Malaxorul de ianuarie

Estimated read time 9 min read

■ „Efulgurații. În zig-zagul gândului”, de Teofil Răchițeanu, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2024. „Catrenele lui Teofil Răchițeanu sunt, de fapt, o singură și copleșitoare poemă, alcătuită dintr-o suită de stări existențiale, profund legate între ele, ca un imens cântec despre viață și despre moarte, despre lumea misterioasă a cerului și despre fericirile și mai ales nefericirile pământenilor, un extraordinar tur de orizont al unui poet care veghează din vârful munților asupra destinului unei umanități, fără să lase să se scurgă clipele în afara unui rost. Ele sunt eșantioane concentrate de mare poezie.” (V. Fanache)

■ „Gava nebunul”, de Andrei Ungureanu, „Cișmigiu books”, 2024. „Realitatea socială crudă dintr-un orășel de provincie – «Mica Indie» – cum îl numește autorul, ține cap de afiș pentru acțiunea foarte actuală a romanului Gava nebunul. Fuga de realitate, promisiune și dorință arzătoare, fac din Alexandru, copil, student, adult, un personaj autentic, care luptă și caută permanent idealul visat. Deși participă la experiențe sociale – întâlniri cu prietenii prin cluburi, seri petrecute în căminul plin de șoareci sau experiențe artistice – halucinanta instalație cu rol de teatru interactiv –, întrebările lui Alexandru cresc tumultuos și revolta lui față de minciuna din jur devine tot mai accentuată. Și visul lui Alexandru vine și se întoarce, în lumina de început a Lumii, cu forța unei eliberări totale. Romanul lui Andrei Ungureanu este o carte formatoare, modelatoare de atitudine spirituală în tumultul vieții actuale.” (Clelia Ifrim)

(C.Ș.C.)

■ În cadrul proiectului de relocare și restaurare a casei vechi cu acoperiș de paie din Ciocmani (județul Sălaj), în incinta Muzeului „Gheorghe Florean” din Cuciulat, a apărut materialul „Jurnal de bune practici. Arhitectură tradițională”, care acoperă toate etapele conservării și reconstituirii unei case tradiționale. „Jurnalul prezintă documentarea etapelor de intervenție asupra casei, de la descoperirea sa în satul Ciocmani, comuna Băbeni, la relocarea și restaurarea ei în gospodăria din satul Cuciulat, comuna Letca. Gospodăria, care a devenit Muzeul «Gheorghe Florean», este una din puținele gospodării păstrate într-o formă cât mai puțin alterată față de forma ei originală, atât la nivel de organizare a clădirilor, cât și la nivelul fiecărei construcții individuale. Mare parte din meritul pentru această păstrare a valorilor i se datorează lui «Moș Gheorghe», un om respectat de întreaga comunitate din Cuciulat, un izvor de povești și tradiții, o poartă spre vremurile trecute, cu simplitatea lor și comuniunea reală cu mediul înconjurător. Pe lângă documentarea propriu-zisă a materialelor și tehnicilor tradiționale utilizate în procesul de restaurare al acestei case, jurnalul își propune transmiterea acestor informații către generațiile viitoare, dar și instruirea și educarea publicului în raport cu alte situații similare”, se arată în materialul editat de Muzeul „Gheorghe Florean” din Cuciulat și de Fundația pentru Conservarea Patrimoniului Cultural Tradițional. Jurnalul poate fi descărcat gratuit de pe site-ul muzeului. Au contribuit la editarea jurnalului de bune practici: Andreea Ardelean (arhitect coordonator), Ami Aștilean (specialist fotograf), Augustin Goia (etnolog), Bogdan Ilieș (specialist restaurare monumente), Anca Moldovan (specialist marketing), Sámuel Molnár (specialist videograf), Călin Neamțu (specialist tehnici digitale de restaurare) și Adrian Nechita (arhitect coordonator).

■ În numărul dublu (258-259), pe lunile noiembrie-decembrie 2024, al revistei de cultură „Nord Literar” din Baia Mare, Mihai Vintilă prezintă volumul lui Menuț Maximinian, „Lecturi. O perspectivă subiectivă”, apărut la Editura Caiete Silvane. „Menuț Maximinian este un cronicar avizat, bun cunoscător al literaturii contemporane, atent la nuanțe și la subtilități, care reușește în cronici echilibrate să surprindă tendințele și ideile pe care autorii recenzați voiau să le transmită. Acesta este un merit pe care nu prea mulți cronicari autohtoni de carte îl au și îl poziționează în secțiunea celor foarte puțini și foarte atenți, pentru care cronica de carte este o exegeză și, în același timp, o invitație la lectură”, a apreciat Mihai Vintilă.

■ Volumul al doilea al antologiei gândite de Menuț Maximinian, „Poveștile Bistriței” a văzut lumina tiparului la Editura Chardimes. Proiectul editorial a fost realizat sub egida Primăriei municipiului Bistrița, volumul fiind editat de Societatea Scriitorilor din Bistrița-Năsăud în parteneriat cu Centrul Cultural Municipal „George Coșbuc” Bistrița. Gavrilă Țărmure, Menuț Maximinian, Ion Buzași, Ada Milea, Iosif (Diamantstein) Avni, Dan Coman, Corneliu Gaiu, Elena Darabont, Hans Georg Franchy, Ioan Pintea și Oliv Mircea se numără printre cei care contribuie la „Poveștile Bistriței”. „Volumul se dorește a fi o carte de vizită prin ochii celor care ne prezintă istoria, cultura, arhitectura acestui spațiu transilvan, dorindu-ne ca atât bistrițenii, cât și cei care vor trece pragul municipiului nostru să cunoască mai bine orașul așezat în mândra Câmpie bistrițeană”, a precizat editorul Menuț Maximinian.

