Articole

Jurnal de călătorie (1821-1822) (12)

– fragmente –

wikipedia_Wrotham_Park,_Middlesex

1 mai 1822

De câteva zile, aici avem parte de o vreme deosebit de frumoasă, dar ziua de azi, mai ales dimineaţa, n-ar putea fi mai agreabilă şi mai senină nici măcar în Grecia. M-am dus pe jos la terenul de exersare, dis-de-dimineaţă, la orele şase. Am savurat aerul splendid, cerul curat, verdeaţa revigorată de roua dimineţii, iar priveliştea cailor acoperiţi cu pături care s-au fofilat ca nişte umbre [pe lângă mine] i-au adăugat un plus mirific. Mai târziu, m-am deplasat călare în cealaltă jumătate, ca să urmăresc antrenamentul [cailor], iar după-masă ne-am dus cu [Henry] Edwards în parcul din Cheveley al Ducelui de Rutland. Verdele incomparabil al pajiştii părea şi mai însufleţit de vederea celor o sută de cerbi lopătari, întovărăşiţi cu câteva văcuţe roşcate sau bălţate, care păşteau acolo. Uriaşii stejari bătrâni tocmai porniseră să înverzească şi semi-nuditatea lor se distingea clar printre ceilalţi copaci înfrunziţi sau [chiar] înfloriţi. În mijlocul parcului, se află clădirea: mare, frumoasă. Nimic artificial, nu există drumuri sau poteci, doar natura păstrată intact, sănătos. Întrucât aici domnesc cutezanţa şi armonia păcii, găsim toate soiurile de păsăret, de la cele mai măiastre cântătoare la ciorile croncănitoare. Întâlneşti la tot pasul iepuri, potârnichi, fazani [care umblă] fără pic de teamă. Grajdurile sunt mari, înalte şi luminoase, dar şi aici, precum am văzut şi-n alte părţi ale Angliei, există un singur rând de ferestre, pe doar o parte a clădirii, ceea ce afectează calitatea aerului într-o măsură mai mică sau mai mare. Podeaua este pavată cu cărămizi aşezate pe muchie. Fratele lui Edwards este [cel care răspunde de pregătirea cailor de curse,] „training-groom”-ul hergheliei din Rutland.

2 mai

M-am dus cu poştalionul în Bury, pe locul de lângă vizitiu, iar de acolo în Bildeston. Mister Wilson nu era acasă. „Stud-groom”-ul său, Bromley, a citit scrisoarea lui Weatherley şi m-a primit foarte bine, mi-a arătat tot. Wilson nu participă la curse, ţine herghelia doar pentru vânzarea cailor, de aceea nu-şi antrenează mânjii. Are 22 de iepe, toate sunt „thoroughbred” [pur-sânge englez]. Printre ele, sunt unele deosebite. Foarte puţine prezintă defecte. La niciuna n-am văzut excrescenţe osoase, dar nu toţi mânjii au oase ca lumea. Într-un an, se fată 16-18 mânji. Şi aici, monta decurge tot precum am văzut în Anglia, până acum.

Păşunea de vară a iepelor se află într-o vălişoară frumoasă, prin care curge un pârâu. Mi-a amintit atât de mult de Şoimuş, încât mi-am închipuit că aş fi acolo. Iarba este ca la noi, cam peste tot. Pe partea mânjilor, creşte trifoi din belşug. Iepele nu pasc împreună, ci întregul spaţiu este parcelat în petice separate de şanţuri nici prea late, nici prea adânci. Câte o parte dintr-astea ocupă cam cât jumătate din cel mai mic teren rezervat mânjilor în Jibou. Pe o suprafaţă delimitată, pasc 2-3-4 iepe şi încă altele, alături de ele. I-am mărturisit lui Bromley mirarea că animalele rămân separate şi nu încearcă să se adune laolaltă. El a afirmat că numai caii pur-sânge pot fi ţinuţi aşa şi că ştie din experienţă că toate celelalte rase sar peste şanţuri sau garduri, doar ca să fie împreună. Şi Bromley consideră nimerit ca vitele să pască împreună cu caii, pentru ca diferitele feluri de iarbă să fie mâncate deodată [fără mofturi]. Muştele chinuie şi aici animalele, aşa că în zilele toride din iulie şi din august, iepele sunt mânate să stea în grajduri de la 11 la 5 după-masă, apoi sunt scoase, să rămână afară noaptea. Fiecare iapă primeşte câte o porţie de fân, fie noaptea, fie ziua, ieslea este întotdeauna plină, dar nu prea se ating de el, preferă ovăzul, dintre ele primesc numai animalele bătrâne sau de mare preţ, câte o traistă pe zi, în timp de vară. Celelalte şi cele sterpe trăiesc cu iarbă, dar fără să le apară coastele. Pe fiecare petic de păşunat se află câte un umbrar, a cărui poartă mare este veşnic deschisă ori, unde au doar o uşă, ea este una pivotantă. [În celelalte luni,] iepele sunt băgate noaptea în grajdurile de lângă casă. Acolo stau şi iarna, dar ziua sunt scoase afară timp de 4-5 ore. O parte dintre iepe, cele sterpe, au rămas toată iarna în exterior, dar la [păşunat] iarbă. Mânjii sunt înţărcaţi în octombrie şi primesc fân, ovăz (uneori măcinat) sau, adesea, tocătură de tulpini şi întotdeauna morcovi. Cu excepţia coamei şi cozii, niciodată nu este ţesălat până când i se pune şaua în spinare, dar este îmblânzit şi obişnuit cu priponul. În ferestrele grajdurilor, arareori sunt montate geamuri. Iarna, fiecare iapă şi mânz primeşte zilnic câte o traistă de ovăz; cu toate acestea, cantitatea de furaj variază în funcţie de puterea şi conformaţia animalului. Bromley consideră că amestecul umed de tărâţe şi de ovăz este potrivit. Altminteri, ovăzul este folosit doar uscat. Leguminoasele sunt excluse, deoarece ar provoca umflarea picioarelor şi a vezicii urinare. Iepele străine, aduse la montă, stau aici şase săptămâni. […] Ele convieţuiesc cu cele ale lui Wilson, dar, până să se amestece, întâi sunt legate în pripon şi lăsate să se acomodeze una cu cealaltă. Lui Bromley nu-i place crupa dreaptă şi preferă ca spinarea să fie uşor arcuită. Am văzut aici un mânz foarte frumos, de doi ani, dar cu hernie ombilicală. Bineînţeles că adesea suferă de colici şi sunt nevoiţi să-i dea „phisic” [tratament medical].

3 mai

După examinarea cailor, am mers cu o şaretă „gig” până la Bury şi de acolo m-am întors în Newmarket cu un „stagecoach”.

4-5 mai

Mi-am continuat activitatea obişnuită, adică examinarea cailor, aflaţi în interior sau în exterior. Timp de vreo opt zile, a ţinut vremea frumoasă, senină şi călduroasă, aproape secetoasă. Dar azi după-amiază a plouat iute şi bine.

6 mai

De dimineaţă, revenind afară, am făcut aceste însemnări despre antrenamentul cailor, referitoare la zilele de ieri şi de azi. [Urmează observaţii legate de performanţele cailor.]

„Second Spring Meeting” a început azi. Nu este [un eveniment] la fel de cunoscut precum primul. Nici cursele, nici pariurile, nici numărul de spectatori nu este atât de mare ca la prima ediţie. Széchenyi tocmai a sosit ca să prindă întrecerile. Am luat prânzul, împreună cu Wilson, Weatherley, Ramsboltom şi alţii, a fost groaznic de plictisitor. Prânzul englezesc este rigid şi cu reguli impuse, nu-mi place deloc acest stil de etichetă. Mâncarea e proastă, iar băuturile nesănătoase.

7 mai

Széchenyi l-a cumpărat pe Shreckhorn de la Ramsboltom cu 200 de guinee şi s-a angajat să dea poimâine încă 30 dacă el va câştiga întrecerea cu Euphrates.

[Duminică], 12 mai

Miercuri şi joi [8-9 mai] au avut loc întrecerile. Széchenyi a cumpărat-o pe Flame-t pentru 100 de guinee. După una dintre cursele de deunăzi, noi am cumpărat această iapă cu 100 de guinee şi, când am tras-o la sorţi, mi-a revenit mie, dar proprietarul s-a răzgândit asupra preţului, a cerut 150 de guinee şi am rămas fără ea. Joi şi-a coborât pretenţiile la 100 de guinee şi Széchenyi a achiziţionat-o imediat.

La Tattersal, s-au licitat mai mulţi cai. [Urmează prezentarea ofertei.]

Din Newmarket, am sosit împreună cu Széchenyi şi Weatherley la Bildeston, ca urmare a invitaţiei de neevitat, făcută anterior de către Wilson. Locuinţa sa este mobilată cu gust, se află într-o clădire confortabilă, fără prea multe extravaganţe arhitecturale, dar comodă şi frumuşică. În mod obişnuit, nu se poate imagina nimic mai potrivit decât un conac englezesc de la câmpie, situat pe pajiştea de catifea înverzită din mijlocul unui parc minunat. Din păcate, o ploaie pocită nu ne-a permis să ne bucurăm de frumuseţea locurilor. Wilson ar fi dorit mult să ni-l paseze pe Loory sau pe Chilkon, [un mânz de] 2 ani, dar, cu un pic de noroc, am reuşit să ne eschivăm. Széchenyi ar fi dat 300 de guinee pe Medora, dar Wilson n-ar renunţa la ea nici pentru 500. Weatherley şi-a întins toate plasele împrejurul nostru şi mă tem că, oricât ne-am zbate, tot ne va agăţa în ele.

Vineri [10 mai] seara, în Londra. Sâmbătă, Széchenyi m-a prezentat lui Eszterházy [Pál, ambasadorul monarhiei habsburgice].

La Tattersall, am examinat iepele din Hamptoncourt scoase la licitaţie. Cinci dintre ele au corespuns.

Duminică am participat la liturghia ţinută în capela lui Eszterházy. Am luat prânzul la Tattersall şi, deoarece n-a contat unde, ci ce anume mănâncă omul, ne-am ghiftuit.

Luni, Széchenyi l-a lăsat pe Weatherley să participe la licitaţie, drept care el n-a mai trecut pe-acolo. Eu am fost prezent, dar deoparte de Weatherley şi nu mi-am închipuit că va cumpăra vreuna dintre iepele mult supraevaluate. La sfârşit, am aflat că a achiziţionat-o pe Southdown cu 220 şi pe fratele lui Rubens cu 300 de guinee.

Azi, am lămurit cu Széchenyi, fără să ne înfierbântăm prea tare, mai mult de nevoie, un aspect legat de problema achiziţionării. Eu, în măsura posibilităţilor, am umblat mult şi am participat la târgurile desemnate de el – acţiune care n-a fost reciprocă. Din această cauză, n-am găsit sau am întâmpinat greutăţi la procurarea cailor. Nu-mi convine, mai ales dacă mă gândesc la recomandările şi la promisiunile făcute de Széchenyi în Ardeal [înainte de plecare]. M-a durut foarte mult să văd dezinteresul manifestat faţă de mine în această privinţă. Nu i l-am reproşat, ci i-am vorbit deschis. El s-a simţit jignit, cu interesele lezate şi s-a mâniat – în vreme ce eu mi-am păstrat sângele rece. În orice caz, cred că eu aveam dreptate, dar azi văd că a fost o toană copilărească să mizez pe delicateţea simţământului de prietenie şi, bazându-mă pe ea, să emit pretenţii. El este cel mai bun om din lume, dar pasiunile sale îl acaparează, îl preocupă mai mult să se etaleze ca un om bogat şi un magnat de viţă nobilă decât să simtă cât de norocos ar fi să se străduiască din tot sufletul pentru a ferici un prieten.

În 11, Wilson a organizat o licitaţie pentru iepele şi mânjii săi. A vândut mult şi scump. [Urmează descrierea cailor.]

Am hotărât împreună cu Lobkowitz să plecăm într-o excursie, drept care am pornit seara la 9 cu „Mail” [poştalionul] şi am ajuns dimineaţă la 4 în Oxford.

Traducere de GYÖRFI-DEÁK György

––––––––-

Textul original e accesibil pe internet:

http://mek.oszk.hu/09200/09257/09257.htm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.