La obârșia cuvintelor

Estimated read time 5 min read

Cărțile care „povestesc” istoria cuvintelor, începând cu identificarea rădăcinii acestora și continuând cu înflorirea semantică datorată scriitorilor, se bucură de aprecierea cititorilor care descoperă, la rândul lor, înrudirile surprinzătoare și ramificațiile unor termeni ce se regăsesc în limbaje specializate dintre cele mai diferite. Le datorăm astfel de lucrări, în primul rând, cunoscătorilor de limbi clasice. Când latinistul/elenistul reușește să renunțe la o terminologie lingvistică excesivă și să valorifice intuițiile semantice ale scriitorilor, aceștia își deschid un drum propriu, atractiv. Am prezentat cititorilor revistei, de-a lungul anilor, astfel de reușite aparținând lui S. Pușcariu, Al. Graur, G.I. Tohăneanu, Marius Sala, Stelian Dumistrăcel, Rodica Zafiu. Uneori am intrat în posesia unor cărți atrăgătoare de lexicologie tocmai prin faptul că, renunțând la rigorile dicționarului, am ales alte criterii de grupare a cuvintelor: Jacqueline de Romilly, Marc Fumaroli, ambii membri ai Academiei Franceze, Bernard Pivot, Gian Luigi Beccaria, Nicola Gardini, nume cunoscute nu numai în spațiul romanic.

O idee care se regăsește în toate aceste lucrări este aceea că în „istoria” cuvintelor dintr-o limbă descoperim de fapt istoria socială, economică, morală a vorbitorilor acelei limbi. Ideea revine și în cartea Alla fonte della parole. 99 etimologie che ci parlano di noi (apărută în 2019, la Editura Mondadori) a cercetătoarei italiene Andrea Marcolongo: „Mi-a plăcut întotdeauna să descopăr poveștile surprinzătoare pe care le ascund rădăcinile cuvintelor, căci nu este vorba de simple dificultăți sterile ale prefixelor morfosintactice, nici de vocale tematice. Povestea unui cuvânt nu este decât povestea oamenilor care au nevoie de acest cuvânt pentru a numi realitatea…”. Ca și celelalte cărți ale autoarei La langue géniale, 9 bonnes raisons d’aimer le grec și La Part du héros și aceasta a fost tradusă în foarte multe limbi. Versiunea franceză, în posesia căreia am intrat, cu întârziere, și noi, se intitulează Étymologies pour survivre au chaos și a apărut la Editura Les Belles Lettres (2020), cu un cuvânt-înainte al autoarei. Andrea Marcolongo mărturisește că a avut tot timpul în față „modelul luminos” al lui Jacqueline de Romilly, din a cărei carte (Dans le jardin des mots, 2014) a învățat să „îndrepte asupra limbajului o privire francă și nu pedantă, să nu judece într-o manieră pozitivă sau negativă istoria unui termen și evoluția lui, să considere inoportune aprecierile de valoare între Antichitate și prezent…”. Importante sunt și afirmațiile din paragrafele ce alcătuiesc primele pagini (Incipit). Bunăoară, cel în care definește obiectul etimologiei: „Adjectivul grecesc etymos înseamnă «adevărat», «real», «autentic»: de unde vine cuvântul étymologie, prin care definim, practica de a cunoaște lumea bazându-ne pe originea cuvintelor pe care le folosim. Cuvântul poartă în sine toată puterea logosului, de la verbul legô, concept filozofic care semnifică, în această ordine exactă și fermă: «a gândi pentru a înțelege». Și numai după aceea, a zice pentru a povesti” (p. 21). Importantă este pagina din care aflăm modul surprinzător în care au fost grupate cele 99 de cuvinte: „Pentru că este vorba de a resimți cuvintele, am încercat să le organizez intrările după denumirea grecească a culorilor – ele vor da titlul fiecărui capitol –, ale nuanțelor care trimiteau mai degrabă la percepțiile umane decât la spectrul culorilor așa cum le înțelegem de obicei. Pentru a revela mai bine mulțimea de trăiri a fiecărei etimologii am evidențiat metaforele pe care le poartă cu ele anumite culori… Termenii grecești care desemnează culorile – care au fost întotdeauna greu de tradus, fiind legate de luminozitate – îmi vor servi de călăuză pentru a putea povesti ce li se întâmplă cuvintelor când se îndepărtează de la sursă (de la obârșie), fenomen ce dă și titlul cărții: Alla fonte delle parole (p. 27). Iată titlurile capitolelor: Krasis sau despre confuzie, Glaukos sau despre deliciu, Kyaneos sau despre suferință, Porphyreos sau despre pasiune, Melas sau despre întuneric, Leukos sau despre lumină, Rhodon sau despre spini, Xanthos sau despre simplicitate, Indikon sau despre alte locuri. Bunăoară, sub semnul„negrului” (Melas) sunt prezentate etimologiile cuvintelor: trist, pată, cucuvea, eclipsă, diafan, omnibus, gelozie, greșeală, război, omega, melancolie. Dar „distanța” dintre cuvinte aparținând unor câmpuri semantice diferite poate fi subînțeleasă căci „precum un fir de apă ieșit dintr-un izvor – poate curge cristalin, la suprafață, sau să se ascundă sub pământ pentru a se ivi probabil în altă parte, să se verse în alte fluvii, ba mai mult, să-și schimbe culoarea după ceea ce poartă în apa sa –, istoria cuvintelor este la fel de fascinantă și în continuă mișcare, începând cu momentul țâșnirii din obârșia lor, etimonul. În mottourile capitolelor și în citatele ce întregesc și susțin afirmațiile autoarei regăsim numele celor mai cunoscuți scriitori din Antichitate până în zilele noastre.

Speranța autoarei este aceea ca, după lectura cărții, prin cunoașterea izvorului cuvintelor, cititorii vor fi capabili să-și aleagă astfel cuvintele, încât, respectându-se pe ei înșiși, să impună respect și celor cu care comunică.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours