununează opera” de Dorian Obreja. Despre poetul optzecist din Iași a scris Cassian Maria Spiridon, directorul revistei „Convorbiri literare”, următoarele: „Dorian Obreja e un padişah al melancoliei întru poezie, confirmând, încă o dată, că nu şi-a înşelat Muza, totdeauna genEros. Folosind o matrice epică, Dorian Obreja ne seduce prin versul său, într-un continuu balans între realitate şi poezie”.
■ În numărul 101-102/mai-iunie 2023 din magazinul cultural „Scriptor”, prof. dr. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, continuă seria articolelor dedicate istoriei medievale. În „De ce «descălecat» dinspre Transilvania?”, istoricul scrie despre formarea statelor românești, respectiv despre descălecatul politic, pus pe seama lui Negru Vodă (Radu Negru) pentru Țara Românească și a lui Dragoș și Bogdan, pentru Moldova. „În afara conștiinței celor două descălecate (cu sensul de întemeieri, așezări temeinice, statorniciri), mai dăinuie în Evul Mediu românesc și convingerea – prezentă și la români și la străini – a unei unități politice generice a poporului român, existentă în vechime și frântă la un moment dat. Astfel, pentru cancelaria papală, Moldova de pe la 1370 era un fragment al «națiunii Vlahiei». Mulți, din mai multe spații geografice și etnico-politice, numesc Moldova «Țara Românească cea Mică» (Valachia Minor). Chiar și pentru Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, Țara Românească era «Ungrovlahia», iar Moldova era «Rossovlahia» sau «Moldovlahia». Lăsăm la o parte aici rațiunile pentru care Țara Românească a fost numită inițial «Ungovlahia» și care și-au găsit în timpul din urmă posibile explicații interesante. Important în contextul de față este denumirea de «țară românească» aplicată ambelor voievodate. Ulterior, această tradiție a cuprins și Transilvania și a fost consemnată în scris de cronicarii secolului al XVII-lea și sintetizată științific – la nivelul de atunci al cunoașterii – de către Dimitrie Cantemir: «Hronicon a toată Țara Româniască (care apoi s-au înpărțit în Moldova, Munteniască și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian, înpăratul Râmului». La Cantemir, românii sunt totuna cu romanii antici, iar țările lor (vremelnic despărțite) sunt totuna cu Dacia unită de odinioară”, a scris Ioan-Aurel Pop.
■ La Zilele revistei „Nord Literar” (Baia Mare, 20-21 iunie 2023) am primit de la poetul și publicistul Vasile Barbu, periodicul „Tibiscus”, ce apare în Uzdin, cea mai vestică localitate din Serbia, cu o populaţie majoritar românească. Publicația ajunsă în al XXXIII-lea an de existență este editată de Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” și prezintă aspecte din viaţa comunităţii româneşti din Serbia de răsărit. Printre materialele din numărul 376/mai 2023 se numără: cuvântul rostit de Vasile Barbu, președintele Societății Literar-Artistice „Tibiscus”, la inaugurarea Simpozionului Internațional „Oameni de seamă ai Banatului”, ediția a XXVIII-a; articolul despre activitatea Asociației „Bunicuțelor” din Uzdin; prezentări ale muzicianului Adam Rista și ale poeziei în dialectul bănățean a lui Petru Chira; lista cetățenilor de onoare a Uzdinului și rezultate din competiții sportive.
(A.-B.K.)
■ Diana Rusu, „Camera albastră”, Editura Tracus Arte, 2022, Colecția „Alexandru Mușina”. Am primit recent un dar de la un cunoscut concetățean, prieten al cărților, o carte de poeme a fiicei domniei-sale, editată în urma câștigării premiului „Alexandru Mușina”, la concursul pentru debut în poezie. Firește, m-am bucurat, cu atât mai mult, cu cât autoarei îi fusesem dascăl de umanioare (latină și română) și profesor diriginte pentru un an școlar. Curioasă percepție; deschid la foaia de gardă și găsesc dedicația autograf. Sunt bucuros. Citesc pe coperta a patra a plachetei, opinia criticului literar Adrian Lăcătuș, cunoscutul universitar brașovean: „Poezia Dianei Rusu este un balans continuu (ușor amețitor și în același timp plăcut, ca datul în leagăn din copilărie, un punct de regresie al multor poeme) între familiar și straniu, între traumă și beatitudine, între singurătate și atingerea dragostei, între vis și materialitatea cotidianului, între inocență și oboseală, între vernacularul transilvan și absorbția globală. O poezie proaspătă, cu atingere discretă, dar care lasă o amprentă distinctă.” „Diana Rusu (n. 1985, în Jibou, județul Sălaj) a absolvit Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În 2010 a obținut o bursă Erasmus la Université de Lorraine. A publicat în revistele Apostrof, Noise Poetry și pe diverse bloguri sau reviste digitale (2009-2018). Din 2014, lucrează în diverse domenii: turism, jurnalism cultural, advertising, content writing.” Am citat notița biografică de pe versoul foii de titlu a volumului. Mă înhață pofta de lectură. Prima constatare: nu întâlnesc niciun semn de punctuație și, cu toate acestea, nu le simt lipsa! A doua: accept mirat că straniul și absurdul au logică, sunt credibile. Mai avusesem această revelație la Franz Kafka, la Urmuz, la Eugen Ionescu, sau traducând din poeții francezi ai deceniului al optulea din secolul trecut, iar maniera este a unora din poeții români de după 2010. Poeta, pentru că despre domnia-sa este vorba, narează, descrie, uimește cu o imaginație eclatantă din interiorul unui dicționar unde locuiește confortabil. Ceea ce mi-a stimulat decizia de-a semnala în revista noastră apariția acestui volum, în numărul dedicat municipiului reședință de județ, este faptul că autoarea este absolventă de studii medii la Colegiul Național „Silvania” (2005), unde fusese transferată de către părinți de la Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu” din orașul natal, după promovarea clasei a IX-a. Ar fi interesantă o cercetare privind identitatea unora dintre scriitorii literaturii române absolvenți ai studiilor liceale la unitățile școlare din municipiul Zalău.
(V.T.)
■ Căţelul Pif la 75 de ani
Căţelul Pif (Pif le chien) este o figură de benzi desenate, creată de refugiatul spaniol José Cabrero Arnal, care a apărut prima dată în cotidianul francez „LʼHumanité”, iar apoi a devenit vedeta unei reviste de sine stătătoare, cu acelaşi nume. Este interesant că iniţial s-au publicat aventurile Motanului Felix, un personaj american, declarat imperialist şi capitalist în 1948, astfel încât s-a dorit o detaşare radicală şi a fost creat un erou canin, hărţuit de bătăiosul cotoi Hercule. Radu Gavrilă, preşedintele Despărţământului „Dr. Teodor Mihali” Dej al „Astrei”, a dorit să le ofere copiilor un subiect sărbătoresc de ziua lor şi a iniţiat întâlnirea cu titlul generic „Cu PIF pe plaiuri mioritice”, care a avut loc în 2 iunie a.c., în sala de festivităţi a Protopopiatului Ortodox din localitate. Pe simeze au fost expuse planşele albumului „Românii şi comoara lui Decebal”, semnat și ilustrat de istoricul Gabriel Virgil Rusu. Pe mese, participanţii au putut să răsfoiască atât o colecţie de reviste „Pif” şi albume „Rahan” traduse în româneşte, cât şi cărţile criticului Dodo Niţă, recent distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Oaspetele a deschis seria de prezentări cu „Celebrul personaj PIF la 75 de ani”, urmat de „Aspecte ideologice în benzile desenate ale revistei PIF Gadget” (Gabriel Virgil Rusu) şi „PIF în româneşte şi în ungureşte (extrase)” (Györfi-Deák György). A fost lansat suplimentul „Banda desenată – o bucurie eternă”. Ionuţ Goşan a descris universul supereroilor Marvel şi stilul Manga. De asemenea, au fost prezentate albumele desenatoarei Rusz Lívia, care a copilărit în municipiul de pe Someş.
■ Petőfi 200: Avram P. Todor şi sălăjenii
La invitaţia EME (Asociaţia Muzeului Ardelean), Filiala Zalău, preşedinte Kovács-Kuruc János, am prezentat activitatea de traducător a lui Avram P. Todor, om de cultură angajat la Biblioteca Academiei Române, care a tălmăcit în întregime opera poetică a lui Petőfi Sándor, omagiat în 2023, cu ocazia bicentenarului naşterii. A XX-a manifestare intitulată „Ziua cercetării sălăjene” a fost găzduită de sediul EMKE (Asociaţia Culturală a Maghiarilor Ardeleni) de pe strada Crasnei şi a avut ca temă „Arta populară şi tradiţii în Ţara Silvaniei”. În deschidere, au luat cuvântul academicianul Egyed Ákos, viceprimarul Fazakas Miklós, preşedintele EMKE, Bakó András și vicepreşedintele EME, Sipos Gábor. Au prezentat lucrări: istoricul literar Szabó Zsolt, învăţătoarea Posta Rozália, muzeograful Szabó Attila, profesorul de muzică Gáspár Attila, coregraful Matyi István şi profesorul Zsigmond Attila (despre filmele dedicate regelui suedez Carol al XII-lea, contemporan cu principii Rákóczi Ferenc şi Dimitrie Cantemir, care a vizitat Zalăul). S-au acordat premiile „Petri Mór” lui Szoboszlai Attila (primarul din Camăr) şi promotorului cultural Szőke Sándor din Cehu Silvaniei. Vicsai Zsolt, redactorul-şef al revistei „Hepehupa”, a prezentat ultimul număr. Petőfi a mai fost tradus de Gheorghe Marchişiu, tatăl celebrei Otilia Cozmuţă, secretara lui Anatole France (Premiul Nobel pentru Literatură în 1921) şi de Ioniţă Scipione Bădescu. Avram P. Todor a semnalat importanţa traducerilor lui Laurenţiu Bran din Eminescu şi l-a prezentat pe Ady Endre în revista „Convorbiri literare” din Iaşi.
■ O iniţiativă de promovare a lecturii în mediile sociale defavorizate
Ideea alcătuirii unei antologii fantastice cu texte scurte dedicate cafelei îi aparţine prozatorului şi traducătorului Dan Popescu, un fan SF din generaţia „Noului Val” optzecist. Ea a apărut la Editura Pavcon din Bucureşti cu titlul „Boabe de poveste” şi este menită să adune fonduri pentru Proiectul „Reîncărţuirea” de ajutorare a copiilor defavorizaţi cu cărţi şi reviste, pentru a intensifica obiceiul lecturii printre aceştia. Volumul este ilustrat de artistul şi scriitorul Viorel Pîrligras, care publică aici şi o bandă desenată (Yes, Ness!). Au sprijinit nobila iniţiativă autorii: Cezarina Anghilac, Roxana Brînceanu, Anamaria Borlan, Valentin Braşoveanu, Eugen Cadaru, Aurel Cărăşel, Mircea Cărbunaru, Mircea Ştefan Cărbunaru, Cristian Cârstoiu, George Cornilă, Ladislau Daradici, Cătălina Fometici, Andrei Gaceff, Florin Giurcă, Simone Györfi, Györfi-Deák György, Alexandru Lamba, Teodora Matei, Dan Perşa, Ovidiu Petcu, Dan Popescu, Gabriel Leonard Sârbu, Sergiu Someşan, Daniel Timariu, Pompilian Tofilescu, Mihail Toma şi Allex Truşcă. Cu toţii au ales să-şi cedeze drepturile provenite din vânzarea antologiilor şi, împreună cu profitul donat de editură, să investească aceste sume în tipărirea unor cărţi de poveşti pentru copii. Volumele sunt oferite gratuit micuţilor cititori mai puţin avantajaţi de viaţă.
(G.-D.G.)
■ În perioada 20-21 iunie 2023, revista și editura „Caiete Silvane” a(u) participat la Baia Mare la manifestările prilejuite de împlinirea a douăzeci de ani de la apariția publicației „Nord Literar”. În prima zi a fost organizată dezbaterea „Local și național în presa culturală” și au fost acordate premii și diplome de excelență. Premii speciale au primit: Mircea Popa (critică și istorie literară), Ovidiu Pecican (critică și eseu), Vasile Igna (proză), Terezia Filip (critică literară), Echim Vancea (pentru întreaga activitate) și Elena Cărăușan (poezie), iar Ion Pop, Ion Cristofor Filipaș, Alexandru Ruja, Ioan Pintea, Cornel Cotuțiu, Olimpiu Nușfelean, Menuț Maximinian, Daniel Săuca, Lucian Perța, Ion Papuc, Ana Olos, Teodor Ardelean, Gheorghe Mihai Bârlea, Pamfil Bilțiu, Delia Muntean, Gheorghe Pârja și Raluca Hășmășan au fost distinși cu titlul onorific de „Cavaler al Nordului” de către conducerea revistei maramureșene. În a doua zi a fost organizat un târg de carte în holul Palatului Administrativ din Baia Mare. Au participat edituri din Maramureș, Cluj, Satu Mare, Sălaj și Bistrița-Năsăud și au fost lansate trei suplimente ale revistei de cultură „Nord Literar”. La ceas aniversar, colectivul de redacție al revistei „Caiete Silvane” urează publicației „Nord Literar”: „La mulți ani” și cât mai multe împliniri editoriale!
+ There are no comments
Add yours