Malaxorul de An Nou

■ Leo Butnaru, „Clavecine și vecinătăți. Din poezia lumii”, Cărțile revistei „Argeș” 1, Editura „Panfilius”, Iași, 2021.

Textele din volum au apărut în revista menționată în perioada 2008-2021. Adrian Alui Gheorghe: „Deși traduce scriitori dintr-un areal complex, atât ca limbă de exprimare, cât și ca timp de evoluție, din lumi unite doar de verbul poetic, Leo Butnaru reușește să păstreze individualitatea fiecăruia, să imprime fiecărui autor o identitate poetică care să-l individualizeze între ceilalți” (p. 322).

Am primit și antologia „Poeți din spațiul hispanic” realizată de Mihaela Vechiu și Eugen Barz la Editura „Junimea”, Iași, în 2021. Din cuvântul traducătorilor am reținut: „Această antologie cuprinde poeme de limba spaniolă din Peninsula Iberică și din America, pe care le-am tălmăcit în limba română, iar proiectul este primul din experiența noastră literară. Am dorit ca, prin intermediul său, să radiografiem peisajul cultural liric din acest areal și să arătăm că poezia de limbă spaniolă mai are încă multe de oferit cititorilor din întreaga lume”.

■ Un text actual. Andrei Pleșu, în „Dilema veche” (nr. 922/decembrie 2021), dintr-un editorial cu titlul „Între religie și Biserică”: „Nu se mai ocupă nimeni de subiecte «depăşite» cum ar fi cele legate de sensul vieţii, al suferinţei, al existenţei răului. În cel mai bun caz, se adoptă pe fugă, cu un entuziasm demn de o cauză mai bună, rudimentare «tehnici» spirituale, «reţete mistice» aducătoare de fericire promptă, înălţată pe pagode pompoase de platitudini («Gândeşte pozitiv!», «Învaţă de la nori să te laşi dus de curent!», «Surâde vieţii!» etc.). Misterul se dizolvă într-o mână de «secrete» ezoterice, mântuirea e un soi de «bodybuilding». Ne ocupăm de «mediu» mai mult decât de ecologia sufletului propriu, de «drepturile omului» mai mult decât de desăvârşirea lui, de derapajele Bisericii mai mult decât de rostul ei adânc. Suntem «raţionali», «pragmatici», «critici». Şi patrioţi. Nu ne lăsăm manipulaţi de fasoanele Occidentului decăzut. Iar între religie şi Biserică, alegem «actualitatea» impusă de emisiunile de ştiri şi de micile noastre obsesii «recente»”. Da, ne dezvoltăm, „personal”, „spiritual”, mai ales pe facebook…

(D.S.)

■ Recent, la Baia Mare, a văzut lumina tiparului suplimentul revistei „Nord Literar”, Ioan Alexandru și Maramureșul. Colocviile de la Rohia. Suplimentul cuprinde comunicările care trebuiau susținute la ediţia a doua a colocviului dedicat legăturilor poetului Ioan Alexandru cu Maramureşul, în special cu Mânăstirea Rohia. Programată pentru data de 8 octombrie 2021, manifestarea nu a putut fi organizată din cauza situaţiei pandemice. Alexandru Ruja, Mircea Popa, Adrian Popescu, Gheorghe Pârja şi Săluc Horvat semnează comunicări despre Ioan Alexandru (1941-2000), unul dintre cei mai mari poeţi creştini români, în suplimentul editat de redacţia revistei de cultură „Nord Literar”. „Ioan Alexandru a simţit şi a descifrat, ca niciun alt poet, arhetipul Maramureşului, mitologia de aici, simbolistica arhetipală maramureşeană, pe care le-a transferat în poezie şi le-a dat semnificaţie poetică”, a precizat Alexandru Ruja, profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara.

■ În numărul al treilea pe anul 2021 din revista de cultură în limba maghiară Hepehupa sunt publicate versuri de Laczkó Vass Róbert, Varga D. István, Szente B. Levente, Demény Péter, Katona József, Ambrus József, Palkó Hanna, Nóti Arianna și o dramă într-un act, inspirată de anturajul cuplului dictatorial Elena și Nicolae Ceaușescu, semnată de pastorul-jurnalist din Salonta, Fábián Tibor. Profesorul László László prezintă volumul Drága barátaim, kedves majmok. Emberi és állati egypercesek, semnat de Csányi Vilmos, specialist în biologia comportamentală și membru titular al Academiei Maghiare de Științe. Istoricul şi arhivistul clujean Sipos Gábor scrie despre înființarea comitatului Sălaj în anul 1876, iar Szigyártó Erik publică un eseu despre politica Imperiului Rus în Peninsula Balcanică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Mai sunt publicate și articole despre folclor semnate de Mánya Enikő și Posta Rozália. Numărul este ilustrat de Deák M. Ria și Deák Barna, artiști din Târgu Mureș. Revista Hepehupa este editată de tipografia Color Print din Zalău și apare și cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj.

■ În ultimul număr din anul 2021 al revistei Cafeneaua Literară, Gheorghe Grigurcu a publicat o cronică a cărţii Solilocvii inutile, semnată de Ioan F. Pop şi apărută la Editura Caiete Silvane. Criticul literar a explicat titlul cărţii: „Un veritabil regal al multiplei insatisfacții îl reprezintă «solilocviile» lui Ioan F. Pop, de care se atîrnă provocator adjectivul «inutile». Adoptînd postura unui inadaptat analitic la mediul epocal, autorul ne înfățișează punctual decepțiile d-sale într-un melanj de scurte eseuri ce tind a deveni însemnări de jurnal și invers. Conexiunilor logice le atribuie mereu dubluri emoționale cu amplificată rezonanță”. În revista editată de Centrul Cultural Pitești, criticul literar Grigurcu a făcut o paralelă între scriitorul stabilit la Oradea şi marele filozof Emil Cioran: „Tipologic, spiritul acut al lui Ioan F. Pop s-ar înscrie, spre a folosi propria d-sale distincție, nu în categoria celor ce fentează cu o «inteligență spontană, vag frivolă», ci în cea a conștiințelor «aparent mai posace», al căror produs «nu interesează pe nimeni». Conștiințe ce «riscă izolarea și anonimatul de dragul unei iluzii. Surîd incert la granița dintre scrîșnet și plîns». Firește, admirația d-sale, aproape sugrumată de emoție, se îndreaptă spre Cioran, căruia îi dedică poate cel mai cald portret de care a avut parte: «Un titan al sofismului și enormității stilistice, un despot al rafinamentului și lucidității. Cel mai «inocupat» om al vremii sale, un «pierde-vară» al fiecărei clipe, un exilat în propriile tabieturi. Un sceptic mîntuit de tihna neîmplinirilor, de tentația ratărilor secunde, de eșecul organizat. O luciditate năucitoare, un nihilism suprauman, o sfidare a Creației de natură mistică. Un Iov contemporan care s-a interogat nu doar în lamentații cutremurătoare, ci a trecut la imprecații și afurisenii aruncate cerului, negăsindu-și loc nici în realitate, nici în afara realității». Să fie o subordonare la o paradigmă absorbantă? În fapt, lucrurile nu stau chiar așa. N-avem impresia că l-am putea socoti pe Ioan F. Pop, după cum s-a presupus, un epigon al lui Cioran. O specială intensitate a discursului d-sale, un patetism personal pus în joc îl decupează drept o variantă distinctă a existențialismului în sfera căruia sunt cu putință și alte raportări. Fragmentariumul în cauză reprezintă o depoziție a unei vieți morale scrupulos urmărite. Între frenezia negației și (totuși) perseverența scrisului, Ioan F. Pop caută a se înălța recuperator din «propriile dărîmături interioare»”. Volumul Solilocvii inutile a fost lansat în cadrul celei de-a XIII-a ediţii a Zilelor revistei „Caiete Silvane”, desfăşurată în perioada 22-24 septembrie 2021.

■ În numărul 4/decembrie 2021 al revistei Conexiuni Culturale, ce apare trimestrial la Cleveland, Ohio (SUA), criticul literar Constantin Cubleşan analizează opera lui Alexandru Macedonski, „operă de mari deschideri în modernitatea liricii noastre contemporane”; istoricul literar Mircea Popa publică un excelent reportaj despre revista dedicată producției de automobile Ford din România interbelică; publicistul Ion Cristofor prezintă detalii inedite despre perioada petrecută de diplomatul și scriitorul român Aron Cotruș (1891-1961) în Statele Unite ale Americii, iar Dorin Nădrău, publicist stabilit în statul Michigan, scrie, la bicentenarul naşterii lui Feodor Mihailovici Dostoievski, despre opera, importanța în literatura universală şi viața tumultuoasă ale marelui scriitor rus.

■ Cel mai recent număr al revistei Convorbiri Literare, 12 (312) din decembrie 2021, cuprinde poezie, proză, cronică literară, comentarii critice, actualitate literară, istorie literară, istorie, eseu, filosofie, literatură universală, arte. Dintre cele mai interesante articole publicate în revista literară lunară care apare la Iași, amintim: Cassian Maria Spiridon, Cultul ignoranței și refuzul competenței, Cornel Ungureanu, Eugen Uricaru – din Grădinile Paradisului la Ieșirea din pustie, Ioana Diaconescu, Abandonarea cazului „Virgiliu” (alias Vintilă Horia). Încercări eșuate de „influențare pozitivă”. Un final „nereușit”, Constantin Bostan, Trădări și trădători pe frontul român (I), Antonio Patraş, Macedonski și Junimea și Simion-Alexandru Gavriș, Anti-Caragiale: alegeri (ușor) plicticoase și (aproape) corecte la 1871. Criticul literar Marius Chelaru publică un interesant interviu cu scriitorul vietnamez Pham Viet Dao, absolvent al Facultății de Filologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1974 și funcționar la Ministerul Culturii RS Vietnam între 1975-2012. În revista fondată de societatea Junimea sunt publicate și Premiile Anuale ale Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România, pentru cărțile apărute în anul 2020.

(A.-B. K.)

■ Se cuvine să menționăm revista de cultură Neuma, la încheierea celui de-al cincilea an de apariție și la împlinirea a 50 de numere. În acest număr aniversar, invitații speciali sunt Gheorghe Grigurcu, Olimpiu Nușfelean, Sherzod Artikov și Xue Mo, alături de toți ceilalți oameni de cultură publicați în cele 100 de pagini. La rubrica Interviu, apar Liviu Franga și Saviana Stănescu, iar la Estetică, Mircea Muthu.

■ Amintim apariția revistei de cultură și atitudine Cronograf, din Satu Mare, care se află, în luna decembrie 2021, la numărul 4 (24), an VI. Revista se deschide cu editorialul lui Robert Laszlo, Un prohod înspre iarnă. Mircea Petean scrie despre Ritualul scrisului. Materialele apărute în acest număr sunt diverse, nelipsind comentariile literare, istoria literară, proza beletristică, comentariile de atitudine, arta și, bineînțeles, poezia.

■ Sfiala infinitului, de Liliana Bădărău, Editura Vasiliana ’98, Iași, 2021. „Așa cum ne invită Sfiala infinitului, prin acest volum de poezie, Liliana Bădărău ne așază și la cumpăna prin care ne apleacă dinspre lumea trăită la întâmplare către cea idealizată prin vers. Căci artistul rupe existentul, îl aruncă istoriei și aduce un zâmbet care se va sui pe o statuie și, cândva, în istorie, va da seamă de un fel de a fi, al nostru, al tuturor.” (Horia Zilieru)

(C.Ș.C.)

■ Reamintiri. Cine vizitează biserica „Neprihănita Zămislire” din Jibou va remarca de îndată frumoasele picturi care o împodobesc, realizate de pictorul Radu Şerban. Pregătit la Jibou, ca elev, de profesorul Simion David, apoi la liceul de artă clujean, artistul a învăţat meserie şi de la „zugravul de icoane” Viorel Nimigeanu, care a realizat frescele lăcaşului de cult din Cuceu. După terminarea Institutului de Arte Plastice din Bucureşti, a fost repar-tizat la Călăraşi, de unde a venit la Cluj. În 1990, a devenit asistent universitar la Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” din capitala Ardealului, unde şi-a făurit o carieră universitară şi a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. A iniţiat Simpozionul „Arta în grădină”, ajuns în 2021 la a X-a ediţie. În 2018, a devenit cetăţean de onoare al oraşului Jibou, împreună cu directorul Centrului de Cercetări Biologice, Cosmin Sicora. Iată că Radu Șerban ne-a surprins cu un album personal, „ReAmintiri”, tipărit în condiţii grafice excepţionale de editurile Limes (Floreşti, Cluj) şi Caiete Silvane (Zalău), cu sprijinul Muzeului de Artă din Cluj, Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud şi al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj. Alături de materialele vizuale, de la primele desene mai reuşite până la lucrările de azi, aici au fost adunate intervenţiile critice formulate de Corina Popa, Pavel Şuşară, Mircea Ţoca, Alexandru Vlad, Mircea Petean, Ramona Novicov, Virgil Untilă, Livia Drăgoi, Oana Cristea Grigorescu, Negoiţă Lăptoiu, Liviana Dan, Călin Stegerean, Liviu Lăzărescu, Florin Gherasim, Vasile Duda, Oliv Mircea.

■ Starea literaturii pentru copii. Circa o treime din revista „Vatra” 7-8/2021 cuprinde dosarul tematic dedicat cărţilor pentru cei mai mici cititori. „Argumentul” este prezentat de Cristina Timar, urmat de un interviu cu Ioana Nicolaie. 39 de voci au răspuns celor patru întrebări despre diversificarea pieţii editoriale, receptarea critică a literaturii pentru copii, cele mai bune zece titluri (ce infantil!) şi tehnicile de încurajare a lecturii. E adevărat, mai multe edituri, printre care Arthur, Nemira, Corint etc. au colecţii specializate. Li se alătură edituri de prestigiu, precum Humanitas, Paralela 45, Polirom, RAO, Cartier, Curtea Veche etc. Ofensiva este pregătită, însă sabotată politic şi administrativ. Precum observa Florentina Hojbotă: „În condiţiile în care bibliotecile au fonduri mici pentru achiziţia de carte, ba chiar dispar biblioteci, accesul la lectură e condiţionat de puterea de cumpărare, de preţul cărţii. Cartea riscă să devină din ce în ce mai mult un produs de lux.” Pe de altă parte, nivelul traducerilor a scăzut foarte mult, multe dintre ele par să fie realizate cu Google Translate. Din punct de vedere critic, Paul Cernat ne atrage atenţia asupra faptului că nici măcar recenta „Istorie a literaturii române contemporane” a lui Mihai Iovănel, cea mai deschisă către formele „paraliterarului”, nu acordă literaturii pentru copii decât un mic paragraf. În privinţa bibliografiei „de top”, o singură remarcă: numele lui Kästner, Kipling, Milne sunt pomenite doar câte o singură dată. Carmen Sylva, Nestor Urechia, Ion Pop-Reteganul – deloc.

■ „Mozaicul” dedicat lui Adrian Marino. L-am remarcat imediat. Era un volum gros, gri-spălăcit, dar bine legat. Ştiam ce conţine, deoarece fusese adesea citat în cenaclu. Costa 100 de lei, iar eu n-aveam atâţia bani la mine. Noroc că tocmai a intrat în anticariat Pompiliu Crăciunescu, redactorul-şef de la revista „Forum studenţesc”. L-am interpelat pe loc, dacă are să mă împrumute, că-i dau înapoi „Bălcescul” la prima şedinţă de redacţie. „Dar pentru ce îţi trebuie?” „Neee! Dă-mi întâi banii, apoi îţi arăt.” A intrat în joc, dar apoi s-a înverzit când a văzut cartea: era prima parte din „Dicţionarul de idei literare” (1973) al lui Adrian Marino. Alte fragmente au apărut în volum mult mai târziu, după moartea criticului, în 2010, la Editura Argonaut. I-am citit cu uimire memoriile, „Viaţa unui om singur”, merită să le căutaţi. Cum în 5 septembrie 2021 a fost centenarul naşterii, dar lumea era absorbită de scandalurile cu doctoratele „copy-paste”, revista „Mozaicul” din Craiova i-a dedicat în octombrie un număr special, coordonat de Nicolae Marinescu. Mi-a plăcut citarea proverbului: „A făcut satul ce n-a făcut bărbatul!” Deoarece „intelighenţia” manelizată şi otevetizată are oroare de intelectualii cu operă, „provincia” a avut curajul să reamintească „culturoşilor” înălţimea standardelor. De altfel, marele cărturar a sprijinit de la început, din octombrie 1998, apariţia revistei şi a publicat la Editura Aius mai multe cărţi. Au scris despre toate acestea şi şi-au amintit de asistentul lui George Călinescu şi Tudor Vianu: Ştefan Borbély, Maria Dinu, Florina Iliș, Ioan Lascu şi Ştefan Vlăduţescu.

(G.-D.G.)

■ Cel mai nou număr al revistei „Vatra”, 11-12/ 2021, pune în centrul unei ample anchete statutul literaturii contemporane în școală. Ideea nu este nouă, formulată fiind cu peste zece ani în urmă de Sanda Cordoș, în revista „Dilema veche”. Concluzia, atunci, era că programele actuale sunt cele mai conservatoare din ultimul secol. În deceniul scurs între articolul profesoarei clujene și prezentul dosar din „Vatra”, manualele și programele nu și-au apropriat într-o măsură suficientă literatura aflată în desfășurare. Dosarul tematic cuprinde două părți: ancheta propriu-zisă și literatura contemporană reinterpretată. Autorii anchetei, Alex Goldiș și Horia Corcheș, fac următoarele, utile pentru cititorii interesați de temă, precizări: „Revista «Vatra» readuce pe tapet această problemă, recurentă în spațiul public și în mediile de specialitate, invitând la o reflecție sistematică și ceva mai concretă cu privire la prezența literaturii din ultimele decenii în școli. Am încercat să invităm specialiști din toate generațiile care cunosc curricula școlară, dar sunt familiarizați, în același timp, cu fenomenul literaturii contemporane. Dosarul se încheie cu o serie de abordări proaspete ale literaturii contemporane propuse de tineri exegeți.” Pentru edificarea acelorași cititori, redăm și chestionarul: „Se mai poate vorbi de aceeași reticență a programelor/manualelor școlare față de literatura contemporană sau lucrurile s-au mai îndreptat în ultimul deceniu? Dacă da, în ce zone tematice, de problematizări sau de gen literar credeți că s-au făcut progrese? Dacă nu, care credeți că e explicația cea mai plauzibilă pentru rezistența programelor/ manualelor față de fenomene literare contemporane? Ce direcții sau autori de azi credeți că ar trebui să se regăsească în studiul literaturii în școală și (eventual) de la ce nivel? Există zone/autori importanți ai literaturii contemporane? Ce direcții sau autori de azi credeți că ar trebui să se regăsească în studiul literaturii în școală și (eventual) de la ce nivel? Există zone/autori importanți ai literaturii contemporane incompatibili cu mediul formativ preuniversitar?” Răspunsurile, 19 la număr, generoase în idei și propuneri, dar și în analiza condițiilor în care se desfășoară învățământul actual, sunt sintetizate în intervenția unuia dintre autorii anchetei, Horia Corcheș: „la gimnaziu, contemporaneitatea este dominantă. La liceu, programele nu s-au schimbat.” Iată o revistă care ar merita dusă în școli, citită și dezbătută în adunări de dascăli.

(V.M.)