Malaxorul de aprilie

Estimated read time 16 min read

■ PUNCT ȘI DE LA CAPĂT. Marta Petreu, în „Apostrof” (nr. 3/2023): „Cum am spus, era în 2 aprilie 1990 când, în urma unui telefon al lui Mircea Dinescu, a luat fiinţă o revistă nouă, cu mine redactor-şef. Am făcut revista Apostrof vreme de 33 de ani, 394 de numere. O părăsesc. De bunăvoie şi nesilită de nimeni. Începând cu numărul viitor, tot ceea ce se va întâmpla cu Apostrof-ul şi la Apostrof încetează să mai aibă de-a face cu mine. Mie mi-a fost de-ajuns”. Ce ai putea să spui?

■ ORAȘUL CU POEȚI. Am primit recent o frumoasă carte: „Orașul cu poeți. Sighetul Marmației în 12+1 prieteni”, volum apărut la Editura Valea Verde, în orașul menționat, anul trecut. Selecția textelor, prezentări și antologie de Echim Vancea, cu un cuvânt-înainte de Adrian Alui Gheorghe. O carte frumoasă și pentru că e rânduită sub semnul prieteniei și pune în valoare scriitorii, poeții locului. Sună bine, pentru mine, să identifici un județ, un oraș prin scriitori. Și mai ales prin scriitori vii. Cartea asta m-a îndemnat să vă întreb: oare ne prețuim scriitorii? Și aici, în Sălaj, în Zalău. Oare le cunoaștem cărțile? Ce mai înseamnă azi pentru marele public scriitorul?

■ MAREA E FRUMOASĂ CA TINE. Acesta e titlul unei noi cărți semnate de Andrea H. Hedeș la editura clujeană „Neuma”. În numărul trecut al revistei noastre, ați putut citi un dialog Elena Abrudan – Andrea H. Hedeș, unde e amintit și romanul menționat: „Anul acesta, 2023, urmează să apară un nou roman, Marea e frumoasă ca tine. Este o misterioasă poveste de dragoste, desfășurată pe două continente, de la Graz la Hanoi, ridicând întrebări tulburătoare despre viață, credință și iubire, despre ceea ce ne face cu adevărat oameni”.

■ GHEMUL ISCHEMIC. De la Editura „Școala Ardeleană” am primit și volumul de poezie semnat de Ioan Cioba. „Încă din titlu, noua carte de versuri a lui Ioan Cioba sugerează o stare lirică tensionată de efort dificil al recuceririi unității subiectului risipit într-o multiplicitate de «înfățișări», toate precare și vulnerabile, cu articulări provizorii în metafora ori simbolul recurent al ghemului, ce asigură unitatea viziunii sale lirice. Un «ghem» calificat drept «ischemic», cu firele slab irigate de sângele vital, o simbolică insuficiență cardiacă ce traduce starea de epuizare a energiilor subiective, o inerție și oboseală de a fi, cu posibile trimiteri spre Bacovia. Este o poezie prin excelență de atmosferă, în care contururile obiectelor se pierd în ceață și întuneric, sugerată în tușe de acuarelă crepusculară, difuză, de un vag angoasant, «între surâs și grimasă», cu impulsuri vitale momentane, repede stinse. În labirintul existențial anunțat de la primele pagini, firul ce pare în sfârșit descâlcit e departe de a fi cel mitologic, al Ariadnei – este de fapt un fitil exploziv, ce nu poate promite decât neantizarea, menținând starea de incertitudine și încordare (ION POP)”.

■ BĂRBAȚII NOȘTRI DE NISIP. La Zilele revistei „Caiete Silvane” am primit și placheta semnată de Ana Paraschivescu (Aius, 2022), despre care Claudiu Komartin scrie: „Galeria de personaje din acest al doilea volum al Anei Paraschivescu aduce în fața cititorului paisprezece «bărbați de nisip» care amintesc, măcar prin onomastică, de jocul de tarot, cu avatarurile sale circumscrise simbolisticii oculte. Poemele Anei Paraschivescu sunt însă realiste, directe și empatice (…)”.

(D.S.)
■ „Dezbracă-te. Poezie!”, de Mirela Orban, Editura Colorama, Cluj-Napoca, 2022. „Membră a cunoscutului Cerc Literar de la Cluj, Mirela Orban este nu numai o poetă aflată în plină ascensiune, ci și un talentat autor plastic, o excelentă ilustratoare de cărți. După ce a publicat trei cărți de poezie în care a oscilat între modalități de exprimare diverse, atrasă fiind mai ales de o anumită tendință de obscurizare, de «închidere a emoțiilor» în «carcasa ermetică/ a unei molecule de poezie», autoarea din Bistrița revine cu un volum ce dovedește o maturizare accentuată a expresiei lirice, o limpezire a proiectului liric. Unghiul liricii sale a devenit acum mai amplu, iar viziunea mai încărcată de sens, mai deschisă spre sugestiile realului, simplitatea expresiei dobândind adeseori o profunzime de bun augur. Indiscutabil, cu acest nou volum, Dezbracă-te, Poezie!, Mirela Orban se află sub cele mai generoase auspicii ale talentului său.” (Ion Cristofor)

■ „Spre Fericitul Nicăieri!, antologie lirică, ediție definitivă, de Daniel Corbu, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022. „Poet impecabil, născut iar nu făcut, venind din zona mitică a Moldovei, constructor de metaforă epatantă și parabolă șocantă, cu o încredere în puterea magică a Poeziei pe care o au doar cei aleși, Daniel Corbu atacă temele mari cu o uimitoare forță a tragismului, care-l personalizează și-i conferă originalitate.” (Cezar Ivănescu)

■ Cel mai recent număr al Răsunetului cultural (martie, 2023), revista bistrițeană care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, are ca temă centrală viața și creația poetului Horia Bădescu, la împlinirea vârstei de 80 de ani. „Rostul poeziei este de a nu-l lăsa pe om singur dinaintea imensei singurătăți pe care au instaurat-o, zi după zi, golirea de transcendență și expulzarea Sensului din societatea modernă”, spune Horia Bădescu în motto-ul de la începutul materialului de Ioan-Aurel Pop, „O prezență redutabilă în viața Cetății”. Irina Petraș scrie despre „Horia Bădescu și Viețuirea prin Carte”. Alți autori care au publicat articole în onoarea maestrului sunt Petru Poantă, Menuț Maximinian,Vasile Igna, Andrea H. Hedeș, Alexandru Zotta, Nicoleta Milea, Cornel Cotuțiu, Mircea Popa, Gheorghe Glodeanu, Vasile V. Filip, Olimpiu Nușfelean, Ilie Rad și Daniel Moșoiu.

■ „Tentația golului”, de Constantin Novăcescu, Editura Junimea, Iași, 2023. „Constantin Novăcescu va fi rămas ultimul fidel al unor practici poetice posibil de asociat puseului spiritualist ce a marcat, în anii ’70-’80, scrisele câtorva autori de referință ai momentului. Afin, până la un anumit punct, al lui Daniel Turcea, cel din Epifania, el însuși poposind, cu folos, asupra unor texte rarisime, Constantin Novăcescu și-a construit un sistem de referințe ce dau coerență propriei utopii: lumina care coboară, proteguitor din intermundii, focul, pneuma, oglinda, îngerul, cuvântul, numărul, de asociat unor vectori ascensionali: zborul, visul…” (Lucian Alexiu)

■ „Poeme de iertat fericirea”, de Nicolae Teoharie, Editura Tracus Arte, 2023. Semnalăm apariția unui nou volum de poezie al lui Nicolae Teoharie. Volumul „Poeme de iertat fericirea” este a opta carte de poeme a autorului, membru al Uniunii Scriitorilor din România. „unde să mai pleci la vârsta asta? hărțile/ s-au reconfigurat, nordul e ocupat, sudul nu mai/ există. stăm la marginea orașului în adăposturi/ din plăci de azbociment și cutii de carton. aici/ nu știe nimeni de noi. adevărul nu are urmași.// corpul meu, puțin într-o parte, este foarte de treabă,/ dispus să repete măruntele griji ale zilei,/ bucuriile ei meschine./ văzut din avion, după o ploaie, urmată de un curcubeu,/ adăpostul nostru creează arhitectura unui coș cu bucate.// ca și cum ar mai fi în viață, o femeie înaltă,/ puțin adormită, puțin vicioasă,/ iese în oraș să cumpere carpați, cafea și rasputin.// târziu, pe bordura nopții, îmi închipui că suntem/ la tropice./ bălți de apă stătută, aburi, fluturi putreziți,/ chiștoace și coji de cartofi, tuburi de deodorant,/ pet-uri murdare. noaptea mea de plastic.” (Nicolae Teoharie, Noapte de plastic)

■ „Literaturizarea uimirii”, de Vasile Dan Marchiș, Editura Napoca Star, 2023. „… O poezie cerebrală, dar și sensibilă și uniformă, tipică autorului, în care metafora își face loc de la sine, fără să fie articulată prin vreo strădanie sui-generis. O poezie curajoasă, de largă deschidere, neîncorsetată prozodic, ce ne vorbește despre Vasile Dan Marchiș ca despre un poet cu pasiune și har.” (Petre Rău, în antologia „Vibrația metaforei”)

(C.Ș.C.)

■ Numărul 2/2023 din „Steaua”, revistă de literatură, cultură și spiritualitate românească din Cluj-Napoca, cuprinde două cronici literare interesante. Poetul, criticul și istoricul literar Ion Pop scrie despre volumul „O cameră fără prize”, semnat de Savu Pop și apărut la Editura „Casa de Pariuri Literare” din București în anul 2021: „Poetul se află într-o etapă de căutări perseverente, de diversificare a registrelor expresive, urmând exigenţei anunţate de «a auzi prin mai multe simţuri», de a construi poemul cu mijloace retorice variate. Nu reuşeşte întotdeauna, dar nu puţine dintre versurile scrise până acum ne asigură că va şi găsi totuşi căile cele mai adecvate pentru a-şi stabiliza în timp o viziune proprie, o unitate tematico-stilistică mai puternic individualizantă”. Poetul și criticul literar sălăjean Viorel Mureșan scrie despre cea mai recentă carte semnată de Mihai Măniuţiu, regizor, scenarist și scriitor: „«Celelalte lucruri inutile» este titlul unui volum de versuri de Mihai Măniuţiu, apărut la Editura «Tracus Arte», Bucureşti, 2022, care sugerează cu claritate ideea continuării unei situații de comunicare deja cunoscute. Totodată, e prezentă, în sintagma dată, și o stare de solipsism. Acestea fiind spuse, nu e de mirare că încă în textul liminar ne întâmpină unul dintre marile simboluri ale cărții: «nodul de spaimă». Dacă spaima de aici e sinonimă cu frica, atunci poezia lui Mihai Măniuţiu are și o dimensiune socială, căci aceasta din urmă, frica, «rămâne o componentă majoră a existenţei umane»”.

■ În Colecția „Școala ardeleană de eseistică” a Editurii „Școala Ardeleană” din Cluj-Napoca a fost publicat volumul întâi din „Avem un vis neîmplinit” de Cornel Cotuțiu. „Antologia de față cuprinde texte datorate (în bună măsură) călătoriilor organizate de Despărțământul ASTRA «Mihail Kogălniceanu» Iași. Am beneficiat astfel de emoționante trasee prin Basarabia și Nordul Bucovinei, deci de la Odesa la Cernăuți. Impresiile culese de câțiva ani încoace, străbătând ținuturi românești necunoscute de mine, sunt cuprinse în paginile acestui volum”, precizează autorul în preambulul cărții.

■ „Scriptor” este una dintre publicațiile de cultură care alocă spații largi studiilor de istorie. În numărul 99-100/martie-aprilie 2023 al revistei din Iași, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, scrie despre primele orașe din Moldova: „«Letopisețul Țării Moldovei» al lui Grigore Ureche (cu interpolări ale lui Simion Dascălul, Misail Călugărul și ale altora) spune că sașii, ungurii și alți străini au «descălecat» (= fondat) în Moldova cele mai vechi orașe. La fel spune și Miron Costin în «Poema polonă», susținând că Dragoș-vodă ar fi adus în Țara Moldovei meșteșugari sași și că «orașele, mai toate, au fost întemeiate de sași», care «împreună cu ungurii, ridicară și viile»”. Gheorghe Cliveti, membru corespondent al Academiei Române, publică studiul „Istorie politică și istorie culturală în viziuni de mari sinteze, la A.D. Xenopol și N. Iorga”, iar Lucia-Gabriela Munteanu, doctor în filologie, restituie informații culese din anuarele Școlii Normale Vasiliene despre rolul Coroanei Regale a României în istoria școlii, evidențiind sprijinul sistematic oferit de Casa Regală pregătirii învățătorimii, ca o condiție sine qua non a propășirii statului și națiunii române.

(A.-B.K.)

■ Petőfi 200: Zoltán și Sălajul. Petőfi Sándor și Szendrey Júlia și-au botezat fiul cu numele de Zoltán. Nași i-au fost Arany János, autorul lui „Toldi”, împreună cu soția sa. S-a comentat mult că pruncul s-a născut în 15 decembrie 1848, fix la nouă luni după izbucnirea revoluției pașoptiste maghiare. După moartea tatălui, copilul a fost crescut de bunicul din Ardud, apoi, după recăsătorirea mamei, de tatăl său vitreg din Pesta, istoricul Horvát Árpád. Până în 1869 l-a avut ca tutore pe unchiul său, Petőfi István. Precum Ujfalvi Sámuel a povestit viața colegului său din liceu, exploratorul Körösi Csoma Sándor, la fel Kicska Mór a consemnat năzdrăvăniile prietenului său într-un jurnal: „Isprăvile celebre din Szarvas și din Csákó ale lui Zoltán Petőfi”. Era greu să fii copilul unei celebrități, chiar și înainte de apariția tabloidelor și a fotografilor paparazzi. Ca și tatăl său, Zoltán nu și-a dat bacalaureatul, ci a optat să devină actor. Când a jucat în Debrețin, ca să nu-și cheltuiască toți banii, și-a ascuns economiile sub bustul tatălui său („i-am încredințat lui, ca să-i păstreze”). A scris și poezie, în limbile maghiară și franceză. Corespondența sa cu frații vitregi, Horvát Attila și Horvát Árpád, a fost publicată de Gyimesi Emese în 2019. În ceea ce privește Țara Silvaniei, în nr. 41 din 1887 al gazetei „Szilágy” din Zalău i-au apărut o scrisoare și trei poezii, scrise la doar 16 ani, în 1864. A murit foarte tânăr, în 5 noiembrie 1870, din cauza unei boli ereditare la plămâni, care a afectat și alți membri ai familiei.

■ „Banda” lui Moebius. Pentru cunoscători, este evident ce țintesc ghilimelele din titlu: banda desenată (nicidecum inelul topologic care are o singură față). Marian Mirescu și-a finalizat intenția de a publica volumul „Moebius în România” (Editura Revers, Craiova, 2023), dedicat graficianului francez care a fost oaspete de onoare la euRocon’94 Timișoara (întâlnirea fanilor SF din Europa, 26-29 mai 1994). Jean Giraud s-a născut în 8 mai 1938 și a murit în urmă cu 11 ani, la 10 martie. A făcut parte din echipa care a realizat revista „Métal hurlant” (Metal urlător), apărută în perioada decembrie 1974 – iulie 1987, bazată pe narațiuni științifico-fantastice sau de groază. A desenat mai multe albume; grupate pe serii, le găsiți prezentate pe site-ul www.moebius.fr. Deși a influențat mulți creatori, el n-a fost publicat în România, unde i-au apărut doar câteva clișee împrăștiate prin ziare și reviste (deoarece, vorba lui Gabriel Rusu, nu fusese prezent în Pif!). Câteva exemplare din periodicul francez au fost trimise fanilor autohtoni de către Ion Doru Brana. Evenimentul timișorean, când orașul de pe Bega a fost capitala culturală a SF-ului continental, a fost reflectat de numeroase publicații: Cinema, Orion (Craiova), Jurnalul SF, Brant, Sigma, Helion, Quadrat etc. Monografia este bogat ilustrată și oferă un regal BD. Au contribuit la realizarea acesteia: Marius Constantin, Florin Leodor Dănilă, Györfi-Deák György, Felix Florian Munteanu, Dodo Niță, Eduard Pandele, Viorel Pîrligras, Dan Popescu, Walter Riess, Gabriel Rusu, Sorina Șerbănescu și Dragoș Vasilescu.

■ Surâsul Muzei Clio. După iulie 2011, când am criticat enormitățile vehiculate de fanii lui Napoleon Săvescu, am acuzat că scot brișca și trag cu alice (nicidecum cartușe)… oarbe! La vremea respectivă, m-am bazat pe scrierile lui Alexandru D. Xenopol, Vasile Pârvan și l-am citat pe Ovidius, aristocratul zvăpăiat, exilat de împăratul Augustus la Tomis, pe malul Pontului Euxin, care a învățat cu greu graiul localnicilor, ceea ce arată că latina și limba getă nu prea semănau între ele. Am citit mult mai târziu „Dacopatia și alte rătăciri românești” a lui Dan Alexe, un volum de dimensiuni impresionante, care cuprinde multe lămuriri care vizează diferitele „versiuni glorioase ale trecutului”. Dar lumea nu prea citește cărți de la Humanitas… Prin urmare, salutăm apariția volumului „Cu Dacia printre daci mergând” de Cătălin Borangic și Marius Marcu (Editura StudIS, Iași, 2020). E și profesional, și șugubăț. Autorii chicotesc pe seama amatorilor cu blănițe de miel pe umeri (chiar și vara!), înarmați cu săbii curbe, de peste trei picioare lungime, decupate din panouri galvanizate. Toți cu căciulă! Spre deosebire de „reenactorii” de azi, numai aristocrații și sacerdoții aveau dreptul să-și pună pe cap binecunoscutele „pileus”, poporul umbla cu capul… descoperit. De asemenea, dăcițele nu aveau de unde să poarte marame de borangic, cât timp viermii de mătase și „pomițarii” (duzii) au apărut mult mai târziu pe plaiurile mioritice (mulțumim familiei Wesselényi!). Ei, dacă nu-i istorie, măcar distracție să fie!

(G.-D.G.)

■ Număr nou al revistei „Hepehupa”. A apărut numărul 3/2022 al revistei de cultură în limba maghiară „Hepehupa”. Numărul lansat pe data de 15 martie 2023, cu ocazia Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, este deschis de două editoriale semnate de redactorul-șef al publicației din Zalău, Vicsai Zsolt, respectiv de poetul Demény Péter. Din cuprinsul numărului: Szabó Attila, șeful secției de artă a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, publică o evocare a regretatului artist vizual Szabó Vilmos, la împlinirea a optzeci de ani de la nașterea acestuia; Mirel Matyas, profesor la Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” din Zalău, scrie despre destinul familiei Kun din Zalău, la cumpăna secolelor XIX și XX. Versuri semnează: Szente B. Levente, Borsodi L. Laszló, Szilágyi Ferenc Hubart, Antal András, Pethő Lorand, Romulus Moldovan, Péntek Balázs și Bartha Bence. Numărul este ilustrat cu picturi semnate de Szabó Vilmos. „Hepehupa”, revistă de cultură în limba maghiară, este editată de tipografia Color Print din Zalău (director Major István) și apare cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj, Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, UDMR Sălaj și al Fundației „Communitas”.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours