■ „Văduva strigoilor”, volumul I din trilogia Dedesubturile lumii, de Ioan Silvan, Decenium Editorial, Spania, 2024. Ioan Silvan este pseudonimul unui scriitor sălăjean, pe numele său Ioan Iepure, astăzi trăitor în Spania. „Conform Dicționarului explicativ al limbii române, strigoiul este: «sufletul unui om (mort sau viu) despre care se crede că s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, provocând neajunsuri celor pe care îi întâlnește; om născut într-o zodie nefavorabilă, despre care se crede că se află în legătură cu diavolul și se ocupă cu vrăji și cu farmece».” (Ioan Silvan)
■ „Bisericile cireșelor amare”, de Cristian Meleșteu, Editura Tracus Arte, București, 2024. „Bisericile cireșelor amare este un roman altfel, descris de nuanțele poetice ale devenirii întru simbolistica ființării umane. Reperele religioase sunt prezente pentru marcarea căii de ascensiune pe drumul sinuos al Golgotei personale, ca o urcare pe Scara lui Iacov. Totul se îmbracă în haina transformării, a cunoașterii spre transcenderea înspre Raiul primordial al viețuirii omenești.” (dr. Victor Constantin Măruțoiu)
■ „Omul izgonit de ceasuri”, de Nicolae Spătaru, Editura Junimea, Iași, 2023. „În volumul Omul izgonit de ceasuri, Nicolae Spătaru configurează un spațiu aparte, enigmatic și neliniștitor. E modalitatea sa de a găsi un corespondent ficțional climatului concentraționar – lumea de fiecare zi pentru generații de basarabeni înglobați în URSS, sub incidența ideologizării neobosite, a sensurilor existențiale deturnate de la rostul lor. Meritul lui Nicolae Spătaru constă în a-și învălui reperele în mister și într-un umor special, fără a explicita.” (Simona-Grazia Dima)
■ „Ieșirea din intrarea în peșteră”, de Gheorghe Vidican, Editura Tipo Moldova, Iași, 2023. „Rămâne în poezia lui Gheorghe Vidican o constanță. Într-un fel poezia lui e egală cu ea însăși. Aceeași fragmentare, aceeași improvizație într-o emisie jazzistică în care sonorități ale unei muzici de cameră decupate dintr-o modernitate târzie, invadată de prezența unor instrumente eterogene ca timbru și tipologie, inclusiv constructivă, se amestecă în piese dense, aparent prozastice și supuse cel mai adesea unei astfel de decriptări. Aceste piese, poemele lui Gheorghe Vidican, sunt atipice: nu se supun nici decriptării moderniste din cauza sincopei, nici fragmentarului postmodernist din cauza excesului de figuri retorice și de stil.” (Adrian Lesenciuc)
■ „Mesager luminii Logosului întemeietor”, de Gheorghe Pop, Seini, 2024. „Fire meditativă, Gheorghe Pop scrie o poezie de reflexii asupra relației omului cu eternitatea, la drept vorbind cu Dumnezeu. Poezia lui Gheorghe Pop este, așa cum bine remarca Diana Adamek, «expresia unor îndelungi interogații despre sensul trăirii și al trecerii, o meditație calmă și împăcată cu rosturile adânci ale lutului gânditor.»” (Constantin Cubleșan, „Nord Literar”, septembrie 2022)
■ „Cartea din Valea Mătrăgunii”, de Gheorghe Pârja, Antologie de autor, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2023. „Antologia pune alături de cititorul și comentatorul de poezie Gheorghe Pârja statura poetului cu același nume: atent la modulațiile clipei și visând durate prelungi, de o solemnitate caldă și trăgănată a rostirii, retras în singurătatea umbratecă de poartă maramureșeană, dar deschis, ca și ea, spre lume, numărând generos toate fețele luminoase ale prejmei, dar neiertător cu cele întunecate. Averea dintre coperți merită prefirată vers după vers.” (Irina Petraș)
■ „Dulcea mea toamnă”, de Sandu Frunză, Editura Neuma, Apahida, 2024. „Aflat la cea de-a doua carte de poezie, Sandu Frunză creează un spațiu de profundă intimitate căruia îi creionează harta, cu atenție la hotarele dantelate de fiorduri. Un spațiu în care se întâlnesc iubirea, sacrul, filosofia, într-un continuu joc de lumini și umbre, de voci și ecouri. Din acest schimb de idei se naște o poezie cadențată de efuziune și cumințenie, de avânt și timiditate: «ca o înfiorare sublimă, asemănătoare / tropotelor unui cal / care aleargă în lumina lunii, de parcă numai așa / s-ar putea trăi și s-ar putea muri.»” (Andrea H. Hedeș)
■ „Poeme pe zimții vântului”, de Persida Rugu, Editura Ideea Europeană, București, 2022. „Prezență caldă și rafinată, Persida Rugu generează invariabil sentimentul descoperirii unei entități în care subtilitatea intelectuală, profunzimea culturală, acuitatea intuiției și stăruința estetică se combină obsesiv într-o personalitate marcată până la nivel celular de creația sa, de instinctul impecabil al poeziei, pe care o slujește și rafinează necontenit. Așezat pragmatic în siajul jocului cu nuanțele memoriei, inspirat de reflecția romanescă a lui Pascal Quignard invocată în motto, și construit pe geometria regulată a celor patru momente ale zilei (răsărit – amiază – amurg – întunecare), volumul Poeme pe zimții vântului se configurează, sub aspect compozițional, ca o construcție lirică de esență cuaternară, dotată cu o impresionantă încărcătură simbolică, foarte pregnantă ideatic, în care senzorialitatea acută a peisajului spiritual beneficiază atât de sensibilitatea artistică imanentă a Persidei Rugu, cât și de luciditatea ei intelectuală, cultivată cu obstinație și transformată în reflex estetizant. (…)” (Constantina Raveca Buleu)
(C.Ș.C.)
■ La Editura „Aureo” din Oradea a apărut volumul „Eminescu, Iosif Vulcan şi «Familia»” scris de Mircea Popa, cu o prefață de Pașcu Balaci. „Bine scrisă şi amplu documentată recenta carte a lui Mircea Popa aduce un meritoriu omagiu acelor vizionari orădeni care au înțeles că se află în fața unui talent literar neobișnuit şi ca atare au identificat în el semnele genialităţii viitoare. Prin aceste gesturi de preţuire, orădenii şi-au asigurat un loc de frunte, prin care s-au afirmat în faţa întregii naţiuni române ca iubitori de literatură şi de frumos, calitate recunoscută pretutindeni. Oraşul care a găzduit cea mai faimoasă revistă a celei de a doua jumătăţi a veacului XIX-lea, «Familia», şi care a găzduit debutul şi afirmarea viitoare a lui Eminescu, se bucură astăzi de impunătoare statuie a poetului, după ce, în 1934, se dezvelise un bust al poetului. Triada Eminescu – Iosif Vulcan – «Familia» a devenit parte din patrimoniul de aur al oraşului de pe Crişul Repede, înscriindu-se cu litere majuscule pe harta culturii româneşti, a spiritualităţii naţionale şi a poeziei nemuritoare a poetului simbol al vizionarismului neamului, Luceafărul etern al creativităţii româneşti”, a apreciat avocatul Pașcu Balaci, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
■ La vernisajul expoziției de fotografie „Sălaj – Frumusețe, Tradiție, Poveste”, din 1 martie 2024, de la Centrul Expozițional GPU din Castelul Károlyi din Carei, am primit un material de promovare al municipiului din județul Satu Mare și trei albume de artă fotografică. Materialul de promovare „Carei. Nagykároly. Großkarol” a fost realizat de Fundația Centrul de Promovare a Turismului Cultural „Grof Károlyi” Carei cu sprijinul Direcției de Cultură și Sport, al Primăriei și al Consiliului Local Carei. Materialul în limbile română, maghiară, engleză și germană cuprinde informații despre istoria localității sătmărene, despre castelul Károlyi și fotografii realizate de membrii Asociației Foto Club „Vasile Vénig László” din Carei. În perioada 1925-1938, orașul Carei a aparținut județului Sălaj, fiind centrul plasei cu același nume. Albumul „Point of views 2023”, editat de Foto Club „Vasile Vénig László” din Carei cu prilejul aniversării unui deceniu de la înființare, include și patru fotografii realizate în tabăra internațională de fotografie „Sălaj – Frumusețe, Tradiție, Poveste” de Bikfalvi Zsolt, artist fotograf careian. Albumul „Via, vinul și bucuria de a trăi”, publicat de Editura „Euro Foto Art” din Oradea, a apărut în urma concursului internațional de artă fotografică omonim și a expoziției dedicate Zilei Gastronomiei și Vinului Românesc. Cuprinde și fotografii din tabăra internațională de fotografie din județul Sălaj, organizată de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj, Asociația Foto Club Varadinum Oradea și Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară „Țara Silvaniei”, inclusiv fotografia de pe copertă, realizată de Nora Maher, este făcută în Sălaj, la fabrica de vin spumant Silvania. „Tradiţii populare din România şi Japonia”, publicat tot de Editura „Euro Foto Art” din Oradea, cuprinde fotografii din expoziția cu același nume care marchează aniversarea a 100 de ani de relaţii diplomatice între cele două ţări şi promovează parteneriatul strategic dintre ele.
■ Cel mai recent număr din revista de cultură și atitudine „Cronograf”, nr. 1 (33)/martie 2024, se deschide cu un editorial semnat de Robert Laszlo, managerul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, despre provocările anului electoral 2024. În publicația prezentată în cadrul Zilelor revistei „Caiete Silvane”, ediția a XVI-a, semnează versuri: Ion Pop, Vasile Igna, Nicolae Scheianu, Cezar Florin Ciobâcă, Vasile Conioși-Mesteșanu, Vlad Cristian Croitoru și Robert Reihard. Sunt recenzate cărți semnate de Constantin Arcu și Iris-Adina Morar, iar Elena Abrudan, profesoară la Facultatea de Jurnalism a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a realizat un interviu cu Mircea Petean, poet, prozator, eseist, publicist, editor și director onorific al revistei „Cronograf”.
■ Numărul 3-4/2023 din „Astra clujeană”, publicație editată de Despărțământul Cluj al Astrei, cuprinde trei articole despre marile personalități ale Sălajului. În articolul „Iuliu Maniu, Historia magistra vitae şi «perfidul Albion»”, poetul, prozatorul şi eseistul Horia Bădescu analizează politica internațională a României în perioada interbelică și raporturile lui Iuliu Maniu cu Marea Britanie, plecând de la documentele extrase din arhiva Foreign Office de istoricul britanic Dennis Deletant. Criticul și istoricul literar Mircea Popa, în „Iuliu Maniu sub canonada comunistă”, scrie despre atacurile la persoana liderului țărănist din presa comunistă din anii 1945-1946. Colonelul Vasile Ştefan Tutula prezintă o scurtă biografie a lui Simion Bărnuțiu, ideologul Revoluției Române de la 1848-1849 din Transilvania, însoțită de citate din opera ilustrului cărturar din Bocșa și din discursul de la Blaj din 2/14 mai 1848.
■ La Editura „Ighemonicon” din București a apărut „Veşmântul nemuririi”, volum semnat de Florin Horvath. „Basarab I şi Alexandru, feciorul lui, Măria sa Mircea cel Mare, şi Vlad Drăculea bătrânul, şi Vlad Țepeş, şi Dumitru Horvath, şi Ioan Cîndea, şi Toma cel credincios acestui pământ şi Ştefan, ce are încă de înfruntat destule, vor rămâne în memoria poporului ăsta binecuvântat ca acei vrednici de a fi dobândit veşmântul nemuririi” (fragment din Epilog).
(A.-B.K.)
■ Toți cei șapte poeți care semnează la începutul noului „Scriptor” (nr. 3-4/ 2024): Ovidiu Genaru, Liviu Apetroaie, Veronica Balaj, Liviu Capșa, Iustin Moraru, Nicolae Panaite și Radu Sergiu Ruba scriu „povestea” câte unui paradis pierdut. La capitolul de lingvistică într-un articol cu titlul Văzutul și crezutul, Cristina Florescu dezvoltă subtile observații pornind de la câteva lexeme și frazeologisme din limba română. Subiectul Eminescu e prezent prin semnăturile lui Gellu Dorian și Ala Sainenco. Nota din jurnalul lui Liviu Ioan Stoiciu de pe data de 14 octombrie 1989 se încheie aproape apocaliptic: „În înțelegere cu Doina, mâine vor fi duse la apartamentul socrilor, în cartierul Sud al Focșanilor, manuscrisele poemelor dactilografiate, romanele în manuscris Grijania și Trup și suflet, le împachetez. Ascund apoi prin maldărul de reviste romanul început, fără titlu, apoi proza scurtă Nunta și eseurile, cinci din Pildele după Origen… Oare ce mă va mai aștepta? Câți vor mai fi semnat odată cu mine Declarația anticeaușistă? Mâine se va declanșa vânătoarea mea?” Ce a urmat, unii ne mai aducem aminte, alții au aflat abia de la televizor. Tema ultimului an de comunism în România se regăsește și în interviul pe care Ana Blandiana îl acordă Teodorei Stanciu, pornind de la volumul Mai-mult-ca-trecutul, apărut în 2023. Din largul și foarte instructivul interviu luat de Robert Șerban sculptorului Vlad Ciobanu (trecut la cele veșnice la începutul lui ianuarie 2024), reținem un crâmpei de întrebare: „Unde și cum începe relația sculpturii cu poezia?” și altul de răspuns: „s-au născut din sincronismul acelorași ritualuri, nu pot exista una fără cealaltă, se interpotențează și ne semnifică”. Sub genericul „Ars amica nostra” urmează o suită de eseuri pe teme culturale, de la esteticile cotidianului, la arta spectacolului și cinematografiei, sau arhitectura românească. Apoi, cronicile literare scrise de: Daniel Cristea-Enache, Gruia Novac, Mircea V. Ciobanu, Ioan Holban, Grigore Ilisei, Ioan Răducea, Iulian Cătălui, Lucian Scurtu, Livia Iacob, Ioan Alexandru Tofan și Stelian Țurlea. Două excepționale eseuri, unul pe tema morții în literatură, Praguri. Legi. Cât pe ce… de Simona Modreanu și celălalt despre rolul personalităților în istorie, Ecce Homo!, de Ion Țurcanu, dau greutate ultimelor pagini din acest număr de primăvară ale prețuitei reviste ieșene.
(V.M.)
+ There are no comments
Add yours