Malaxorul de cireșar

■ Revista și editura „Caiete Silvane”, Asociația Scriitorilor din Județul Sălaj au fost prezente la Zilele revistei „Nord Literar”, în 23-24 mai 2024, la Baia Mare. Să notăm și noi câteva repere ale manifestării maramureșene: au primit premiu pentru întreaga activitate: Ion Cristofor, Adrian Popescu, Ion Papuc, Ana Olos, Florian Roatiș – colaboratori și prieteni apropiați ai revistei; dezbaterea „Cultură și presă”, la care au participat, alături de invitați, studenți și cadre didactice ale Centrului Universitar Nord din Baia Mare al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, a adus în atenție principalele probleme cu care se confruntă presa culturală și presa în general, ca oglindă a societății. Au avut intervenții: prof. univ. dr. Elena Abrudan, prof. univ. dr. Petru Dunca, Ana Herța, Alice Valeria Micu, Menuț Maximinian, Olimpiu Nușfelean, Mircea Petean, Cornel Cotuțiu, Gheorghe Mihai Bârlea; târgul de carte, desfășurat în 24 mai, în holul Palatului Administrativ din Baia Mare, a reunit zece edituri din Cluj, Sălaj și Maramureș, alături de standurile de carte ale instituțiilor de cultură din subordinea Consiliului Județean Maramureș. Au fost alături de „Nord Literar” editurile Școala Ardeleană – Cluj, Casa Cărții de Știință – Cluj, Limes – Cluj, Cuantic –  Cluj, Caiete Silvane – Sălaj, Memoria Ethnologica – Maramureș, Cartemma – Maramureș, Marist – Maramureș, Cetatea Romei – Maramureș, Casa Cărții – Maramureș; revista „Nord Literar” a editat, cu prilejul manifestării, două suplimente sub formă de antologii. „Orfeu la «Nord Literar»” reunește poeme ale celor mai importanți autori români care s-au regăsit în paginile revistei, la rubrica „Orfeu”, reprezentând o oglindă a poeziei românești a ultimelor decenii. Al doilea supliment, „Pe muchia poemului”, adună în paginile sale o selecție de cronici, eseuri, studii critice publicate în timp în revistă de criticul literar Delia Muntean. Beneficiază de cronici și silvanii Daniel Săuca și Viorel Mureșan. Felicitări și succes pe mai departe colegilor de la „Nord Literar”!

■ Am primit un nou volum semnat de Traian Ștef, „Mintea de cristal” (Rocart, 2024). „Am crezut că moriştile din gândaci de mai / Vor zbura / Dar n-au zburat / Şi am făcut doar pagubă naturii / Tocmai când trebuia să fiu mult mai înţelept / Să ştiu ce se poate şi ce nu / Voiam să fac din joacă un lucru serios / Acuma îi am pe conştiinţă / Sunt învins ca şi ei / Mai apare un supravieţuitor de toamnă pe un stejar / Altul pe un alun / Dar niciunul nu se apropie / Stau singur în cealaltă parte / Şi două cuvinte de-ale mele nu fac o morişcă / Oricât le-aş repeta / Poate la primăvară”. Și încă un scurt fragment: „De ce s-au făcut toți oamenii actori / Asta da întrebare / Păi nu să joace tot omul un rol / Adică / Să intre în pielea unui personaj / Să fie frumos și urât în același timp / Să vadă privitorii doar ce vrea el / Să se vadă / Când se îmbracă în pielea altuia // Numai actorul are viață veșnică / Numai viața lui are sens”.

■ A apărut o nouă carte a scriitorului Florin Horvath, „Ospățul cuvintelor” (Ighemonicon, 2024). Autorul menționează: „«Ospățul cuvintelor» din 2024 va închide lunga și zbuciumata poveste a unui manuscris care a deșteptat și făcut să răbufnească răul lăcomiei de-a lungul a 1.224 de ani. «Codex Aureus» (2024-800). Alături de el a stat cu malefica-i prezență și acel «Testament al Nebunului» pe care, cu bună știință, Salcâm l-a îndepărtat din Munte, oferindu-l Bisericii în contra «Evangheliei Eseniene». Lângă «Testamentul Nebunului» era și «Evanghelia lui Toma» și «Ritualul lui Iacov», modificate în mod defăimător de Isaac, diplomatul mesager al lui Carol cel Mare către Harun-al-Rashid” (p. 284). Întreaga poveste o puteți descoperi citind cartea. Florin Horvath lasă cititorului „fierul de străluminare, născător de tainică nădejde în izbăvirea țării și a românilor de pretutindeni, întorși la țărâna strămoșească în anul Domnului – 2100”.

■  La Bobota, în 18 mai 2024, unde am lansat două cărți și un supliment al revistei „Caiete Silvane” dedicate lui Corneliu Coposu, am primit cartea semnată de Anca Stângaciu, „Exilul greco-catolic în arhivele Securității” (Mega, 2024), o lucrare despre care Episcopul Virgil Bercea afirmă că se înscrie „în eforturile cercetătorilor de a aduce contribuții la cunoașterea și înțelegerea unei epoci, dar și la păstrarea memoriei oamenilor care au scris, prin viața lor, o pagină din istoria recentă a Bisericii Române” (p. 11).

(D.S.)

■ „Cămașa pătată de somn”, de Marilena Apostu, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2024. „La Marilena Apostu, metafora, epitetul, alegoria, adică tot ce înfrumusețează textul, fac parte dintr-o recuzită a misticului, a transcendentului. Omul e măsura lucrurilor, arta e măsura duhului care mișcă lucrurile. Toți am fost pe drumul Damascului, toți am avut posibilitatea întâlnirii cu Dumnezeu, numai că nu toți am fost atenți, nu toți am știut cu cine trebuia să ne întâlnim. Căci, până la urmă, găsești cu adevărat numai ceea ce știi că trebuie să cauți. Găsești numai ceea ce ai aflat deja. Așa este poezia Marilenei Apostu, o găsire, o regăsire în miezul existenței. Mai mult, poezia Marilenei Apostu este, în ciuda aparențelor, solară, tonică, frumoasă. Dacă există o tristețe care plutește peste fiecare pagină a acestei cărți de poezie, este o tristețe care ne face bine.” (Adrian Alui Gheorghe)

■ „Fragmonade. Poeme inedite, 2018-2023”, de Lucian Vasiliu, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2024. „Cred că prima oară când l-am admirat pe Lucian Vasiliu a fost în toamna anului 1982, când era muzeograf la Muzeul de Literatură, cu ocazia celor 10 ani de la inaugurarea Casei junimistului Vasile Pogor.  Am umblat o zi întreagă să îmi prezinte o parte din cele 10 muzee și case memoriale ieșene. Îmi amintesc încă admirația de atunci, pentru că, în mod ciudat, ea se referea la aceleași caracteristici de sens contrar, care aveau să mă fascineze întotdeauna în versurile lui Lucian Vasiliu. Amestecul surprinzător și aproape patetic de emoție și ironie, de nostalgie și deriziune, de jocuri de cuvinte și termeni religioși face din poezia lui nu doar o voce distinctă, inconfundabilă în concertul generației, ci și o melodie, în același timp preclasică și dodecafonică, neliniștitoare.” (Ana Blandiana)

■ Volumul bilingv româno-maghiar „Interferențe. În Ungaria, cu conexiuni românești”, de Székely András Bertalan, apărut la o editură din Ungaria, cuprinde o colecție de interviuri legate, așa cum spune titlul, de colaborarea între cultura maghiară și cea română. Unul dintre articole este un interviu realizat de autor cu prietenul și colaboratorul Editurii „Caiete Silvane”, Balázs F. Attila, exemplu perfect al colaborării culturale româno-maghiare. „După cum știu eu, cel mai tradus poet maghiar contemporan din întreaga zonă lingvistică maghiară este Balázs F. Attila, născut în Târgu Mureș, absolvent al Liceului de Matematică-Fizică din Ditrău.” Alți oameni de cultură intervievați de către autorul volumului sunt: Aranyossy Groza Mária, Beke Mihály András, Lakatos Mihály, Emilia Martin, Miskolczy Ambrus, Papp Anna Mária, Roxin Anna, Zsombori Erzsébet.

■ „Al. Macedonski – maladiile eului poetic” (eseuri), de George Vulturescu, Editura Neuma, 2024. „… Nu am dori o paralelă «polemică» (între versurile lui Macedonski și Eminescu, în cazul de față), sau un act negustoresc – de cântar cu «rime» ori imagini metaforice, ci o paralelă în continuitatea evoluției poeziei românești, contaminată de sugestia lui Northrop Frye («paralelele sunt sugestive și chiar ispititoare»), în care textele se re-dezvăluie cu energii neașteptate.” (George Vulturescu)

■ „Setea penumbrei. O sută și una de poezii (2006-2022)”, de Ioana Sandu, Editura Junimea, Iași, 2023. „Caracteristic universului poetic al Ioanei Sandu este că în cadrul lui materialul liric se organizează treptat, de la un moment la altul, într-o complementaritate, într-un tot cosmotic. Fără a lipsi la nivelul pieselor izolate momentele pauzelor de respirație, ansamblul își impune suflul, modul, prezența ca atare, poezia autoarei câștigând prin cantitate și conturându-i mai bine profilul.” (Ovidiu Pecican)

■ „Poezii”, de Rafi Weichert, Editura Galaxia Gutenberg, 2024. „Pesemne că primul lucru pe care îl observi în poezia lui Rafi Weichert este erudiția poetică. Este un artist care în mod evident a citit și digerat poezie, un artist care își alege instrumentele cu o foarte precisă și echilibrată judecată a stilului. Sînt poeme care au depășit căutarea figuralului spectaculos surprins, care au trecut de vînătoarea sonorităților metaforice, dar care nu doresc să se instaleze nici în notarea aproape blanc a cotidianului. Poetul israelian are o poezie axată aproape integral pe sentimentul ființării în momentul imediat al existenței. O poezie a contemplației și a interogării, o poezie despre trecere, despre iubire, despre destin.” (Victor Cubleșan). „Rar mi-a fost dat să întîlnesc pe cineva care să iubească poezia cu atîta pasiune precum Rafi Weichert. O trăiește. O respiră. E capabil să se sacrifice pe altarul ei. E un poet crepuscular, un insomniac. Pentru el miezul nopții reprezintă simbolic o poartă spre eternitate. Călătorește, constant, pe tărîmul celor o mie și una de nopți și visează cu ochii deschiși despre condiția umană. Despre sensurile vieții. Rafi Weichert e un fluture de noapte, dar unul viu colorat care sfidează întunericul scriind poezii.” (Radu Țuculescu)

■ Corporația (The Corporation), de Flavius Lucăcel, versiunea în engleză de Mihaela Mudure, Editura Limes, 2024. Artistul și dramaturgul sălăjean Flavius Lucăcel a publicat recent un nou volum de teatru, de data aceasta bilingv, în limbile română și engleză. Piesa „Corporația” a fost jucată în trecut, în anul 2019, pe scenele Teatrului Național Cluj-Napoca și Mario Dance Atelier, în regia lui Chris Nedeea. Acesta este al 11-lea volum de teatru al autorului. Celelalte sunt: „Trilogia spațiului închis” (Ed. Eikon Cluj-Napoca, 2006), „Marțianul Telemah” (Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2008), „Ceai de fluturi/ Butterfly Tea” (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2009), „Tutungeria/ Tobacconist’s” (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010), „Trecătoarea pisicii – The Cat’s Gore” (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2011), „Vecinii. Memoria Holocaustului” (Ed. EDU, Târgu Mureș, 2012), „Ospiciul local” (Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2013), „Ne packázz az angyalokkal” (Ed. Holnap-Várad, Oradea, 2015), „Nu te pune cu îngerii” (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2016), „Singurătatea pietrelor/ Loneliness of Stones” (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2023).

(C.Ș.C.)

■ În „Memoria Ethnologica”, nr. 86-87/ ianuarie-iunie 2023, în articolul „Biografii marcante și instituții de magie locale: babele «care știau cota»”, Camelia Burghele arată că „majoritatea covârșitoare a celor care performează, în satul tradițional, scenarii magice terapeutice sau anti-terapeutice sunt femei, mai ales femei bătrâne”. Cercetătoarea științifică de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă – Zalău evocă câteva profiluri de femei care practică scenarii de magie, așa cum au fost ele descoperite în cercetările personale de teren în satele sălăjene: Onișoaia, vrăjitoarea bătrână de pe Valea Crasnei, Iozafina Mitru Toderii din Peceiu, „mama Uța” de pe Valea Someșului, Măria Morarului din Tihău, Lelea Crișcă din Solona, Lelea Floriță a Bumbului din Plesca, Păvăloaia din Chilioara și nana Viroană din Fizeș.

■ La Editura Junimea din Iași a fost publicat volumul „Raidul poeţilor. 72 de interviuri”, ce cuprinde dialoguri realizate în perioada 2016-2022 de Robert Şerban. „Intervievaţii mei au vârste şi stiluri de scris diferite, unii sunt – nu găsesc alt cuvânt, dar nici nu-l folosesc peiorativ – maeştri, alţii debutanţi, unii-s cunoscuţi, alţii, pe cale de a fi, dar toţi, poeţi pe care i-am citit, îi citesc şi îi admir. Şi cu care am afinităţi. Le-am trimis întrebările în scris, ca să aibă răgaz să se gândească şi să răspundă cât mai… exact. Şi astfel, să aflăm, între altele, cum au descoperit plăcerea şi, apoi, vocaţia scrisului, cum lucrează (cu) mecanismele literaturii, când funcţionează ele şi când nu, cine erau scriitorii pe care i-au cunoscut, cu care dintre ei au fost sau sunt prieteni, ce (mai) înseamnă inspiraţia. Dacă în alte arte lucrul în echipă e vital, arta scrisului implică singurătate, ce conturează într-un anumit fel individualitatea. Pe unii îi face egocentrici, pe alţii, discreţi, unora le dă la iveală originalitatea, altora, nevrozele, unii-s asociali, alţii – magnetizanţi. Şi uite aşa, din mărturisire în mărturisire, se iţeşte un areal literar, al unei comuniuni ce are aceeaşi pasiune: poezia”, precizează autorul. Printre poeții intervievați se numără și poetul sălăjean Viorel Mureșan. În cadrul Festivalului Internațional „Primăvara Poeziei/ A Költészet Tavasza/ Spring of Poetry”, ce a avut loc în perioada 20-26 aprilie 2024, poetul și publicistul Robert Şerban a primit, în 26 aprilie 2024, Marele Premiu „Primăvara Poeziei”, „ca recunoaștere a operei sale literare, promovând poezia în țară și în întreaga lume”

■ În numărul 16 (2023) din „Revista Arhivei Maramureșene”, publicație periodică anuală a Serviciului Județean Maramureș din cadrul Arhivelor Naționale ale României și a Asociației Arhiviștilor „David Prodan” Maramureș, este publicat un interesant articol despre Vasile Pop de Oarţa, protopop greco-catolic din generaţia Marii Uniri, și urmaşii săi. Semnatari sunt Daniel-Victor Săbăceag, inspector superior în cadrul Serviciului Județean Sălaj al Arhivelor Naționale și Viorel Câmpean, bibliotecar la secţia Colecţii speciale şi fond de patrimoniu a Bibliotecii Judeţene Satu Mare. Așa cum arată cei doi autori, Vasile Pop de Oarţa (1862-1919) a făcut parte din grupul de luptători sălăjeni pentru emanciparea naţională, constituit în jurul președintelui Partidului Național Român din Transilvania, Gheorghe Pop de Băseşti, a fost fratele avocatului Gheorghe Pop de Oarţa (primul prefect român din istoria Sălajului), iar în toamna anului 1918 s-a implicat în evenimentele din preajma Marii Uniri, fiind desemnat preşedinte al Consiliului Naţional Român cercual Cehu Silvaniei. Semnatarii articolului trag un semnal de alarmă referitor la situaţia monumentelor funerare din „Cimitirul domnilor” din Oarţa de Jos.

■ La Editura Limes din Florești a văzut lumina tiparului volumul de versuri semnat de Florina Juncu „Viaţa de noapte a Matrioşkăi”. „Cinică, alteori rece, sentimentală sau prozaică, atroce sau picturală, Florina Juncu scrie ca şi cum ar fi în toate păpuşile-matrioşkă încapsulate una în alta. E o parabolă a scrierii și de-scrierii aici, o carte de o puternică originalitate, cu intuiții la care nu știi dacă abia acum a ajuns sau că abia de aici pornește mai departe… Poeta va decide în viitoarele cărții”, a apreciat George Vulturescu.

■ Spicuim din sumarul revistei „Scriptor” (nr. 113-114/mai-iunie 2024): versuri de Vasile Dan, Dragoş Pătraşcu, Nicoleta Dabija, Ioana Diaconescu, Viorel Mureşan și Ivan Pilchin, interviuri realizate de Teodora Stanciu (cu Horia-Roman Patapievici), Lacrima Balint (cu Iulian Boldea), Robert Șerban (cu Mircea Pora), comentarii critice de Elena Bondor (referitoare la volumul coordonat de prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, „Gheorghe Asachi – un spirit enciclopedic”), Simona Modreanu (despre volumul lui Ion Pop, „Ore franceze”), Mircea V. Ciobanu (privitoare la publicistică social-politică a lui Constantin Stere, selectată, îngrijită și comentată de Victor Durnea), Ioan Răducea (despre volumul Ioanei Diaconescu, „Vintilă Horia între condamnare și grațiere. Documente din arhiva CNSAS”), Radu Cucuteanu (referitoare la „O lume care a luat-o razna”, volum semnat de Alexandru Călinescu), Radu A. Cernătescu (despre volumul „Arhipelag critic” scris de Adrian Dinu Rachieru), Maria Pilchin (privitoare la cartea de proză scurtă „Cu romanul în vacanță”, semnată de Grigore Chiper), Gruia Novac (despre „Memoria fumului” de Ștefan Mitroi), Constantin Cubleșan (referitoare la volumul de versuri „Lup de poet”, de Simion Bogdănescu) și Lucian Scurtu (despre noua carte a lui Nicolae Coande „33 de cîntece pentru Didgeridoo”).

■ În nr. 2/mai 2024 a publicației comunei Dudeștii Noi, „Sintagme literare”, în secțiunea Restituiri, Constantin Mărăscu scrie despre un eveniment tragic care a marcat viața poetului Iosif Caraiman (1948-2023), și anume despre asasinarea tatălui său de securiști în faţa propriei case din Feneș, din județul Caraș-Severin, în iarna anului 1949. „Poetul Iosif Caraiman a avut extrem de mult de pătimit pentru faptul că tatăl său, cojocarul Ion Caraiman, din satul Feneș, i-a ajutat cu informaţii, alimente și îmbrăcăminte pe cei care s-au refugiat în munţi și, mai târziu, a luptat cu arma în mână cu trupele de securitate. Și-a purtat toată viața cu mândrie numele, chiar dacă prin acest act considerat «de frondă» a fost un paria pentru oficialităţi până în 1990”, semnalează jurnalistul și scriitorul Constantin Mărăscu, autorul seriei „Sfinți fără aureolă”, care cuprinde aspecte ale luptelor anticomuniste din Banat. În articol sunt prezentate și informații din dosarul de urmărire deschis de Departamentul Securității Statului pe numele lui Iosif Caraiman.

(A.-B.K.)

 ■ Mihai Victor Afilom, „My dear Babylon”, Ed. Colorama, Cluj-Napoca, 2023 (poezii). Din manșeta copertei întâi, aflăm că autorul (poetul) se află cu această apariție editorială la cea de-a șasea carte individuală de poezii, aceasta de-acum apărută după șapte ani de la precedenta, „Cercuri în lanul de cuvinte”,toate celelalte fiind scoase la Editura Inspirescu. Debutase, de fapt, în mai multe Antologii,din palmaresul său făcând parte și un jurnal de călătorie, „Terra incognita. Geografie afectivă (Canada-Anglia-Tunisia)”. Referințele critice aparțin scriitorilor: Eugen Evu, Raluca Faraon, Emilia Poenaru Moldovan, Dan Șalapa (seria Filoverba), Daniel Marian, Veronica Popa. „Sinele meu, / Un câine mare și fioros, / Închis după un zid de piatră…” (***).

■ Cătălina Soare-Hüll, „În transă”,Ed. Colorama, Cuj-Napoca, 2023 (poezii). „Poeții aleg în locul lui Dumnezeu / și aruncă poezia în lume.” (Poeții nu mor) „Demersul poetic al Cătălinei Soare-Hüll din acest prim volum este unul firesc, o continuare a explorării condiției umane prin sondarea unor abisuri interioare greu de atins fără o înzestrare naturală și o știință, dublată de experiență, asimilată în ani de zile. /…/ …poeta se poate trezi în postura de simplu vehicul de transmitere a unor mesaje pe care crede că le-a creat, le-a scris, dar parcă nu-i aparțin: «Capul pe tăietor, doamnă / cuvintele te-au învins / nu mai au nevoie de tine.» (Dezvrăjire) Volumul «În transă»nu dă semne că ar merge pe vreun tipar poetic uzitat, de aceea îl considerăm un debut promițător.” (Emilia Poenaru Moldovan)

■ Ramona Müler, „Cealaltă ființă a mea”, Ed. Tracus Arte, 2023 (poeme). „când nu voi mai fi fluture / voi fi preot / și voi ridica / fără grabă / slavă lui Dumnezeu / din puterea nectarului” (orice petală contează). Autoare a șase cărți de poezie (inclusiv aceasta de acum) și două volume de proză, Ramona Müller este o prezență evident-activă a universului literar contemporan, neglijând firește topurile promulgate revuistic de unii reprezentanți ai anumitor grupări elitist-exclusiviste, aflate în proces depreciativ inevitabil. „eu / sunt marele electrician / sting lumânările / în ultima zi din viitor / apoi cobor și merg prin cimitir / să îi caut pe cei care / au vrut / să treacă mai departe de gardul comun”.

■ „Neuroni și endorfine” (antologie literară), ediție îngrijită de Ramona Müller, Ed. Castrum de Thymes, Giroc, 2023. Cele 482 de pagini ale uriașei lucrări editoriale și tipografice sunt distribuite în funcție de structura impecabil gândită și realizată, conform cerințelor teoretic statuate vizând astfel de lucrări. Cuprinsul ilustrează fidel întregul conținut, pe care editoarea l-a înnobilat cu lucrări de sculptură aparținând artiștilor Miguel Isla (Spania), Maxim Dumitraș, Nicolae Ovidiu Popa, Jhon Gogaberishvili (Georgia) și Constantin Ținteanu. Sunt prezenți în antologie 11 poeți (Ramona Müller, Ariana Petri, Florin Dochia, Gabriel Comanroni, Ana Nedelcu, Luminița Bratu, Aura Creițaru, Diana Petroșanu, Nicolae Răzvan Mincu, Ilarie-Adrian Frone, Marin Rada), șapte prozatori (Doina Ofelia Davidescu, Raul Sebastian Baz, Kati Rodica Enache, Cătălin Apostol, Ana Raisa Manole, Ioan Liviu Manole, Sorina Ianculescu), 14 eseiști (Octavian Onea, Emilia T. Luchian, Teodoru Ghiondea, Alice Neculea, Ioana Eliza Manole, Daniela Ioniță, Florin Manole, Mihai Ioachimescu, Traian D. Lazăr, Sever Avram, Gabriela Petri, Marian Zmaranda, Bogdan-Costin Georgescu, Ioana-Nicoleta Voicilaș), patru dramaturgi (Vladimir Beșleagă, Octavian Onea, Mihail Ivănescu, Emilia Petrescu) și un interviu (Leonida Corneliu Chifu într-un amplu dialog de certă rezonanță formativă cu sculptorul Constantin Ținteanu). Remarcabil – fiecare dintre autorii de literatură beletristică prezenți în antologie este introdus prin câte o „tabletă” – apreciere semnată de Florin Dochia. Lăudabil antologată astfel existența Cenaclului I. L. Caragiale din Ploiești, căruia îi urăm viață lungă și roditoare!

