Karinthy Frigyes, O vizită la Dr. Petőfi

Estimated read time 4 min read

Ce ne poate spune el despre revoluţie?

După revolta muncitorească din 23 mai 1912, care tocmai a avut loc, colaboratorul nostru l-a vizitat pe Dr. Petőfi Sándor, cunoscutul poet şi expert în revoluţiile de odinioară, ca să-l întrebe de una, de alta, despre intenţiile socialiştilor. În cele ce urmează, ne va relata această vizită interesantă.

* * *

Mi-a luat ceva timp să dau de el. Nu era trecut în registrul de reşedinţe şi adrese – în cele din urmă l-am aflat cu ajutorul lui Csizmadia Sándor. Pe baza instrucţiunilor primite de la dânsul, l-am găsit pe poetul cărunt, sus, în galeria din spate a cafenelei New-York. Barba albă şi lungă îi cade pe piept. Tocmai scrie o cerere. Vocea îi este încă proaspătă şi vorbeşte cu plăcere despre vremurile de odinioară.

– Vă interesează manifestaţia din Joia Sângeroasă? mă întreabă politicos. Am vorbit deja azi dimineaţă despre acest subiect cu – ei bine – cum îl cheamă, Bokányi. A venit aici ca să mă convingă să mă abonez la „Népszava”. Îi spun, nu mă mai ajută ochii să citesc, dar m-aş bucura dacă mi-aţi da un abonament gratuit. Neee! zice el, nu avem fonduri pentru aşa ceva.

– Cum staţi cu banii în ultima vreme?

– Ei bine, mă descurc cumva. Uneori obişnuiesc să trimit poezii şi articole la „Népszava”. Dar în prezent ei nu plătesc prea bine. Aud că acest Csizmadia este mai tânăr şi scrie mai frumos. La fel şi Vázsonyi. Şi atunci ce să fac? Am vorbit şi cu Vázsonyi, dacă ar putea să-mi găsească un loc de muncă sau altceva, dar mi-a răspuns că acum n-are nimic.

– Păi, cum vine asta?… Înainte vă plăteau scrierile.

Cărturarul cel cărunt pomeneşte câţiva sfinţi şi se trage mai aproape.

– Păi aflaţi, îmi şopteşte confidenţial, cu chestia aia, cu Sighişoara, sigur vă amintiţi, am stricat totul. Când am căzut acolo, deja îmi aranjasem viaţa. Mă sărbătoreau, mă ovaţionau, îmi apăreau cărţile în câte ediţii aş fi dorit. Mi se dedicau poezii. Totul era bine. Desigur, nimeni n-a ştiut că, după ce am căzut, m-am şi ridicat. Iar într-o bună zi, în Kiev, am citit poezia lui Ábrányi Emil, care începe aşa: „Vino înapoi, Petőfi!”. M-a mişcat foarte tare, am plâns. Ei bine, m-am întors. M-am prezentat la Societatea literară Petőfi: iată-mă. Dar am avut parte de o primire glacială. Secretarul general a zâmbit acru şi a spus: da, da, desigur, desigur. În fine, nu m-au acceptat ca membru. I-au preferat pe Pap Zoltán şi Farkas Pál.

– Şi după aceasta?

– După aceasta? Am încercat să public în revista „Nyugat”, dar mi-au spus că au multe materiale, drept care îmi vor include poezia într-unul din apariţiile următoare. Încă aştept, poate va fi în acest număr. Cum aveam nevoie de bani, m-am dus şi la „Budapesti Hírlap”. Redactorului i-a plăcut îndeajuns, dar a spus că trebuie modificată un pic, astfel încât să includă şi lărgirea dreptului la vot.

– Şi n-aţi jucat niciun rol în mişcările actuale?

– Ba da. Am fost trimis cu Apponyi să facem propagandă. Dar nu mai am voce pentru aşa ceva. Am propus să fac altceva, să-mi încredinţeze tineretul universitar sau pe alţii. Am fost trimis la chestură, acolo ar fi trebuit să ştampilez un fel de index, dar n-am avut certificatul de naştere la mine.

– Bine că nu v-au trimis la Oficiul de sărat sarea.

– Da, frumos din partea lor. Vă rog, mi-a spus Polónyi, vreţi să deveniţi din nou un om, acum, în doar douăzeci şi patru de ore? Vreţi ca Editura Franklin să vă publice cartea? Vreţi ca Ábrányi să vă dedice o altă poezie?

– Vreau.

– Ei bine, ştiţi ce? Ieşiţi la capătul drumului către Vác, puneţi-vă în faţa unui poliţist şi spuneţi-i: hai sictir! Restul lăsaţi-mi-l mie, şi acelui poliţist, şi lui Ábrányi Emil.

– Iar Dumneavoastră?

– Nu am marşat. Ce naiba? Mi-a ajuns Sighişoara.

– Şi ce veţi face acum?

– Scriu o cerere către municipalitate, solicit să fiu numit inspector specialist în mişcări revoluţionare. Măcar pentru cei câţiva ani care mi-au rămas de trăit…

Traducere de

GYÖRFI-DEÁK György

Apărut original în: „Borsszem Jankó”, 25 august 1912

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours