Articole

Jurnal de călătorie (1821-1822) (5)

– fragmente –

 

17 martie

Am stat acasă până la prânz și i-am scris dragei mele mame, deoarece tocmai pornea un curier către Viena. Am străbătut terasele și grădinile dintre Tuileries și Champs Élysée, însuflețite de mulțimea pestriță. Am prins cel mai frumos timp [posibil] și cea mai blândă atmosferă de primăvară. Deoarece s-a nimerit să fie duminică, pe străzi era un șuvoi nesfârșit și variat de oameni trași la patru ace. Cât de departe de această mirifică priveliște se situează Graben, Prater și Bastei din Viena! Iar în parcul Tuileries, printre valurile de persoane îndreptate către mii și mii de țeluri, stolurile de porumbei ieșiți să se încălzească la soare s-au avântat să se așeze pe crengile copacilor. Iată o antiteză ciudată, oferită de o caracteristică absolut rurală și de viața dintr-o metropolă strălucitoare.

Vivacitatea spirituală a francezilor rezultă și din jocurile copiilor. Fiecare mișcare denotă dexteritatea, focul și iuțeala lor. În general, francezii nu sunt musculoși, dar forța pe care o iradiază din interior le întărește vinele, astfel încât chiar și la bătrânețe posedă mai multă „rasă” și viață decât tinerii altor popoare.

 

18 martie

Pe rue du Chantre Nro. 18, prés la place du Palais Royal [strada Chantre nr.18, în apropierea palatului regal], azi am luat primele lecții de scrimă [de.: fechterring] de la Gomard [apelativul lui A. J. J. Possellier]. Printre elevii săi se numără atâția scrimeri renumiți, încât am socotit potrivit să mă prezint ca începător. Dar nicio clipă nu i s-a părut suspect că, potrivit părerii sale, am priceput foarte repede regulile pe care deja le cunoșteam. Se pare că începătorii de aici sunt foarte dibaci – ori că eu aș fi cel mai neîndemânatic individ din lume. În momentul de față, Gomard este cel mai bun spadasin din Paris.

Seara am fost la „Theâtre Français”. [François-Joseph] Talma, care l-a interpretat pe Regulus din „Sylla” [de V. J. E. de Jouy], m-a încântat. N-aș fi crezut să văd vreodată atâta temeinicie și forță, perfect exprimate în cuvinte și gesturi. A fost de neegalat în scena a treia din primul act, când a contopit înfiorător multitudinea de sensuri din doar două cuvinte: „il vivra” [fr.: (el, Napoleon) „va trăi”]. Monologul din vis și abdicarea au fost de asemenea interpretate cu măiestrie.

 

19 martie

Am privit statuia regelui Henric al IV-lea de pe Pont-Neuf cu o strașnică spaimă. Ce individ extraordinar și, totodată, un rege cu o gândire umană și bărbăție în fapte, ce amintire binecuvântată, demnă de respect, cu atât mai mult cu cât arareori o întâlnim. Am mers la Musée Royal du Luxembourg. Aici sunt expuse doar operele pictorilor francezi contemporani. [Urmează descrierea expozițiilor.]

Am mai vizitat [cuștile cu] animale, nu prea numeroase, dar aranjate cu pricepere, din Jardin des Plantes. Într-un colț al grădinii botanice, am citit această inscripție cinică: „Culture des plantes medicinales pour les pauvres malades.” [Cultivarea plantelor medicinale pentru sărmanii bolnavi (cei fără bani).]

Am vizitat „Pére la Chaise” [Urmează descrierea cimitirului.]

Cea de-a doua lecție din bazinul acoperit.

[Masă de prânz în compania lui Széchenyi, Stürmer, Sardagna, Merveld și Binderrel, servită la Restaurantul Robert.]

Seara ne-am dus la „Société des belles lettres” (Societatea Literară). Mai întâi, au citit despre cruciade din istoria lui Michot, apoi a urmat o comunicare smintită, și mai plictisitoare, despre Lună și planete.

 

20 martie

Ne-am dus până la Saint Denis. Vechea biserică, demnă de toată stima, a fost puternic deteriorată în timpul revoluției. Oasele tuturor regilor înhumați aici au fost aruncate; acum se lucrează în ritm alert la refacerea templului. O bună parte a pietrelor funerare (cărate la Paris în timpul revoltei populare) au fost aduse înapoi și puse la loc. Osemintele risipite au fost strânse, dar, cum n-a fost cu putință să le aleagă, le-au așezat într-un cavou comun. Singurul iertat de iureșul acelor vremuri pline de mânie a fost [mareșalul] Turenne (mort în 1675). Gloata i-a dus trupul la Dôme des Invalides, unde a rămas până în ziua de azi. Saint Denis a fost destinat de Napoleon ca loc de veci pentru el și dinastia sa. Poarta de metal menită accesului este zidită acum. Ludovic al XVI-lea, Marie Antoinette și prințul Berry încă n-au monumente funerare.

La „Theâtre Français” l-am admirat pe Talma în „Oedip”. Nu a jucat chiar atât de strălucit ca în „Sylla”. Domnișoara Gros a fost la fel de bună în interpretarea Iocastei, ca și în cea a Valeriei. „La femme jugée et partie” este o comedie savuroasă. Domnișoara Mars este frumoasă și accentuează perfect replicile. Domnul Cartigny este un comediant excepțional.

 

21 martie

Am mers „`a chambre des députés”. Girardin, Beauséjour și Michin au cuvântat prelung. De pe locul său, Courcelle a întrerupt într-un mod foarte grosolan raportul ministrului de interne Corbieres și a fost apostrofat. Ca moral, stânga este mai puternică, dar e mult mai slabă numeric, deoarece ca proporție e doar jumătate din cât e dreapta. Marile divergențe nu sunt provocate atât de principii cât de interesele diferite. Cred că foarte puțini sunt cu adevărat motivați de iubirea curată, adevărată, altruistă de patrie. Ei luptă unii împotriva celorlalți din dorința de a se plasa în lumina reflectoarelor, de a dobândi ocazii favorabile și [cât mai multă] influență, de a accede la putere, în posturi înalte, cu o încrâncenare care, dacă privim soarta Franței, nu va rămâne fără urmări cât se poate de triste.

Am luat prânzul împreună cu Széchenyi la baronul Vincent, ambasadorul austriac. Au mai fost acolo Stürmer, Barbier, Merveldt și Boul. Toți acești diplomați sunt odios de ultraroialiști. Stürmer nu îndrăznește să-l frecventeze pe Pangration, deoarece acolo vin și liberali și se teme să nu-și întineze urechile. Binder susține că, după dizolvarea actualei sesiuni a Camerei, mai mulți politicieni de stânga vor fi închiși. Acesta ar fi cel mai sigur mod de a asigura stabilitatea tronului în vremurile de acum, când totul este tumultuos și zbuciumat.

Am fost la „Théâtre de la Porte St. Martin”. S-a jucat „La chaste Suzanne”…

 

22 martie

M-am dus în Malmaison. Când am trecut de Barrière, am întrebat un om care stătea acolo, dacă acesta este drumul bun către Malmaison. A răspuns afirmativ, așa că ne-am dus mai departe. Dar n-am făcut mai mult de câteva sute de pași, când am auzit un strigăt, m-am oprit și am văzut că francezul fugea mai să-și piardă suflarea, ca să ne spună: crede că n-a înțeles exact și că ne-a îndrumat greșit. Acest gest de politețe, ieșit din comun, m-a uimit și, când i-am destăinuit aceasta vizitiului, el mi-a spus: „Mais savez vous Monsieur ce qu`il aurait dit si vous lui auriez donné quelque chose? Il irait boir avec un ami et dirait: c`est un bon bougre qui m`a donné cela, mais je veux parié qu`il n`est pas français!” [fr.: Dar știți, domnule, ce-ar fi spus dacă i-ați fi dat ceva? Ar fi mers să bea cu un prieten și să-i spună: am întâlnit un ticălos de treabă care mi-a dat bacșișul, dar pariez pe ce vreți că nu era francez!”]

Regiunea de până la Malmaison e încântătoare. Priveliștea Senei, a insulițelor cochete și a malurilor desăvârșite este picturală. În această parte, mai ales la Nanterre, mai multe hectare au fost cultivate cu trandafiri, îngrădiți cu grijă și tunși ca niște garduri vii. Probabil că oferă o priveliște minunată când înfloresc. Niciunde n-am văzut semănături mai frumoase decât cele de aici, dar pământurile sunt divizate în parcele mici și cultivate ca niște grădini.

Malmaison este foarte interesant. Acum aparține lui Eugène Beauharnais, prinț de Leuchtenberg. N-a rămas nimic din vechea strălucire și pompă. Mai multe lucruri au fost vândute, și mai multe au fost distruse de mâinile dușmanilor, însă totul a rămas ca atunci când aici au locuit Joséphine și Napoleon. M-au impresionat puternic mica bibliotecă și biroul lui Napoleon. [Urmează descrierea.] La Malmaison, omul uită pentru câteva clipe de călâia epocă a Bourbonilor din prezent. Aici dai peste tot de chipul lui Napoleon, iar bătrânii slujitori din castel au scris pretutindeni pe pereți, cu cretă sau cu cărbune, străvechiul și entuziasmantul: „Vive l`Empereur!”.

Grădina este mare, frumoasă, bogată în arbori exotici.

După bătălia de la Waterloo, Napoleon a petrecut patru zile la Malmaison. Prusacii, care au sosit la puțin timp după plecarea sa, s-au apucat să sfarme tot, ca niște vandali. Lângă unul dintre birouri, se află și azi modelul unui vas de luptă, distrus de mâinile lor.

Din Malmaison, m-am dus cu caleașca în Saint-Cloud pe „Chemin de l`Empereur”. [Urmează descrierea.] Castelul este într-adevăr unul demn de un rege. Mobila, în bună parte, este nouă, mai somptuoasă decât ar cere bunul gust. Dar priveliștea din ferestrele către Paris și Sena este maiestuos de frumoasă. Într-una din camerele prințesei de Angoulême (Marie Thérèse de France, fata lui Ludovic al XVI-lea și a Mariei Antoinette) o pictură reprezintă entuziasmul cu care a fost primită Împărăteasa Maria Terezia la Bratislava de către Dietă.

După această mică excursie, am revenit după-masă și am mânat direct la „salle d`armes”. Aici am exersat prima dată „au mûr” [la perete]. Astăzi am umblat atât de mult și scrima m-a înfierbântat atât de tare, încât la prânz am băut o întreagă sticlă de șampanie – ceea ce nu s-a întâmplat nici prima, nici ultima dată. Pot bea mai multe butelii fără să mă îmbăt.

 

23 martie

Am mers la bazinul de înot. Astăzi am primit cea de-a patra lecție și lucrurile nu prea au mers ca pe roate. Am luat prânzul împreună cu Széchenyi în [restaurantul] „Rocher du cancale”. Aici se găsesc cei mai buni pești din mare sau de apă dulce. Din 24 în 24 de ore, se aduce marfă proaspătă din toate colțurile oceanului. Dintre speciile marine, cei mai buni sunt turbó și sole, au un gust deosebit, iar mâncarea cu morue am udat-o cu un vin de Tisanne extraordinar.

 

Traducere de GYÖRFI-DEÁK György

 

Textul original e accesibil pe internet:

http://mek.oszk.hu/09200/09257/09257.htm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.