Malaxorul de august

■ În numărul 5-6 (67-68) din 2023 al revistei culturale „Neuma”, Menuț Maximinian prezintă volumul semnat de Camelia Burghele „Şapte zile în Ţara Silvaniei. Un exerciţiu de antropologie culturală”, ediţia a III-a, revizuită şi adăugită (Editura „Caiete Silvane”, Colecția Ethnos, Zalău, 2022). „Pentru a cunoaşte un ţinut, cea mai bună carte de vizită sunt poveştile. În străinătate este o adevărată modă ca publicitatea să se învârtă în jurul lucrurilor frumoase pe care le are un ţinut. Volumul «Şapte zile în Ţara Silvaniei», scris de Camelia Burghele, ne propune întâlnirea cu un tărâm de basm văzut prin ochii etnologului. Faptul că este tradus şi în maghiară şi engleză deschide porţile pentru ca străinii să ne cunoască mai bine. (…) Cunoscătoare a patrimoniului cultural al Sălajului, Camelia Burghele prezintă, ca gazdă, călătorului date despre bisericile de lemn din satele sălăjene, costumele populare din colecţiile muzeale sau particulare, casele şi arhitectura străbunilor, astfel încât cititorii să se bucure de «bogăţia inestimabilă a patrimoniului cultural material şi imaterial sălăjean». Este o pledoarie pentru publicitatea antropologică, termen propus de cercetătoare”, apreciază Menuț Maximinian. Scriitorul, jurnalistul și directorul cotidianului „Răsunetul” din Bistriţa face referiri și la studiile, lucrările publicate și implicarea cercetătoarei de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă – Zalău în proiecte culturale de salvgardare a patrimoniului sălăjean. „Dacă ar avea fiecare ţinut un cercetător precum Camelia Burghele, ţara aceasta ar fi plină de poveşti frumoase, iar străinii ar avea ce să audă despre noi. Ferice de Ţara Silvaniei care are un asemenea cercetător ce a aşezat-o la loc de cinste prin lucrările pe care i le-a dedicat”, conclude Menuț Maximinian.

■ La Editura „George Coşbuc” din Bistrița a fost tipărit volumul semnat de Cornel Cotuțiu, „Gheare blânde”. Cartea cuprinde trei capitole: „Cenușiul preajmei”, „Alături de domniile lor” și „Ș.a.m.d”. Primul capitol include editoriale și articole pe teme actuale, al doilea eseuri pe teme culturale, literare și artistice, iar al treilea conține un acrostih semnat de Mihaela Aionesei, datele biobibliografice ale lui Cornel Cotuțiu și un indice de nume. „Condeiul său răscolește preajma, cutreieră departele, înțeapă întunericul cu stropi de arteziană țâșnind policromatic pe pânza de cuvinte a unui Van Gogh transilvănean”, îl recomandă Viorica Pop pe Cornel Cotuțiu, pe coperta IV a cărții menționate.

■ Numărul 6 (241)/iunie 2023 al revistei de cultură „Nord Literar” cuprinde mesaje la aniversarea a douăzeci de ani de la întemeierea publicației, semnate de Horia Bădescu, Nicu Ciobanu, Elena Abrudan și Ioan Baba. Despre manifestările prilejuite de împlinirea a două decenii de la apariția publicației „Nord Literar” scrie Dana Buzura-Gagniuc, iar Gheorghe Pârja realizează o scurtă incursiune în trecutul primei reviste literare din istoria culturală a Maramureșului. Irina Petraș, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, publică partea a treia a eseului cu titlul „Răspunsuri”/„Răspunderi”. Criticul și istoricul literar Mircea Popa scrie despre jurnalul profesorului, poetului și gazetarului bistrițean Gavril Moldovan. Terezia Filip, critic literar și eseistă, prezintă corespondența dintre profesoara Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu și fiica sa, Monica Lovinescu, publicată în „Scrisori către Monica” și apărută în două volume la Editura „Humanitas”. Versuri semnează în publicația din Baia Mare: Constantin Preda, Alice Valeria Micu, Adrian Munteanu, Gelu Dragoș și Gheorghe Pop.

(A.-B.K.)

■ Scrisori din Pavilionul privighetorilor, de Ileana Urcan, Editura Junimea, Iași, 2023. „Ileana Urcan practică în volumul Scrisori din Pavilionul privighetorilor o poezie discretă, descriptivă, în care micile narațiuni lirice compun împreună un tablou în continuă transformare. Natura este redimensionată printr-o anima ce filtrează totul. Dar ceea ce rezultă și apare transpus în texte precum Străinul, Anamorfoză, Pygmalion, Fantasia sau Femeia-Fluture, nu conține nimic desuet pentru că nu există acea exaltare specific romantică. E ca și cum o inimă și-ar reduce în mod deliberat bătăile.” (Șerban Axinte)

■ Moartea ultimului cititor, de Daniel Corbu, Editura Junimea, Iași, 2023. „Ca să înțelegi proza lui Daniel Corbu, trebuie să te întorci la poezia sa. Acolo vei găsi esența, piatra de eon dogmatic, și tot acolo vei descifra și misterul ce învăluie ca un halou povestirile sale. Daniel Corbu scrie o proză parabolică, trecând fraza humuleșteană prin labirintul borgesian al grădinilor ce se bifurcă la nesfârșit în oglinzile concave și convexe ale semnificațiilor cotidianului. Din interiorul textului, Daniel Corbu ne face, deseori, complice cu ochiul, închizând pleoapa unui cuvânt și întredeschizând un altul. Sub fiecare propoziție se ascunde autorul. Iată eu mă joc cu voi, de-a v-ați ascunselea, pare să spună. Descoperiți-mă, dacă puteți. Dăm cuvintele la o parte și-l descoperim. Mereu sub un alt chip.” (Nichita Danilov)

■ „Din cele mai vechi timpuri, înțelepții au fost mereu singuri,/ Doar bețivii lasă un nume în urma lor.” (Li Bai) Un interesant articol scris în versiune românească de Constantin Lupeanu despre „Poezie străină în traducere românească” a apărut în cel mai recent număr al revistei „Poezia”, numărul verii 2023. Versiunea chineză a articolului este scrisă de Cai Qing, o poetă care a început să studieze cultura românească, îndrăgostindu-se de România, după ce fiul său, Yin Yuguo, care a studiat limba română la Bacău, a murit într-un accident. Articolul se referă la poezia chineză clasică, și anume la Marele Li Bai. „Atâta timp cât chinezii vor vorbi limba chineză, ei îi vor citi poeziile, chiar dacă cei care citesc poeziile s-ar putea să nu înțeleagă sensul profund îngropat în ele. Cu toate astea, poeziile sale pătrund în urechile și în inima fiecărui chinez, transmise în întregime prin voce, carne și sânge, ca un cod spiritual al națiunii noastre”, scrie Cai Qing.

■ „Poezia mă apără astăzi de soarele necruțător, îmi ține loc de nor blând deasupra capului”, este titlul poetic al unui interviu cu Viorel Mureșan, inițiat de Daniel Moșoiu. Interviul a apărut în revista Uniunii Scriitorilor din România, „Steaua”, numărul 6 din 2023. De fapt, o parte consistentă a revistei îi este dedicată poetului sălăjean, articole despre el fiind semnate și de către Daniel Săuca (Din Surduc, pe „Arca poeziei” românești) și Traian Ștef (Viorel Mureșan – exerciții de admirație). „Cel mai important lucru din viața lui Viorel Mureșan mi se pare autentica lui rezistență în marginalitate pînă la a-i fi recunoscută valoarea”, spune Traian Ștef. Iar Daniel Săuca, prieten și colaborator apropiat al poetului, deconspiră că „lui Viorel Mureșan nu-i place să-i spui «maestru de poezie», nici măcar «profesor de poezie».

(C.Ș.C.)

■ O vizită regală neoficială în Sălaj

Prima vizită în Nord-Vest a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria a avut loc după ofensiva armatei române, la sfârșitul lunii mai a anului 1919. După ce perechea regală a fost încoronată la Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, ea a revenit în zonă în vara anului următor, de această dată prin Secuime şi Bucovina. Suveranii şi-au petrecut noaptea de 22-23 iulie 1923 la castelul din Jibou. Ei au venit cu trenul din Baia Mare, unde vizitaseră exploatările miniere. Ca urmare a acestei întâlniri, în vara anului următor, a sosit fostul decan al Facultăţii de Arte de la Universitatea Bucureşti, Alexandru Tzigara-Samurcaş şi a cumpărat pentru Casa Regală câteva veşminte medievale, lucrate în fir de aur şi mărgăritar, din moştenirea fetei lui Wesselényi Béla, căsătorită cu contele Teleki Artúr. Dimineaţa, regii au pornit mai departe cu două automobile către Ciucea, unde se află conacul lui Octavian Goga, dar care nu era acolo, astfel încât au luat prânzul la iarbă verde. Foarte probabil, au ales drumul direct, prin Creaca şi Românaşi: „nici unul din noi nu am făcut (sic!) până acum această parte din țară, pe care Maiestatea Sa a trasat-o pe hartă, în dorinţa de a vizita toate locurile.” (Regina Maria, Însemnări zilnice, traducere din limba engleză de Sanda Racoviceanu, vol. V, p. 296). În drum către Huedin, vizitatorii au fost impresionaţi de frumuseţea defileului Crişului şi de nivelul de trai al ţăranilor din zonă: „Casele lor sunt mai mari şi mai arătoase, românii din Transilvania sunt mai civilizaţi în privinţa locuinţelor decât cei din vechiul regat.”

■ Petőfi 200: Tineretul revoluţionar şi bătrânii conservatori

Dacă în ultimii ani, coronavirusul „a ros numai pădure bătrână” (vezi „Ivan Turbincă”), iată că supravieţuitorii au fost abandonaţi în „azilele groazei” de către urmaşi, unde mulţi s-au prăpădit în chinuri la fel de mari. Azi mulţi dintre tineri nu socotesc să aibă obligaţii faţă de cei care i-au crescut şi evită să poarte grija „seniorilor”, îi lasă în plata altora. În poezia „Tinereţe”, Petőfi a abordat problema într-un fel mai nuanţat, adresându-se moşnegilor care-l acuzau că e prea vivace, prea nebun şi ar trebui să fie mai cuminte. Poetul şi-a recunoscut impulsivitatea („Căci mintea-n veci n-o chem la sfat/ Iar inima mi-o-ntreb la toate”, trad. de Avram P. Todor), dar a mărturisit că în faptele sale întotdeauna s-a lăsat condus de simţiri: „Că inima nu-i sfetnic prost,/ Luaţi aminte!/ Când mintea nu mai dă de rost,/ Ea tot presimte./ În piepturi tinere când arde,/ Ea luminează mai departe.” Unul dintre cei care a încercat în 1848 să schimbe soarta poporului pe cale legislativă, nu prin luptă armată, a fost chiar baronul Wesselényi. Nu a reuşit. În cele din urmă, istoria a dat dreptate celui care a stihuit: „Să n-aveţi teamă de ce-ar fi/ – Cuminţi moşnegi! – / Când inima ar pârjoli/ Hotare-ntregi:/ Se pune-adese focul la ogoare/ Şi ele-s după foc – mai roditoare.” Eliberarea iobagilor a fost consfinţită prin lege abia după ce ultima armată revoluţionară a depus armele în sala mare a castelului din Jibou, în 25 august 1849.

■ O psi-rală la sfârşit

„Infinitum: Subject Unknown” este un film britanic, realizat în timpul pandemiei (2021), pe parcursul primului „lockdown” (perioadă de menţinut oamenii în casă). El a fost filmat cu un iPod, în diferite locaţii izolate sau prin tele-legătură, de către Fizz and Ginger Films. Pe afiş şi în distribuţie apar Ian McKellen şi Conleth Hill, dar fiecare are parte doar de câte o apariţie episodică. Eroina principală este jucată de co-producătoarea Tori Butler-Hart, care se confruntă cu o succesiune de „déjà vu” (retrăiri), gen „Ziua cârtiţei” (Groundhog Day, 1993) mixată cu Philip K. Dick. La început, ori de câte ori îşi revine în fire, Jane este legată de mâini şi de picioare şi trebuie să se elibereze. Se află într-o cameră la etaj, dar calea de evadare nu este în jos, pe nişte scări care nu duc niciunde, ci în sus, de unde poate coborî în curte şi, în cele din urmă, să ia o maşină şi să caute institutul de cercetări Wytness Quantum. De dragul adepţilor diverselor teorii ale conspiraţiei, se fac mai multe referiri la experimentele psihice extreme, gen MK-Ultra al CIA sau cele submarine ale marinei americane, care ar permite accesul la noi dimensiuni, la universuri paralele, la realităţi alternative. Privit cu ochii cuiva influenţat de filosofia augustină, filmul redă multitudinea de căutări ale unei căi şi evidenţiază importanţa alegerilor făcute conştient (liberul arbitru). Confruntată cu realitatea românească, povestea pare a fi o parabolă a reformelor ce sunt începute în infinite feluri şi niciodată duse la bun sfârşit.

     (G.-D.G.)

■ Kancsura. Întâlnire cu publicul

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituție publică de interes județean, care funcţionează sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, în colaborare cu Asociația Culturală Continuum, a organizat, miercuri, 12 iulie 2023, începând cu ora 13.30, o întâlnire a pictorului Kancsura István cu publicul, în ambianța expoziției „Vreau să te păstrez!”. În cadrul acestei întâlniri s-au prezentat și cele mai recente două publicații ale artistului: „Kancsura. Prolog singuratic” și „Kancsura. Vreau să te păstrez!” (catalogul expoziției), ambele lucrări editate sub sigla Editurii „Caiete Silvane” din Zalău și imprimate la tipografia „Mega” din Cluj-Napoca. Cele două proiecte editoriale, împreună cu expoziția de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca, au fost concepute de Asociația Culturală Continuum, fiind susținute financiar de Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și de către Ștefan Gadola și Erwin Breckner. Partener: Galeria „Quadro” din Cluj-Napoca. Evenimentul a fost moderat de Florin Gherasim, muzeograf la Muzeul de Artă Cluj-Napoca. Coordonator proiect expozițional și catalog: Radu Șerban (Continuum, UAD Cluj-Napoca). Text critic: Sebestyén György Székely (Quadro). Automatizări: Daniel Moga (UT Cluj-Napoca). Video: Andrei Budescu (UAD Cluj-Napoca). Design și producție obiecte: Dănuț Mureșan (DanyArt Cluj-Napoca).