■ Picturile artistului și dramaturgului sălăjean Flavius Lucăcel sunt prezente pe copertele I și IV ale noului număr al revistei „Lettre Internationale” (122-123/2024-2025) – ediția în limba română, editată de Institutul Cultural Român. Despre lucrările lui Lucăcel, în care a folosit ștergare și covoare tradiționale țesute de femeile din satul Aluniș, scrie criticul de artă Cătălin Bogdan. „Țoale țărănești lipite, ici-colo, pe pânză. Odată cu acestea, vechi motive folclorice stilizate, deseori lăsate ca atare fără vreo prelucrare ori integrate în ansamblu prin minime retușuri. Broderii cu texturi rarefiate și uniforme, ce conferă, în raport cu pensulațiile, un suplimentar efect de relief. Vechi rame de fereastră, reconvertite pentru decupajul plastic, unele cu ochiuri multiple și autentificate de elemente de feronerie. Toate acestea, aflate în trena mizelor antropologice ale instalației, forțează limitele convenției picturale. Dialectica dintre privire și așezare/locuire e astfel potențată printr-o discretă doză de inadecvare. Nu doar materialitatea ori funcționalitatea sunt recalibrate, ci și formele. Geometriile cele mai stricte se învecinează cu volutele cele mai contorsionate. Peisajul natural, cu abstracția descărnată. Grafismul, cu proliferarea petelor. Tușele apăsate, cu picurările prelinse. Schematica figurație infantilă, cu rafinamentele compoziției. Mozaicul înmulțirii nuanțelor, cu ample zone unicolore. Luminozitatea aproape de vitraliu, cu învârtoșări vag expresioniste. E vorba, neîndoielnic, de tendințe care se împletesc fără a fuziona. Gustul contradicției, uneori la limita disonanței, e dublat de cel al colajului. Incoerențele asumate își găsesc expresia în apropieri ambivalente, ce deschid fie spre un sfumato latent, fie spre un dramatism înghețat. E vorba de un univers alcătuit prin suprapuneri: stratificarea temporală (prin salturi de datare, materială ori tematică), regionalizarea spațiilor, dar și alternarea manierelor de reprezentare ori a gradelor de abstractizare. Realul nu se epuizează în coerența alăturărilor, căreia i se caută un contrapunct, mai curând pentru a risipi ispita idilică. Colajul e astfel menit să submineze nu doar armonii prestabilite, ci și estetica aferentă simplei contemplări. Chiar și ceea ce pare firesc integrat se întemeiază pe ontologia colajului”, a menționat Cătălin Bogdan.

(A.-B.K.)

■ Cu un sumar de colecție, numărul dublu 10-11/2024 al revistei Vatra ne lasă, pe lângă satisfacția unei împliniri culturale, și gustul amar al difuzării sale aproape inexistente. Numărul, de aproape 200 de pagini, e construit în jurul unei teme eterne: Violența în literatură. Grupajul tematic, conceput sub forma unei anchete, e argumentat de Senida Poenariu, membră a colectivului redacțional. Ea consideră cele 28 de răspunsuri din dosarul temei drept o invitație la o meditație asupra fenomenului pus în dezbatere. Perspectivele asupra temei sunt de o cuceritoare diversitate. Ar fi destul să spunem că, dacă Șerban Axinte nu consideră cărțile cu un subiect sanguinar cu nimic periculoase, ci educația precară sau psihicul labil al prezumtivilor cititori ca posibile cauze ale deformării lor spirituale prin lectură, Andreea Cristina Ivan, abordând „instrumentarea virulentă a traumei” în cărțile lui Dan Puric, apreciază că ilustrează ipostaza „kitsch” a respectivelor studii culturale. De vrem și un exemplu de răspuns erudit, Ștefan Borbély urmărește un motiv mitologic, pe cel al lui Acteon, făcând un excurs prin toată marea literatură, de la Epopeea lui Ghilgameș, la Metamorfozele lui Ovidiu și de acolo, până la începutul Renașterii. La rubrica „tolle lege”, în semn de pios omagiu, a fost ales un premonitoriu poem despre trecere de Ioan Moldovan. Și Dan Sociu e prezent cu remarcabile poeme, în care imaginarul clasic-tradițional se luptă cu parodicul. Pe trei pagini de revistă, Gabriela Adameșteanu face o evocare demitizantă a două întâlniri ale sale cu Marin Preda. Ion Mureșan continuă un serios demers eseistic despre imaginația poetică și procesul de creație. Magda Cârneci își continuă și ea splendidul „jurnal spiritual (pe sărite)” cu un text indecis între notația diaristică, cu mult pigment religios, poezie și eseu. Glosând pe marginea unui eveniment editorial, trilogia lirică Virtual, de Călin Vlasie, Al. Cistelecan propune unele dintre cele mai îndrăznețe exerciții hermeneutice din câte se pot vedea în peisajul revuistic actual, despre poeții autentici și poezia lor autentică. Multe alte pagini rotunjesc o publicație de ținut la icoană.

(V.M.)

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours