Vasile Burja
Contextul politic
Înfrângerea Austriei în războiul Austro-Prusac din 1866 a condus la cedarea unor teritorii în nordul Italiei și la slăbirea Imperiului Habsburgic. Acest fapt a determinat Curtea de la Viena în februarie 1867 să accepte un compromis cu Ungaria privind crearea statului dualist Austro-Ungaria, cu scopul temperării năzuințelor maghiarilor de independență. Sub această nouă organizare cele două state aveau fiecare constituție, parlament, administrație, poliție proprie, având în comun suveranul, politică externă, financiară și militară.
Prin compromisul realizat, Austria va face mai multe concesii Ungariei, printre acestea hotărârea ca Banatul și Transilvania, vechi provincii istorice românești, să fie alipite Ungariei, în timp ce Bucovina va rămâne sub autoritatea Vienei. Odată cu compromisul austro-ungar a luat sfârșit și statutul de teritoriu autonom al Transilvaniei, consfinţit de Maria Tereza prin decretul semnat în 1765, prin care recunoștea contribuția provinciei la lupta „creștinătății împotriva turcilor” și se prevedea explicit că Transilvania devine „Mare Principat” și „nu este supusă niciunui alt regat sau altei stăpâniri”.
După alipirea Transilvaniei la Ungaria, guvernul de la Budapesta a iniţiat unele legi cu conținut liberal, precum legea naționalităților și legea învățământului din 1868, care nu au fost respectate. Treptat, politica maghiară a promovat ideea statului național ungar, cu toate consecințele ce decurg de aici.
În fața presiunii autorităților de la Budapesta de a transforma Ungaria multinațională într-un „stat național maghiar unitar”, românii din Transilvania și-au întărit sistemul de autoapărare, atât prin consolidarea instituțiilor naționale autonome – bisericile și școlile confesionale (greco-catolice și ortodoxe) – cât și prin lupta politică organizată în jurul partidelor politice: Partidul Național Român din Transilvania, și Partidul Național Român din Banat (1869), care se vor unifica în mai 1881 la Sibiu sub denumirea de Partidul Național Român (PNR).
Principalul obiectiv al PNR era autonomia Transilvaniei. Memorandumul din 1892 iniţiat de PNR (Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu ș.a., redactat de Iuliu Coroianu – fratele mamei lui Maniu, Clara Coroianu și căsătorit cu fiica lui Ion Rațiu) este relevant pentru acțiunea revendicativă unitară a națiunii române. Petiția adresată împăratului Franz Joseph cuprindea o analiză a sistemului legislativ ungar (legea naționalităților, legea electorală, legile școlare, legea presei, legea agrară etc.) și a consecințelor acestuia, evidențiind faptul că românii erau discriminați, nu au drepturi politice și sunt supuși maghiarizării forțate. Ca atare solicită îmbunătățirea situației românilor, prin desființarea dualismului austro-ungar și revenirea la autonomia Transilvaniei. Memorandumul este respins (nu este citit), autorii condamnați (grațiați după doi ani), iar activitatea PNR este interzisă în 1894. La procesul memorandiștilor, Ioan Rațiu a rostit celebrele cuvinte: „Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”.
În Memorandum se explică și atitudinea de pasivism politic a PNR ca fiind „o chestiune de prudență patriotică, ca Românii să nu mai facă încercarea de a se folosi de dreptul lor de a alege deputați” în dieta de la Budapesta. „Pasivismul” nu trebuie confundat cu pasivitatea politică, deoarece el reprezenta un adevărat program de respingere a dualismului, prin care Transilvania a fost anexată în mod abuziv la Ungaria.
Politica de maghiarizare forțată practicată de guvernul de la Budapesta, care urmărea transformarea Ungariei „istorice” multinaționale într-un „stat național unitar” în paralel cu neacordarea drepturilor politice românilor, accentuarea discriminării economice și sociale a acestora au condus la abandonarea treptată a pasivismului de către elita politică a românilor în favoarea activismului politic.
Conferința națională a PNR din 15 ianuarie 1905 de la Sibiu a marcat reintrarea pe scena politică a partidului, cu un program ambițios care urmărea printre altele: recunoașterea individualității națiunii române, utilizarea limbii române în administrație, justiție, învățământ și armată, autonomia confesională și administrativă, alegerea funcționarilor în mod corespunzător structurii și proporției etnice a populației, votul universal, asigurarea dreptului de întrunire și asociere, a libertății presei, reformă fiscală, împroprietărirea țăranilor, ocrotirea muncitorilor, măsuri de asigurări sociale și asistență medicală. La conferință s-a hotărât abandonarea tacticii pasivismului politic în favoarea activismului ce presupunea participarea la alegerile parlamentare, parlamentul maghiar devenind „tribuna de unde reprezentanții poporului român denunță în fața lumii civilizate regimul de medievală opresiune a guvernelor maghiare”1.
Rezultatul conferinței de la Sibiu (79 voturi pentru activism și doar 12 pentru vechea tactică a pasivismului politic) a marcat apogeul dezbaterilor între cele două curente din PNR. Ziarul Tribuna din Arad2 remarca buna înțelegere ce s-a manifestat între membrii conferinței, faptul că nu există învinși sau învingători și „numai tovarăși de luptă pentru același scop sfânt: ridicarea neamului din starea tristă în care se afla, închegarea partidului național atât de zbuciumat în trecut”. S-a hotărât ca PNR să depună candidați „în toate părțile unde sunt șanse de a purta lupta cu demnitate și cu folos pentru deșteptarea națională”.
Participarea la alegerile parlamentare (1905-1906)
Prilejul pentru manifestarea activismului politic s-a ivit imediat după Conferința PNR de la Sibiu și anume alegerile parlamentare de la sfârșitul lunii ianuarie 1905, organizate ca urmare a dizolvării Dietei de către prim-ministrul liberal, contele Tisza.
Participarea la alegerile din 1905 era un test pentru PNR, dat fiind faptul că ele marcau posibilitatea participării active la lupta politică pentru emanciparea românilor prin intermediul dietei. Vocea lor putea fi astfel auzită nu numai în parlament, ci și în toate cancelariile europene. Testul viza și adeziunea alegătorilor la programul PNR, după cum scria Tribuna de la Arad: „Cine alege deputat guvernamental acela se declara că-i mulțumit cu stările de astăzi, cine alege kossuthist acela declară, că nu-i destul nici ce a făcut contele Tisza împotriva noastră, ci cere să se și mai înăsprească asuprirea limbii și a legii noastre; iar cine alege un naționalist, deputat cu program național acela pe sine se alege deputat, căci în acel program sunt cuprinse toate dorințele poporului românesc, și dorința din cea din urmă colibă: limba, legea și moșia, căci în acea sfântă Treime politică este cuprins întreg programul național”3.
Iuliu Maniu candidează la alegerile din 1905 în cercul electoral Vințu de Jos. Era creditat cu șanse mari de câștigare a alegerilor datorită personalității sale de luptător pentru cauza românilor „în floarea bărbăției, inteligent, moderat, cu pregătiri frumoase, încât și-a câștigat până și simpatia străinilor, care-l cunosc”4. Înspăimântat de popularitatea lui Maniu, guvernul maghiar propune contracandidat pe Szöcs Pal, notar în dietă și pune în mișcare tot aparatul puterii de stat (pretorii, jandarmii, notarii, agenți plătiți), care sub imperiul amenințărilor și promisiunilor au influențat rezultatul alegerilor în favoarea candidatului maghiar, acesta obținând cu 121 de voturi mai mult. Tabloul alegerilor arată că din totalul de 1035 alegători înscriși pe listele electorale, circa 700 erau români, iar dintre aceștia 340 au votat cu Iuliu Maniu, 175 l-au preferat pe Szöcs Pal, iar 145 nu s-au prezentat la vot. De remarcat faptul că printre votanții candidatului maghiar se regăsesc patru preoți cărora le-a fost frică că vor pierde congrua și ajutorul de stat (doi greco-catolici și doi ortodocși) și toți alegătorii din comunele Henig, Drașov, Loamneș, Oarda de Jos și de Sus, Limba, Drâmbar5.
Chiar dacă alegerile din 1905 nu au fost favorabile pentru Iuliu Maniu și PNR reușește să trimită în dietă doar opt candidați, alegerile pot fi considerate ca un fapt pozitiv. Ele au demonstrat atât unitatea românilor în jurul idealurilor naționale, cât și problemele care trebuie rezolvate la viitoarele alegeri.
În urma alegerilor parlamentare din ianuarie 1905, Partidul Liberal din Ungaria își pierde majoritatea pe care o deținea din 1867 de la Compromisul austro-ungar, iar Partidul Independenței, în frunte cu ultranaționalistul Ferencz Kossuth, alcătuiește o coaliție majoritară în Dietă, care are un program radical ce urmărea „nici mai puțin, decât desfacerea dualismului, și independența totală a Ungariei”. Pe fondul neînțelegerilor dintre partidele majoritare, împăratul Franz Joseph numește un guvern de tehnocrați, în frunte cu baronul Géza Fejérváry, care va rezista până în 8 aprilie, anul următor, când predă mandatul lui Sándor Wekerle. Acesta va organiza imediat noi alegeri parlamentare.
Lansat în campania electorală din aprilie 1906, Iuliu Maniu, în calitate de candidat în același cerc electoral din Vințu de Jos, se afirmă ca un principal exponent al mișcării naționale promovate de PNR și îndemna alegătorii români să-l asculte cu „o inimă curat românească și cu mintea limpede” și să voteze „cu steagul sfânt al Partidului Național”, căci numai astfel Transilvania va fi „țara românească, slujbașii vor fi români, iar limba care va porunci va fi limba românească”6. Având în vedere că majoritatea alegătorilor erau țărani, cu pământ puțin, promitea acestora împărțirea moșiilor grofilor și vot universal.
Iuliu Maniu schimbă și tactica electorală. Nu se mulțumește cu vizita la alegători, ci organizează adunări generale în fiecare sat și cu ne-alegătorii, pentru ca aceștia împreună cu femeile să exercite o presiune mai mare decât administrația asupra electorilor7. De asemenea, urmărește atragerea de partea lui a alegătorilor germani, cărora le adresează o scrisoare deschisă prin intermediul ziarului Unirea de la Blaj, prin care le prezintă ținta lui politică, „dezvoltarea conștiinței naționale, și pe baza acesteia menținerea intactă și apărarea așezămintelor naționale și culturale a tuturor popoarelor din țară”8. Opțiunea alegătorilor români și germani era mai ușoară întrucât contracandidatul său, Erdöss Armand, era reprezentantul Partidului Independenței, cunoscut pentru trecutul istoric și politic șovinist.
Entuziasmul cu care blăjenii i-au întâmpinat pe alegătorii care plecau la Vinț, desfășurarea și rezultatul alegerilor, precum și manifestările de bucurie ale blăjenilor la aflarea rezultatului alegerilor sunt descrise pe larg în Gazeta Transilvaniei, care consemna victoria: „Dr. Maniu a întrunit 558 voturi, contrarul său 351 voturi. Dintre Români abia au votat 8 cu contrarul. Toți preoții și învățătorii români, ba și numeroși primari și-au făcut datoria de Români buni, afară de 2-3. Solidaritatea între alegătorii români a fost admirabilă”9.
A doua zi după alegeri, vestea că Iuliu Maniu este ales deputat a stârnit un entuziasm de nedescris și multă bucurie blăjenilor. La sosirea lui Maniu în Blaj, „protopopul Bărbat i-a adresat un entuziast salut, iar damele române și meseriașii i-au prezentat două admirabile buchete. A răspuns deputatul adânc emoționat, mulțumind pentru această nouă manifestație. Conductul întreg apoi, în frumoasă ordine, cu muzica în frunte a mers la curtea economică a domeniului mitropolitan, unde alegătorii au fost ospătați. S-au încins frumoase dansuri naționale, jucând țăranii plini de veselie și ridicând cu fală steagurile albastre, pe cari le-au dus și adus cu vrednicie”10.
După alegeri s-a pornit o întreagă campanie împotriva viceșpanului Szász lozsef din comitatul Albei-inferioare pentru că a lăsat ca mandatele cercurilor din Vinț și Ighiu (unde a câștigat Vaida-Voevod) să fie câștigate de doi naționaliști români. Acesta se apără prin faptul că populația în cercurile electorale respective este majoritar românească și ia act de faptul că pentru alegerile viitoare se vor lua imediat „măsuri pentru încetarea agitațiunii naționaliste și mai cu seamă pentru prigonirea agitatorilor”, în vederea recâștigării celor două mandate11.
Pentru Partidul Național Român alegerile din 1906 au fost un succes deoarece au condus la câștigarea unui număr de 15 mandate (de aproape două ori mai mult decât numărul de mandate de la alegerile anterioare), ceea ce demonstra organizarea mai bună a partidului, mobilizarea alegătorilor și unitatea acestora. Alegerile vor fi câștigate de Partidului Independenței și al 48-iștilor, care a obținut majoritatea absolută cu 61,26% din mandate, ceea ce anticipa o confruntare dificilă pentru deputații români în viitorul parlament.
