Malaxorul de ianuarie

■ „Minimal”, de Balázs F. Attila, Editura Tipo Moldova, Iași, 2023. Volumul conține 57 de poeme scurte, penetrante, reduse la esență, așa cum o arată și titlul. Cartea „Minimal” a apărut în limba română în traducerea lui Pethő Lorand, dar mai există și o variantă în limba engleză, apărută la Editura AB ART, Budapesta, și, probabil, una în limba maghiară. „Scrisorile de dragoste / pe care le primesc zilnic / n-au expeditori” (treizeci și cinci).

■ „La braț cu destinul” – proză, de Teodor Sărăcuț-Comănescu, Editura Neuma, Cluj-Napoca, 2023.„Procesul ceaușeștilor din acea zi de Crăciun îi produse lui Tudor o stare de greață, amestecată cu furie și cu dezamăgire. Nu mai dori să afle ce simt cei de lângă el, ci se cufundă în groapa istoriei ca să-și mai atenueze dezamăgirea, însă se trezi cu o răbufnire, pe care parcă divinitatea i-o trimise ca un recul la gândul lui: – De ce, Doamne, n-ai vegheat la păcatul acestui popor oropsit și blestemat, să nu-și omoare conducătorii în zile de praznic?!În noaptea aceea rămase mult timp pironit cu ochii în tavan. Filosofa în mintea lui, punându-și fel de fel de întrebări, la cele mai multe negăsind niciun răspuns.Avea să se lămurească mult mai târziu, că nu fusese decât un pion rătăcit în hazardul unui moment din istorie.” (De la Vest… la Est!)

■ Semnalăm apariția volumului de poezie „Aproape de vis”, Editura Colorama, Cluj-Napoca, 2022, al autoarei Liliana Dobos-Lazăr. Volumul reprezintă debutul autoarei, având o prefață semnată de poetul și criticul literar Ioan Nistor, iar ilustrațiile aparținând doamnei lector universitar Mira Marincaș. Conform prezentării pe care i-o face autoarea, prezentul volum conține o selecție de poeme cu tematică variată, din diverse etape de creație. „Este un debut întârziat, dar existent.” (Liliana Lazăr-Dobos) 

(C.Ș.C.)

■ Cu sprijinul financiar al Centrului Cultural „George Mihail Zamfirescu”, instituție a Primăriei municipiului Satu Mare, sub egida Asociației Clubul Creatorilor „Afirmarea” Satu Mare, au apărut primele două numere ale publicației „Afirmarea”. „Membrii Asociaţiei Clubul Creatorilor «Afirmarea» Satu Mare, şi-au propus de mult să readucă în atenţia publică o revistă literară, în ciuda faptului că la Satu Mare, alături de «Poesis», «Acolada» ş.a., apar şi câteva reviste şcolare «Luceafărul» – Colegiul Naţional «Mihai Eminescu», «Muguri» – Colegiul Naţional «Doamna Stanca» ş.a. În noua formulă a revistei «Afirmarea – serie nouă», intenţionăm să oferim spaţiu creatorilor sătmăreni, iar dacă vom găsi resurse financiare, să invităm şi colaboratori – scriitori, critici literari din ţară. Pentru acest an (2023, n.r.) am prevăzut editarea a două numere, pe seama unei susţineri financiare modeste din partea Primăriei Satu Mare şi din donaţii/sponsorizări”, a precizat Ioan Coriolan Aniţaş, preşedintele Asociaţiei Clubul Creatorilor „Afirmarea” Satu Mare. Semnează în cele două numere: Ioan Coriolan Aniţaş, Liliana Dobos-Lazăr, Ioan Nistor, Ambruszter Clara, Ioan Bâle, Corina Finta, Gheorghe Gheorghiade, Florina Juncu, Carol C. Koka, Ioan „Tipu” Sălăjanu, Alexandru Adrian Ardelean, Lia Gabriela Koka-Cosma, Georgeta Govor, Claudiu Govor, Alexandru Zotta și Mira Marincaș.

