Articole

Jurnal de călătorie (1821-1822) (8)

31 martie 1822

Vremea frumoasă şi caldă, care s-a menţinut aproape continuu în tot răstimpul prezenţei noastre aici, s-a schimbat un pic. Ploaia şi vântul au răcit întrucâtva atmosfera.

Am luat prânzul împreună cu Széchenyi la Verry, în Palais Royal. Nimic nu întrece localurile de bun gust, unde servirea se face bine şi curat, unde găseşti cele mai bune mâncăruri şi poţi alege între mii de vinuri, care toate se află în restaurantele cele mai bune, precum: Robert, Beauvillier, Verry şi Rocher du Cancal. Aici se pot aduce cele mai strălucite jertfe Zeului Îmbuibării. E greu să ceri un fel sau o băutură de prim rang, de oriunde din ţară, care să nu se găsească în Paris. Regret că grosimea taliei şi subţirimea portofelului nu mi-au permis să-mi satisfac toate poftele.

[Fiind duminică, i-am scris mamei.]

1 aprilie

Am fost la [familia] Franconi. Mi-a arătat un armăsar pur-sânge englez, un roib cafeniu: Regent. Are sânge, dar greabănul e deformat, picioarele sunt lungi, genunchii îi sar în faţă. A cerut 10.000 de franci pe el. Zice că, atunci când au vrut să-l cumpere pentru împăratul austriac, i-au oferit 20.000 de franci. Mai are un armăsar gălbui de 4 ani, provenit din herghelia Leli`evre. Omul are vreo cincizeci de iepe, dar nu ţine armăsari de montă, ci le duce la Dupin, să le însămânţeze gonacii regelui. Acel mânz gălbui provine dintr-o mamă pur-sânge englez şi un tată arăbesc. Are oase bune şi arată mai bine decât produsele de acest fel, dar e prea lung şi n-are greabăn.

De la Franconi am dorit să merg la „salle d’armes”, dar nu pe traseul obişnuit, pe bulevarde, rue Richelieu, către Palais Royal, ci am dorit să scurtez şi am luat-o drept prin „Passage des Panoramas”. Din Place de la Victoire am rătăcit drumul cu totul şi am umblat cu adevărat brambura. Nici nu-i de mirare, deoarece Parisul are mai mult de o mie de străzi şi nu-i uşor să le înveţi pe toate câte sunt. Cu toate acestea, te orientezi mai uşor decât în Viena şi, în cele mai multe părţi ale oraşului, este imposibil să te pierzi, datorită căilor drepte şi numeroaselor pieţe. Astăzi, cum m-am dus să iau lecţii de înot după cele de scrimă şi de acolo m-am întors la Gymn[ase] Dram[atique], am socotit pe harta Parisului că am parcurs 2,5 mile nemţeşti [1 Landmeile = 7,5325 km]. În capitala Franţei, datorită enormei sale întinderi, distanţele sunt foarte mari, dar omul se obişnuieşte într-atât, încât nu-i obositor să străbată zilnic până la 15 kilometri.

2 aprilie

Am fost nevoit să aştept mai mult de două ceasuri, până când mi-a venit rândul să intru la Camera Deputaţilor. [Unde nu s-a întâmplat nimic deosebit.]

Seara am fost la Circul Franconi, n-a corespuns aşteptărilor. [N-au produs nimic nemaivăzut.]

 

3 aprilie

Am trecut pe la ambasadă ca să-mi iau rămas bun. Toate ziarele dau ca sigur războiul dintre ruşi şi turci. [Karl von] Vincent, ambasadorul nostru şi Rotschild încă se îndoiesc, dar pare că se lasă înşelaţi de aparenţe şi nu cred [în declanşarea ostilităţilor]. Niciodată nu m-am îndoit că acest război va izbucni, doar mă minunez de ce curtea moscovită, cunoscută pentru predispoziţia de a porni un conflict, trage de zăbală şi de timp printr-o ceremonialitate exagerată. Ce va face Austria? Îi va sprijini pe turci? Ar fi o acţiune cu un final dubios, dar ar fi cea mai inteligentă mişcare, deoarece ori va muri, ori va reînvia. Dar să dea mâna cu muscalii ar fi o greşeală politică imensă, care, precum orice păcat împotriva firii, va aduce o pedeapsă veşnică, deoarece se ştie că alianţa cu cel puternic întru obidirea celui slab va provoca dublarea puterii primului şi, inevitabil, istovirea proprie. Când leul va împărţi prada, Austria va primi doar o ciozvârtă sleită, iar greutatea uriaşului din Nord va apăsa atât de puternic pe bătrânul care-şi pierde puterile, încât nu va dura mult să aibă parte de traiul amar, indiferent dacă are un medic bun sau unul nepriceput.

[Împreună cu Széchenyi am examinat macheta Atenei.]

Am căutat în biblioteca regală istoria [mănăstirii] La Trappe şi am citit tot ce am găsit despre acest ordin călugăresc.

Azi, mâine şi poimâine are loc marea promenadă de la Longchamp. Vremea a fost cât se poate de favorabilă, au participat o mulţime de trăsuri, călăreţi şi pietoni. Am văzut doar câteva trăsuri arătoase, cu cai frumoşi. În toată lumea nu găseşti călăreţi şi cai cu un aspect mai scandalos decât în Paris. Ni s-au arătat mulţi [bidivii] englezi şi normanzi, metişi spanioli, foarte puţini orientali. Până şi cei proveniţi din manejurile regale sau din alte părţi purtau şei de catifea şi aveau coamele împletite.

 

[Urmează „Sfintele Paşti în Mănăstirea La Trappe” (5-6 aprilie 1822), fragment care a apărut în „Caiete Silvane” nr. 4 (111) / aprilie 2014, pp. 34-35.]

 

Traducere de Györfi-Deák György

 

Textul original e accesibil pe internet:

http://mek.oszk.hu/09200/09257/09257.htm

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.