Lumea mirifică a poveștilor pentru copii

În literatura română, dar și în cea universală pentru copii, povestirea ocupă un loc important atât prin prisma universului tematic, cât și prin forma expresiei. Poveștile pentru copii, împărțite pe categorii de vârstă, trebuie astfel concepute spre a capta atenția copiilor, să nu fie plictisitoare, și aici mărimea scrierii are o importanță deosebită, cu atât mai mult când vorbim de o categorie mică de vârstă, preșcolarii, dar și de a aprinde, prin mesajul transmis, interesul și emoția micuților, așa încât să lase o amprentă pe retina psihologică a copilului. Pe aceste deziderate se sprijină cartea de povești pentru copii semnată de scriitoarea Gina Zaharia, membră a Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor (autoare a unsprezece cărți de poezii, patru romane și un volum de proză scurtă), cu un titlu explicit, „Povești pentru Ilinca”, apărută în anul 2021 la Editura Leviathan, ca parte din proiectul „Șoaptele copilăriei”, proiect aprobat de Primăria Municipiului Buzău prin Programul „Finanțări nerambursabile”.

Tipărită în format de lux, pagini lucioase și coperte cartonate semnate de graficianul Rudy Roth, alături de ilustrații și tehnoredactare susținute de jurnalistul și criticul Costin Tuchilă, cartea conține 12 povestiri adresate copiilor preșcolari și anume: Crăiasa Florilor de Nea, Prințul Cerbilor, Izvorul de argint, Norocel cel Harnic, Floarea Dorului, Soarele și Maura, Satul Scorpionului, Ariana și Împăratul Vulturilor, Fetița orfană, Vrăjitoarea din Munții Miraculoși, Floarea de Fildeș, Alexa, Crăiasa Lebedelor.

Poveștile de mică dimensiune sunt scrise într-un limbaj accesibil și prezintă întâmplări din lumea viețuitoarelor, dar și aspecte ale copilăriei luminoase, sentimente filiale, materne și paterne puternice, tendința de asociere cu basmul românesc fiind evidentă. În toate povestirile prezentate de Gina Zaharia se remarcă accesibilitatea structurii compoziției, îmbinarea cu har a modurilor de exprimare și a mijloacelor de expresie, miniaturalul și antropomorfizarea, numărul redus de personaje, unele dintre ele având nume simbolice (Crăiasa Florilor de Nea, Oamenii Nori, Radu cel Lacom, Norocel, Floarea Dorului, Dresorul de Pești Zburători, Regele Stâncilor, Împăratul Vulturului, Aripioară, Vrăjitorul din Munții Miraculoși, Vinerică, Lunaticul, Floarea de Fildeș, Zmeul Furtunii, Crăiasa Lebedelor, Codri de Cenușă), simplitatea și concizia mesajului bazat pe conotații din sfera esteticului și eticului.

Ne aflăm în ținutul fermecat al basmului clasic, unde fiecare cadru este pastoral și fiecare lucru/personaj este personalizat. Locurile în care se petrec poveștile sunt magice și simbolice de asemenea: Satul Florilor de Nea, Împărăția Cerbilor, Castelul Regelui de Argint, Țara Curiozităților, Satul Scorpionului, Orașul Bântuit, Stânca Păunului etc. Avem, așadar, cerbi transformați în prinți, șoricei iscusiți transformați în spiriduși, prinți transformați în cai albi, Soarele transformat în prinț, nori transformați în pietre, prinți deveniți vulturi, vrăjitoare devenite prințese, o lume basmică plină de mister și miraj, din care nu lipsesc obiectele fermecate, puterile miraculoase, fenomene ale naturii nemaiîntâlnite, toate cu rolul de a intensifica trama și a stiliza acțiunea. „Înainte de a mă atinge, te rog să-mi îndeplinești trei dorințe: Nu departe de noi crește Floarea de Fildeș, între niște stejari falnici. Ea este păzită de vrăjitoarea Drahna, una dintre cele mai rele făpturi de pe fața pământului. Dar cum se întunecă, vrăjitoarea adoarme instantaneu, iar puterile ei nu trec dincolo de întuneric. În timp ce doarme, se ascunde de pământeni într-un castel uriaș. Ea nu știe că din femeia urâtă și rea se transformă într-o fată frumoasă, cu rochie roz și diademă de lăcrămioare, pe care o îndrăgesc toate viețuitoarele pădurii. Mergi până acolo și caută-mi floarea din luminiș. Culege-o pe toată. Apoi să mi-o aduci în traista aceasta. Fii atent să nu pierzi vreun fir, că tare îmi va fi de folos. Când te întorci, mă strigi pe numele de Izidor și-ți voi spune îndată ce să faci” (pp. 50-51).

Personajele din fiecare povestire sunt creionate cu simplitate și frumusețe estetică: „Pe drum însă, trecând prin Satul Scorpionului, întâlni o fată frumoasă, care-l făcu îndată să uite scopul fugii sale; avea părul ca abanosul, ochii ca albastrul cerului, gura ca fraga coaptă, mâini fine ca mătasea, picioare ca fulgul dănţuind în văzduh” (p. 33); sentimentele de bunătate, blândețe, iubire, fiind predominante, răul este totdeauna învins, întunericul năruit, dragostea face minuni și aduce oamenii laolaltă, multe dintre povestiri terminându-se cu fericita nuntă de la palat: „Povestea spune că Norocel s-a căsătorit cu sora prinţului. Iar Radu cel Lacom a devenit un tată bun, la fel ca fraţii săi, transformaţi chiar de mărul cel fermecat” (p. 24).

Aventurile surprinse în volumul „Povești pentru Ilinca” au ca personaje și copii adevărați, precum și întâmplări mai puțin plăcute din copilărie, cum este cazul personajului principal din povestirea Fetița orfană, în care Anca, o fetiță părăsită de părinți, ajunge să fie crescută de un unchi și o mătușă, care la rândul lor o vor alunga, astfel ajungând la orfelinat. Suferințele și frica prin care trece o vor determina pe Anca să-și îndrepte toată speranța către Dumnezeu și să-i ceară să o ajute, ceea ce se și întâmplă, aceasta fiind înfiată de doi oameni buni și iubitori. Însă în această atmosferă bucolică apare tatăl natural al fetiței, despre care se credea că a murit, să o vadă și să o ia acasă la el. Gina Zaharia este aducătoare de bucurie și sentimente de iubire curate, ea imaginează un happy-end și pentru această poveste. Prinsă între două stări de iubire și recunoștință, pentru părintele natural și pentru cei adoptivi, Anca va primi înțelegere de la mama adoptivă, iubirea acesteia fiind necondiționată. Aceasta o va îndruma și o va sprijini să meargă la familia naturală, cu promisiunea că locul ei din familia adoptivă va rămâne intact: „Fă așa cum simți, Anca noastră, zise mama adoptivă. Dacă vrei să mergi acasă cu tatăl tău, te înțelegem și vom fi lângă tine. Să nu crezi că vom schimba ceva aici. Camera ta își va păstra frumusețea și te va aștepta de câte ori vei dori să te întorci, fie și numai în vizită. Pentru noi vei rămâne raza de soare care ne-a luminat viața. Atunci, Anca i-a îmbrățișat pe cei doi soți, și-a luat tatăl de mână și a zis: – Să mergem! Mi-e tare dor de casa noastră. Dar vreau să veniți și voi cu mine. Ca să învățați drumul dintre noi” (p. 43).

Aventurile din volumul „Povestiri pentru Ilinca” sunt scrise într-o manieră firească și au darul de a face ca micii cititori să simpatizeze cu eroii îndrăgiți ai cărții și să preia învățămintele sugerate, și totodată, să-și dezvolte calitățile morale și sufletești, alături de o motivație de învingător. Abilitățile literare ale scriitoarei Gina Zaharia, apreciate de către exegeți cunoscuți – și dau doar câteva exemple: Daniel Cristea-Enache, Constantin Dram, Dumitru Brăneanu, Ion Roșioru, o poartă cu succes și în lumea mirifică a poveștilor pentru copii.