■ Marin Mârza, „Cicatrici pe umbra mea”, Ed. Colorama, Cluj-Napoca, 2022 (poezii). Am șansa de-a-mi fi îmbogățit anturajul strict amical cu un poet născut, iar nu făcut, dintre cei care surprind lumea nu atât cu aparențele, cât cu esențe, precum pietrele prețioase ajunse înspre final de șlefuire. La rându-mi, sper să fac parte din anturajele domniei-sale, în semn de reciprocitate. Pietrele care fac parte din bogatul lui colier numit „Carte” sunt scoase din creuzetul uriaș, expuse luminii pentru a le fi depistate penumbrele, apoi înșirate așa cum sunt. Stilistic se încadrează unora dintre pseudo-canoanele literaturii actuale având suport preferat în narațiune, dar mizând pe cultura polivalentă și pe imaginația prolifică. „trebuie să mă abțin să ies / muncesc de acasă / îmi spun continuu / caut pe cer nouri / îmbrățișând pata de sânge / a unui dispărut în cuvinte” (întunericul e gratis).

 (V.T.)

■ Numărul de primăvară 3-4/2024 al revistei târgumureșene „Vatra” e unul care ne atrage atenția prin calitatea înaltă a poeziei din paginile sale. Alegem doar câteva dintre semnături, în ordinea lor din cuprins: Magda Cârneci, Ion Pop, Sylvia Plath, într-o nouă traducere, a lui Ioan Radu Văcărescu, Marko Béla, prezentat și tradus de Kocsis Francisko. Din grupajul de două pagini al marii poetese americane excerptăm acest strigăt al durerii cu titlul Maci în iulie: „Maci neînsemnați, flăcărui ale infernului, / Oare nu dăunați nimănui? // Frângeți pe nesimțite. Mi-e frică să vă pipăi. / Îmi pun mâinile printre limbile de foc. Nu arde. // Mă istovesc privindu-vă / Luminând astfel, roșu aprins și zbârcit ca cerul gurii. // Gură sângerândă. / Fecioare-mpurpurate! // Sunt efluvii de care nu mă pot apropia. / Unde vă e drogul, grețoase capsule? // Oh de-aș putea sângera, sau dormi! / Sau dacă gura-mi cu o astfel de rană s-ar cununa! // Sau dacă-ale voastre-alcooluri în mine s-ar prelinge, / În această glandă transparentă, făcându-mă amorfă. // Dar fără culoare. Fără culoare”. Câteva nume de top semnează proză sau publicistică literară: Gabriela Adameșteanu, Petru Cimpoeșu, Dorin Tudoran, Radu Paraschivescu. O lectură antrenantă oferă fragmentele de jurnale ale lui Ion Simuț și Magdei Cârneci, iar una de-a dreptul seducătoare, dialogul lui Em. Galaicu-Păun cu Rareș Moldovan, pe marginea noii traduceri a romanului Ulisse de James Joyce. Cronică literară semnează: Al. Cistelecan, Oana Paler, Nicoleta Cliveț, Emilia Faur, Călin Crăciun, Andreea Pop, cum se poate observa, mulți cronicari tineri, formați în cercul revistei. Bună critică de întâmpinare găsim și sub genericul „Cu cărțile pe masă”, susținută de Lucian Scurtu, Elena-Brândușa Steiciuc, Daniel et Dominique Ilea, Monica Grosu, Luciana Crăciun, Sebastian Dornean. Dosarul numărului, în 80 de pagini însumând peste 30 de semnături, are ca temă: «Cancel culture» și progresism în mediul cultural românesc”. În întregul său, acest număr al publicației târgumureșene este unul de ținut la colecție.

(V.M.)