■ Domnul Pavel Păușan a lansat, în 20 noiembrie, un album de romanțe, în cadrul manifestărilor ocazionate de sărbătorirea a 50 de ani de existență a Casei de Cultură a Sindicatelor. În cadrul lansării CD-ului „Romanța sufletului meu – album retrospectiv” s-a cântat și s-a încântat. Au interpretat romanțe Rodica Pop Seling, tenorul clujean Alexandru Mânzat, Sergiu Chirilă și, bineînțeles, protagonistul Pavel Păușan, dar și publicul prezent, în acompaniamentul Cristinei Pop Seling și al lui Dorel Ciobanu. „Romanța face parte din ființa mea. Ea m-a îmbogățit cu bucurii și nostalgii, umplându-mi viața cu nobile trăiri…” (Pavel Păușan). Frumosul album cuprinde unele dintre cele mai cunoscute romanțe românești: „Car frumos cu patru boi”, „Dor de satul meu”, „Smaranda”, Să-mi cânți cobzar”, „Lae Chioru”, „Ciobănaș cu trei sute de oi”, „Cine mi te-a scos în cale”, Te-aștept în paradisul viselor”, „Pe lângă plopii fără soț”, „Bătrâni (De ce m-ați dus de lângă voi)”, „De ziua nunții tale-ți scriu”, „În fânul de curând cosit”, „Când mi-e tare dor de voi” și „În rariștea de lângă vii”.
■ „Ușile timpului dau spre grădină”, de Ioana Coșereanu Vasilescu, Editura Junimea, 2024. „Veritabil jurnal al făptuirilor care nu se văd, Ușile timpului dau spre grădină poate fi înglobat literaturii diaristice, în registrul poetic. Întoarsă înspre sine, scrutând cu sensibilă atenție cele din care se țese firea, poeta în-chipuie o «lume de neguri», în care «trăiește luminoasa umbră». Amprentele unei sensibilități eminesciene, relevate în răstimpuri, nu fac decât să ne profileze un mod de a-și apropia lumea (poeziei). Cel dintâi vers: «Îmi rescriu inima» creionează deja un peisaj în care ni se deslușește intimitatea ființei, mereu în mișcare. Este sentimentul care ne însoțește permanent la lectură. Inima și ochii – lexeme-concept – proiectând discursul sub cupola integratoare a ființei. Rescrierea, așa cum o vede poeta, nu se istovește niciodată, iar renașterea năzuită din ultimul vers: «Se poate să renasc?» nu înseamnă nicidecum întoarcerea la același sine. Grădina devine astfel efigia poematică al cărei simbolism complex ne decriptează odată în plus direcția majoră de gândire a volumului.” (Valy Ceia)
■ „Iluzia POPESCU”, de Alexandru Constantin Popescu, Editura Junimea, 2024. „Alexandru a fost un om scindat. Ceea ce rămâne după el este poezia sa. Prin ea, Alexandru rămâne viu. Este poezia unui mare poet, pe care noi nu l-am înțeles cât a trăit. Alexandru e unul dintre acei poeți morți de tineri, care devin tot mai importanți și mai importanți odată cu trecerea timpului. Cartea sa e ca o explozie. Ea dinamitează întreaga poezie românească tânără a acestui început de secol.” (Dumitru Crudu)
■ „Brand literar de TIMIȘOARA – episod pilot” se numește ziarul tipărit într-o mie de exemplare, distribuit gratuit, parte din proiectul cu același nume, realizat de Editura „Casa de pariuri literare” și cofinanțat de AFCN. Argument: „Brand literar de Timișoara – episod pilot are o semnificație aparte pentru Editura Casa de pariuri literare. Continuă, în primul rând, o linie editorială asumată, în care au apărut cărți (poezie, proză, interviuri) ale unor scriitori din Timișoara. Lista e destul de lungă și nu gravitează în jurul anului 2023, când în Timișoara s-au deschis larg finanțările culturale. Ca să fim corecți (și autoironici), a trebuit să vină o aplicație prin Administrația Fondului Cultural Național ca să putem câștiga un proiect care vizează literatura orașului, la finanțările locale neîntrunind punctajele necesare. Sigur e vina noastră, n-am știut să adăugăm suficiente evenimente-ntr-o poveste care s-ar fi numit Brand cultural de Timișoara și care ar fi reunit literatura și muzica. Cum, la vremea respectivă, ne simțeam deja cu nasul pe sus, concepând probabil cel mai amplu proiect gândit vreodată de noi, am resimțit din plin eșecul, așa că ne-am limitat la literatură și am încercat s-o luăm încet și episodic, pentru a nu mai avea surprize. […]”
■ „Plus minus infinit”, de Marinela T. Dinulescu, Editura Junimea, 2024. „Autoarea acestui debut, îndelung amânat poate dintr-un soi de asceză interioară, ne mărturisește, sine ira et studio, în apropierea unei lumi care pare să nu mai pună preț pe literatură, că aceasta rămâne o taină în întâmpinarea căreia puțini sunt cei chemați. Chipul particular în care înțelege lirismul, acela de act fundamental de ființare în lume, îi creează o literalitate a ei, proprie, prin mărci stilistice precum fireasca înclinație spre livresc și mitologic. La capătul unei călătorii culturale, dar și interioare, poeta ridică la rang întemeietor – incunabul în inima vocabulei – ceea ce contemporaneitatea din jur ucide într-un ritm tot mai grăbit, în goana ei materialistă și în foamea după senzațional: sacralitatea Cărții cu majusculă. Ea descinde dintr-un simbolism mitologic arhaic, pe care îl rafinează pătrunzând în largi excursuri imaginative pentru a așeza în tiparul non-restrictiv al versului alb interesul pentru ceea ce rămâne fundamental în cultură.” (Livia Iacob)
■ „Casa și toate amintirile”, de Irene Postolache, Editura Junimea, 2024. „În fiecare articulație a Casei și toate amintirile sale răzbate pecetea evocatoare a amintirilor senzoriale, așa cum se repercutează ele în memoria afectivă. Copilăria lui Irene Postolache este pregnant vizuală, având chipul luminos al mamei, al florilor din grădină, al «cireșului, prieten vechi», al nopților senine de vară, al cerului înstelat, dar este și profund olfactiv-gustativă pentru că miroase a covrigi calzi, a gogoși pufoase, pudrate cu zahăr, a mere alintate cu scorțișoară, a felii aromate de gutuie, a cozonac cald, a sirop dens, dulce ca mierea, a țurțur zemos, a figurine dulci de zahăr colorat, a fân uscat și a pădure udă de vară. Este chiar mirosul copilăriei lui Irene Postolache care reface, prin aceste efuziuni senzoriale, universul mărunt al copilăriei, al candorii, purității și nevinovăției, cuprins într-o cosmogonie desenată de la orizontul cosmic, către universul albastru al Comăneștiului.” (Diana Vrabie)
(C.Ș.C.)
■ În numărul 139/noiembrie 2024 al magazinului literar și artistic „Răsunetul cultural”, realizat de Societatea Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, sunt publicate fragmente din colocviul „Cititorul/Scriitorul de proză”, organizat în cadrul ediţiei a XVII-a a „Zilelor Prozei”, în 6 octombrie 2024, în Beclean. În cadrul alocuțiunii sale, Gabriel Chifu, secretarul general al Uniunii Scriitorilor din România, a vorbit și despre relația dintre literatură și noile tehnologii. „Lumea se schimbă, ieșim din zodia cuvântului scris și am intrat în zona aceasta a digitalizării, a existenței prin internet, ceea ce, din păcate, este și o ieșire din centralitatea literaturii. Totuşi avem nevoia aceasta de ficțiune, de visare, necesități ale sufletului. Conectându-se la internet, o cale mult mai comodă pentru a afla noutăţi, mintea oamenilor nu mai este antrenată, nu mai face exercițiul ăsta al lecturii, care este un exercițiu atât de necesar, așa cum trupul are nevoie de hrană şi mintea și sufletul nostru au nevoie de calm și de exerciții de antrenament. O literatură reprezintă această necesară activitate care face ca noi să fim în bună stare”, a spus poetul şi prozatorul Gabriel Chifu. Organizatorii manifestării „Zilele Prozei” au fost: Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Reprezentanţa Bistriţa-Năsăud a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, Primăria oraşului Beclean, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa-Năsăud, Palatul Copiilor Bistriţa, Colegiul Național „Petru Rareş” Beclean, revistele „România literară”, „Mişcarea literară” și „Răsunetul cultural”.
■ La Editura „Bibliotheca” din Târgovişte a văzut lumina tiparului cartea semnată de Florin Chivoci, „Schiţe pentru un imaginar al etnogenezei”. Autorul volumului de eseuri publicate în ultimii ani în revista „Litere” este profesor, istoric, publicist și semnatarul a patru cărți despre orașul Pitești. „Târând după sine cortegii de fiinţe deznădăjduite şi reduse la un minimum barbar de existenţă socială, existența daco-romanilor sau a străromânilor este un amalgam de frământare spirituală și de ruralism sărăcăcios, printre ruinele de odinioară în care se arată priveliștea agrestă a așezărilor neîntărite, populate cu bordeie sau locuințe joase din lemn. Legendele, credințele, superstițiile și amintirile istorice transmise de-a lungul secolelor s-au prefăcut în cele din urmă într-un întreg «folclor», în care proliferează fantasmele și imaginile unor închipuiri larg împărtășite. (…) Dar volumul de față nu e o carte de istorie, până la urmă, ci o lucrare dedicată în mare parte imaginarului. Unui imaginar care pornește de la viața privată, de la alcătuirea sufletească a unei umanități aurorale, de la pitorescul unor vechi cuvinte neaoșe. Și atunci, dacă scopul ultim al cărții este explorarea originilor cețoase ale unei nații, atunci imaginarul devine și el un pretext și un instrument întru configurarea unui profil identitar al unei românități nedecantate, în stare să creioneze contururile unui fond etnic originar”, precizează Florin Chivoci în prefață.
(A.-B.K.)
■ Ca de fiecare dată, și numărul care încheie anul 2024 al revistei ieșene „Scriptor” (119-120) atrage atenția prin alura sa de tipăritură demnă de cele mai rafinate colecții. La compartimentul de beletristică se detașează un sonet de Emilian Galaicu-Păun. Strălucește, din nou, fascicula de lingvistică prin trei articole de lexicologie, alături de cea consacrată istoriei. Un capitol, Colloquium, aduce în dialog câteva dintre personalitățile de cert relief din actualitatea culturală, de la Andrei Pleșu și Ioan-Aurel Pop, la Vasile Bănescu. Dintre eseurile din sumar, nu puține și pe variate teme, deosebit de incitant ni se pare cel al Simonei Modreanu, Solomon Marcus, gândirea complexă și căutarea timpului: „Dintre toate felurile de timp, cel psihologic pare să fi reținut în mod deosebit atenția lui Solomon Marcus, căruia i-a acordat pagini pline de miez în cartea sa”. Fascicula de literatură universală, cu titlul Et in Arcadia ego, cuprinzând „contexte, eseuri, traduceri”, se deschide cu un mic eseu de literatură comparată al lui Leo Butnaru. Început cu urmărirea unui motiv literar, de la Homer, la Cehov, textul se încheie cu o relatare anecdotică, plină de haz, având-o în centru pe-o „chișinăuioancă”, studentă la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova. De-a dreptul o revelație ni se pare studiul lui Radu A. Cernătescu, Filosofia lui Fernando Pessoa. Puțini bănuiam că acest uluitor scriitor de poezie sub mai multe heteronime, dar și de proză, jurnale, bruioane dramatice etc., a fost preocupat și de filozofie. Descoperim aici că Pessoa avea una dintre cele mai moderne viziuni asupra misterelor primordiale și a revrăjirii lumii prin cuvânt, fenomene de care nici Blaga nu era străin. Poezia lui Pessoa e profund impregnată de doctrinele oculte pe care poetul le frecventa. Tema nimicului, care a preocupat pe mulți, pe cei mai mari filosofi, de la Sf. Augustin, la Heidegger, era și centrul gândirii sale. Urmele filosofiei în poezia lui Pessoa s-au concretizat în versuri memorabile, ca acesta: „Și dacă ai ști cine ești, ce ai ști?” Prezentarea și traducerea unui grupaj de poeme de William Carlos Williams, făcute de Adina Bardaș, ne readuce în fața unuia dintre cei mai influenți poeți americani ai secolului trecut. Dorim revistei „Scriptor” o intrare triumfală în cel de-al doilea deceniu al existenței sale!
(V. M.)
+ There are no comments
Add yours