■ A apărut un nou număr, 3/2023, al revistei de cultură în limba maghiară „Hepehupa”, publicație editată de Color Print SRL (director Major István), cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj, Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, UDMR Sălaj și al Fundației „Communitas”. În secțiunea „Múltidéző” profesorul László László prezintă secvențe din istoria Zalăului, la aniversarea împlinirii a 550 de ani de când Zalăul a dobândit statutul de aşezare urbană, Szabadi István, istoric din Debrecen, scrie despre eparhiile protestante din secolul al XVI-lea, iar Péter Demény, scriitor, poet, traducător și blogger, scrie despre autori mai puțin cunoscuți din literatura maghiară transilvăneană. Revista propune și versuri de: Lőrincz P. Gabriella, Varga Melinda, Csornij Dávid, Király Farkas, Döme Barbara, Kabai Henrik, Pethő Lorand, Fellinger Károly, Muszka Sándor, Müller Dezső, Petrőczi Éva, precum și proză scurtă de: Sarnyai Benedek, Mirtse Zsuzsa și Fehér Enikő. Numărul este ilustrat cu lucrările realizate de Király Gabriela, artistă născută la 25 februarie 1980, în Timişoara, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Satu Mare.

■ În numărul 107-108 (11-12/noiembrie-decembrie 2023) din revista „Scriptor”, Mihaela Paraschiv, profesor universitar de limbi clasice la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Litere, scrie despre ipostazele cantemiriene controversate: academician și francmason. Autoarea prezintă principalele scrieri ale savantului iluminist și precizează că: „pe 11 iulie 2014, aniversarea a 300 de ani de la primirea lui Dimitrie Cantemir în rândul academicienilor berlinezi, în sala de consiliu a Academiei de Științe și Studii Umaniste Berlin-Branderburg (Berlin-Branderburgische Akademie der Wissenscaften), a fost sărbătorită prin dezvelirea bustului acestuia, fapt care confirmă, în mod peremptoriu, calitatea sa de academician, punându-se capăt îndoielilor în această privință”. Cât despre apartenența lui Cantemir la unele societăți inițiatice ale vremii, Mihaela Paraschiv susține că fostul domn al Moldovei a fost unul dintre primii francmasoni români: „Au fost invocate de masonii români mai multe argumente ale statutului ipotetic de francmason al lui Dimitrie Cantemir: argumentul mediului intelectual, argumentul heraldic, argumentul esoteric, argumentul posterității. Argumentul mediului intelectual se bazează pe formația lui Cantemir în spiritul dorinței de adevăr a iluminiștilor, în descendența anticilor care apelau la vechile mistere și la cultele inițiatice, propovăduind, ca și cel masonic, cunoașterea adevărului pe cale rațională. Argumentul heraldic ar consta din brațele înlănțuite fratern pe blazonul cantemirian, ca și pe cel masonic. Argumentul esoteric a fost dedus din lucrările lui Dimitrie Cantemir, «Istoria ieroglifică», «Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea», «Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago», în care au fost identificate elemente esoterice masonice, cum ar fi și idealul de cunoaștere desăvârșită. Argumentul posterității constă în discuțiile prilejuite atât de moartea lui Cantemir, cât și de aducerea osemintelor sale în România. Se știe că a murit de diabet zaharat, pe 21 august 1723, la moșia sa din Harkov, înainte de a fi împlinit 50 de ani, fiind înhumat, așa cum a dorit, la Moscova, în biserica Sfinții Constantin și Elena, ctitorită de el; după mai bine de două secole, în baza unui acord diplomatic între Rusia și România, mediat de miniștrii de externe Titulescu și Litvinov, rămășițele sale pământești au fost aduse în România și se află astăzi la Biserica Trei Ierarhi din Iași. Lipsa capului din racla cu oseminte s-ar explica, în opinia unora, prin apartenența lui Cantemir la ordinul masonic Rosacrucian, în virtutea unei legende din secolul al XVII-lea despre meșterul Hiram din Tyr, considerat eroul masonic întemeietor, decapitat de calfele sale”.

■ La Editura Charmides din Bistriţa a văzut lumina tiparului antologia gândită de Menuţ Maximinian, „Poveştile Bistriţei”. Volumul a fost editat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa‑Năsăud în parteneriat cu Centrul Cultural Municipal „George Coşbuc” Bistrița și a apărut în cadrul unui proiect editorial realizat sub egida Primăriei municipiului Bistriţa. „Salut apariţia volumului «Poveştile Bistriţei», propus de Menuţ Maximinian Editurii Charmides pentru că mi se pare că este un pas către crearea acelui spaţiu interdisciplinar de înţelegere a istoriei şi memoriei locale. Maximinian, editorul volumului, a adus laolaltă o serie de capitole scrise de către autori diferiţi ca stilistică şi background intelectual (Mircea Gelu Buta, Oliv Mircea, Vasile Duda, Menuţ Maximinian, Eugen Miloş, Dinu Flămând, Aurel Rău, Olimpiu Nuşfelean, Adrian Onofreiu, Liviu‑Petru Zăpârţan) care «povestesc» Bistriţa fiecare în felul lui şi care încearcă să înţeleagă şi să recupereze complexitatea activării memoriei personale şi colective şi practicilor locuirii urbane cu istoriile ei sociale, multietnice, cultural-intelectuale, politice şi patrimoniale. Consider că împreună, textele volumului, creează o imagine polifonică a istoriei locale, o polifonie care poate hrăni nu doar impulsuri nostalgice şi reverii ceţoase despre trecut, dar şi un mod realist de a înţelege anticipativ identitatea noastră citadină şi pluralitatea creativă a comunităţilor urbane. Textele sugerează extraordinar resursele sociale, culturale, arhitecturale şi artistice care pot fi folosite pentru a imagina şi întruchipa un viitor urban care să nu (mai) fie captiv unui fantasmatic complex de inferioritate…”, a precizat Gavril Ţărmure în prefața volumului.

■ La finele lui 2023 a apărut Anuarul Asociației Colecționarilor din Sălaj, „Colecții și colecționari din Sălaj”, ediția a XII-a. Volumul editat de Emanoil Pripon și Daniel Mureșan a apărut cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Din sumarul volumului: Daniel Mureșan – „Giuseppe Verdi în filatelie”, Florian Ungur – „Eveniment aniversar – 150 de ani de la înființarea armei transmisiuni în armata română (1873-2023)”, Dorel Bălăiță – „Medalioane de subscripție publică pentru Monumentul Martirilor Beiușului, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș”, Ștefan Samoilă – „Monedele Sadagura”, „105 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 – plachete aniversare” și „Ordine cu care au fost decorați militarii sovietici și străini în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”, Cornel Cătălin Gavrilă – „Variante ale aversului monedei de 5 lei din anul 1881, cu titulatura «Rege» și deviza pe cant” și „Modificări ale milesimului la monedele de 5 lei din anul 1882”, Michael Werner – „Anul 1913, un an cu mari trei evenimente, sărbătorite cu mare fast și totodată ultimul an de fericire înaintea căderii lumii în iadul catastrofei Primului Război Mondial”, Emanoil Pripon – „Probe monetare de monede românești din anul 1923” și Dorel Man – „Medalia «Primul aluminiu făcut în România» la Uzinele «Nitrogen» din Târnăveni (1942)”.

■ Numărul 5/ianuarie-martie 2024 din revista de cultură „Littera Nova”, ce apare în capitala Spaniei, abundă de versuri scrise cu multă sensibilitate de: Vasile Dan, Alexandru Mușina, Daniel Bănulescu, Marta Petreu, Horia Bădescu, Ștefan Damian, Emilia Poenaru Moldovan, Gela Enea, Marius Chelaru, Izsák Martha, Mircea Ciobanu, Nicolae Scheianu, Sânziana Batiște, Victoria Milescu, Viorel Bucur, Ioana Burghel și Răzvan Ducan. În cronica literară intitulată „Poetul în-toate-cuprinzător și eseistul omniscient”, Viorel Mureșan scrie despre poezia lui Olimpiu Nuşfelean, director al revistei „Mişcarea literară”, poet, prozator, eseist din județul Bistriţa-Năsăud. „Parcurgând paginile noului volum de versuri al lui Olimpiu Nușfelean, «Unde așezăm plânsul copilului?», Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2021, simți că acolo trăiește ceva frumos și profund, care încearcă să răzbească la suprafață. Propoziția interogativă din titlu s-a născut odată cu cartea, iar sensurile ei răzbat din fiecare filă adăugată la cuprins. Însă șirul interogațiilor e mai lung, iar volumul ca întreg este un mănunchi de răspunsuri la una dintre ele: «Pe ce ai vrea tu, cititorule, să-mi scriu poeziile?» («Al doilea sfârșit»)”, a menționat Viorel Mureșan.

(A.-B.K.)

■ Dintr-un număr de revistă atât de bogat, cum este cel din „Vatra”, 10-11/2023, nu putem decât spicui ceea ce, într-un chip subiectiv-omenesc, ne-a plăcut cel mai mult. Chiar pe prima pagină, într-un poem intitulat Limba maternă și limba de refugiu, Adrian Popescu, îmbină într-o ingenioasă inserție, omagiul limbii române cu cel al limbii italiene. „Mozaic”-ul Gabrielei Adameșteanu cuprinde câteva secvențe dramatice din istoria familiei sale. Cuvânt înainte – cuvânt după de Ana Blandiana lămurește, detaliat, geneza celei mai noi cărți de memorii a poetei, Mai-mult-ca-trecutul, prin prisma unei noi interdicții de-a publica (a patra și ultima), impusă autoarei de regimul Ceaușescu, în vara lui 1988. De altfel, cartea a și apărut între timp, iar Al. Cistelecan îi dedică, în chiar paginile numărului de față, o cronică distinsă prin spiritul analitic. Trei pagini de poeme semnate de Radu Sergiu Ruba ne arată cât sunt de compatibile ironia și lirismul în textura poetică postmodernă. Dosarul revistei, îngrijit de Senida Poenariu, are în centru (Para)literatura în contextul (new)media. El „a fost gândit ca o reflecție pornind de la problematica exprimată deja: Succesul literar și fenomenul de bestseller; Adaptările și transformările dinspre literatură și paraliteratură în cinematografie; Hibridizările genurilor în spațiul literar autohton; Traducerile și importul de paraliteratură (avem o literatură de consum autohtonă comparabilă cu cea tradusă?); «Canonizarea» paraliteraturii /…/ Consumul de carte în România; Practici editoriale și tipuri de promovare (new)media”. O pagină din poemele Annei de Noailles, contesă de origine română (Brâncoveanu) și poetesă franceză, în traducerea lui Nicolae Mușa, constituie o revelație, atât prin amprenta simbolistă a versurilor, cât și prin măiestria cu care autoarea știe să împletească obsesia morții și cultul naturii. O foarte bună impresie lasă, atât prin calitatea textelor, cât și prin numărul lor mare, laureații concursului de debut „Alexandru Mușina”. E un semn cert că literatura română, în speță poezia, are viitor, chiar dacă atâtea fațete ale societății actuale ne transmit semnale dezamăgitoare. Alături de critica de întâmpinare, distribuită pe mai multe fascicule și susținută, ca întotdeauna, de semnături prestigioase, revista mai propune și un incitant capitol de beletristică: proza scrisă de femei – direcții și tendințe.

■ Editorialul semnat de Andrea A. Hedeș în revista de cultură „Neuma”, nr. 11-12/2023 caută răspunsuri la întrebarea: „Ce înseamnă, până la urmă, actul creator?” Puse față-n față, geniul uman și inteligența artificială (tema prezentului număr), actul creator rămâne doar atributului primului dintre ele. Pe aceeași idee, Horia Gârbea își dezvoltă eseul pornind de la unele revelații critice descoperite în nou apărutul volum de Teme al lui Nicolae Manolescu. Dintre panseurile lui Gheorghe Grigurcu, invitat special al revistei, noi îl alegem pe acesta: „Scrii pentru a căuta expresia, nu neapărat pentru a o găsi”. Semnalăm și un fragment dintr-un interviu realizat de Anamaria Babiaș-Ciobanu cu cel mai proaspăt laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2023), Jon Fosse, dramaturg, poet, romancier și eseist norvegian, încă nu foarte cunoscut publicului cititor român. Întrebările și răspunsurile unui alt subtil interviu, luat de această dată de Elena Abrudan lui Sandu Frunză, converg spre lămurirea unui concept propus de filosoful clujean Aurel Codoban: „Filozofia ca gen literar”. Strălucitoare ni se par fulgurațiile lirice, cu tentă gnomică ale lui Silvan Th. Stâncel: „iar dacă tu-nțelegi sinceritatea // și mă-nțelegi // așa / cum sunt // atunci / eu mă abandonez // azi // ție” (Parfum de lacrimi). Andrea A. Hedeș e prezentă cu un nou capitol din romanul pentru copii, aflat în pregătire, Însemnarea uimitoarei călătorii a Ianei, fetița licurici. Un gest de noblețe ni se pare studiul critic dedicat de Ioan Holban poeziei lui Ioan Flora. O frumoasă surpriză o constituie atât răspunsul Viliei Banța la ancheta privind IA, cât mai ales pagina sa cu micropoeme, scrise după tehnica haikuului și cele două referințe critice la poezia ei, semnate de Ana Dobre. Dintre micropoeme, pentru viziunea plastică și polisemantismul său, ne oprim la acesta: „Marginea lumii – / În calea furnicuței / Pământul crăpat”. Simona-Grația Dima face, în calitatea ei de membră și fostă președintă, o emoționantă evocare a cenaclului timișorean „Pavel Dan”, important atelier, unde s-au forjat în ultimul deceniu comunist talente și nume, unele de referință astăzi, ale literaturii române. Iată și concluzia autoarei: „Un tărâm aproape neatins de urâtul epocii, unde am putut crea și dobândi indispensabila știință a textului”. Anul 2023 se încheie, pentru revista „Neuma”, cu un număr, în multe privințe, memorabil.

(V.M.)

■ Cristale rupte din timp. Cititorul care deschide volumul bilingv de poeme „Deşertul de cuarţ”/„Le désert de quartz” (Cosmopolitan-Art, 2023) al lui George Schinteie va fi surprins de subtitlu: „poeme în bătaia vântului”. E adevărat că grăunţele de nisip saharian provin din puternicele stânci erodate de simun şi uneori sunt purtate departe, peste ocean, din Maroc până în Insulele Fericiţilor. Formularea l-a surprins şi pe Marian Odangiu, care îl prezintă pe autor într-o amplă posfaţă sui-generis, cu un puternic caracter omagial. Cum George Schinteie a publicat în 2008 un volum de „Poeme într-un vers”, faptul că versurile au fost traduse de Gabrielle Danoux în franceză e uşor de înţeles, dacă ne amintim că ea a tălmăcit şi monostihurile lui Ion Pillat. Rândul hotărâtor a fost: „Poezia: ca o sabie cuvântul în metafore ucide. / Poésie: telle une épée la parole en métaphores met `a mort”. Cu toate antecedentele povestite într-o altă secţiune (neapărat, de citit), volumul reprezintă un proiect de sine stătător, care nu preia nimic din cărţile dinainte. Motivul central este trecerea timpului, un răgaz care devine o favoare, un interval ce se cuvine fructificat după împlinirea sau depăşirea unui număr de ani. Spicuim din „Dincotro vine Apocalipsa”: „întorcându-mă înapoi în clepsidră / firele de nisip trec nevăzute / fără să le pese de anii aruncaţi / pe o plajă imensă”. Cartea este prefaţată de Cristina Sava şi ilustrată voluptos de Valeriu Sepi, căruia îi aparţine şi coperta.

■ Crize în spaţiul românesc. Cu forţe reunite, editurile Şcoala Ardeleană şi ASTRA-Dej au tipărit un nou volum, care cuprinde lucrările Şcolii Academice „Dr. Teodor Mihali – Bancherul”, ediţia a VII-a, 5-6 mai 2023. Volumul îngrijit de Gabriel-Virgil Rusu şi Radu Gavrilă a fost lansat recent, cu prilejul reînfiinţării Clubului Casina Română din municipiul de la confluenţa Someşurilor. Principalele subiecte ale SATM-2023 au fost crizele în spaţiul românesc, de la cele economice la cele valorice. Lucrările au fost prezentate în plen sau pe platforma Zoom. În carte au apărut studiile şi articolele lui Cornel Sigmirean, Ioan Lumperdean, Mircea Popa, Iosif Marin Balog, Ioana-Narcisa Creţu, Ion Cârja, Gabriel-Virgil Rusu, Ioan Boroica, Adrian Onofreiu, Paul-Ersilian Roşca, Viorel Filip-Gherman, Györfi-Deák György, Cristian Alexandru Păltinean, Marilena Buburuz, Daniel Zdrâncu, Gabriel Hoza, Alexandra-Oana Chira, Aurora Ciotlăuş, Aurica Sîngeorzan, Cristian-Mihai Bumb şi Gabriel Hoza. Fiecare autor este prezentat succint de Ion Cârja în „Consideraţii introductive”. Pe coperta a IV-a, Ioan Bolovan atrage atenţia asupra faptului că Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român a fost înfiinţată în toamna anului 1861, înainte de Societatea Literară Română (1866) sau Academia Română (1879). Ea a avut un rol important în lansarea unor iniţiative majore, cu caracter riguros ştiinţific, academic, privind istoriografia, limba română, păstrarea şi promovarea identităţii naţionale. În prezent nu există niciun despărţământ sălăjean, cu toate că, în perioada interbelică, a existat o activitate susţinută. Cine pierde?

■ Dragostele dinainte de molimă. Romanul „La drum printre amintiri” nu este primul volum de proză scris de poeta Gina Cobârzan, membră a cenaclului literar „Radu Săplăcan” din Dej şi a cenaclului „Octavian Goga” din Cluj. După ce a publicat versuri într-o serie de volume colective, le-a adunat în volumul „Gânduri din miez de suflet” (2017), dedicat fiicei sale. A urmat „Spre nicăieri” (2023), o suită de chemări ale dragostei, mai jucăuşe sau mai triste. Debutul narativ l-a constituit fragmentul „Cea mai grea iubire” din culegerea „Nesaţ rotunjit în pârgă” (2017). Noul roman opune libertatea de circulaţie cu restricţiile pandemiei Covid-19, când oamenii au trebuit să completeze o declaraţie pe propria răspundere ca să-şi plimbe căţelul (Doamne, câte poante s-au vehiculat atunci pe această temă!), în jurul parcării vegheate de maşina poliţiei. Eroina este o femeie divorţată după 20 de ani de căsnicie, care încearcă să-şi refacă viaţa. Înainte de „lockdown”, s-a îndatorat la bancă pe seama apartamentului şi a plecat în Franţa, ca să-l întâlnească pe Mihai, un partener de dialog pe internet. A avut prilejul să colinde Parisul şi să-l viziteze pe îndelete, dar fără a se lega sufleteşte de bărbat. Au urmat mai multe ieşiri în Elveţia, Ungaria, ca apoi să afle că nu era singura femeie din viaţa lui Giulian. Ajunge şi în Italia. Constată că întreaga ţară este „un muzeu în aer liber”. A fost ultima tură în străinătate, înainte de instituirea carantinei. Revelionul de după revenirea la normalitate îi oferă o speranţă, dar finalul este lăsat intenţionat deschis: „este o poveste care va fi pusă între alte file”.

(G.-D.G.)