Pierderea alegerilor parlamentare din 1910
Dizolvarea camerei cu majoritate kossuthistă de la Budapesta, în martie 1910, pe fondul crizei politice, economice și sociale pe care o traversa Ungaria, amplificată și de disputele naționale și de conflictul permanent cu Viena pentru lărgirea autonomiei maghiarilor în imperiu, a impus elitei politice din Ardeal necesitatea pregătirii pentru participarea la alegerile electorale care se prefigurau.
În vederea pregătirii alegerilor, conducerea Partidului Național Român a hotărât convocarea unei Conferințe generale electorale a partidului la Sibiu în data de 5 aprilie 1910. În fața a peste 4000 de participanți la conferință Iuliu Maniu dă citire textului unei moțiuni care prezintă sintetic strategia și programul partidului în alegeri. Protestează din nou în textul moțiunii „în contra tendințelor de maghiarizare, și în special în contra politicii școlare și bisericești, inaugurate de guvernele din anii din urmă, reclamând revizuirea legilor și abrogarea ordonanțelor puse în serviciul acestor tendințe”12. De asemenea face apel la solidaritate comună între toate organizațiile care urmăresc democratizarea țării.
Noua candidatură a lui Iuliu Maniu ca deputat din partea cercului electoral Vinț, pe care l-a reprezentat în parlament prin mandatul precedent, a fost întâmpinată cu bucurie, încredere și deplină adeziune de către alegători. Autoritățile maghiare stabilesc un contracandidat „potrivit” pentru Maniu și anume avocatul de la Alba Iulia, dr. Mayer ödön, care datorită clientelei pe care o are în cercul electoral respectiv, prin intimidare și șantaj putea influența opțiunea alegătorilor.
Rezultatul alegerilor din anul 1910 a fost unul dezastruos pentru PNR. Față de 15 deputați câți au fost aleși la alegerile anterioare, partidul va mai obține doar cinci mandate prin: Vasile Damian, Teodor Mihali, Ștefan C. Pop, Nicolae Șerban, Alexandru Vaida-Voevod. Au rămas fără mandate unii dintre cei mai înflăcărați luptători pentru cauza națională: Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Vlad și Vasile Lucaciu. Deziluzia în rândul PNR a fost așa de puternică încât s-a pus problema ca cei cinci deputați să-și depună mandatele, dar ideea nu a fost îmbrățișată în cele din urmă.
La Vinț, Iuliu Maniu a obținut cu 19 voturi mai puțin față de contracandidatul său, în condițiile în care 99 de voturi i-au fost luate practic candidatului român prin diferite motive inventate de președintele secției electorale, care i-a împiedicat pe alegătorii lui Iuliu Maniu să voteze, sau le-a anulat voturile. Această acțiune a fost recunoscută de președinte, care a declarat ulterior că ceea ce a făcut la alegeri contra lui Maniu nu le-a făcut din pornire personală, ci silit fiind de ordinele prefectului13.
Înainte de alegeri, prefectul Szász József a propus PNR un cartel electoral prin care să se renunțe la candidatura lui Vaida-Voevod la Ighiu, în schimbul asigurării mandatului de la Vinț pentru Iuliu Maniu. Întrucât propunerea a fost respinsă, prefectul a declarat în fața lui Maniu că va acționa în așa fel încât niciunul dintre cei doi candidați români să nu câștige și s-a ținut de cuvânt. A obstrucționat campania electorală în favoarea lui Iuliu Maniu, a terorizat și amenințat alegătorii, a cumpărat cu sute de coroane voturile pentru candidatul maghiar, a suspendat dreptul de cârciumărit pentru cei care au votat cu candidatul român, a amenințat preoții și dascălii din sate cu tăierea ajutorului de la stat etc.14
Abuzurile autorităților mergând până la terorism în desfășurarea alegerilor l-au determinat pe Maniu nu numai să conteste rezultatul acestora, dar și să denunțe dincolo de granițele Europei centrale aceste grave culpe politice și abateri de la normele statului de drept. Într-un documentar alcătuit cu concursul lui Valeriu Branişte îl informează pe prietenul său, istoricul britanic Robert Seton-Watson, asupra modului în care au fost influențate alegerile din Ungaria15. Desigur că aceste informații au fost utilizate de către istoric în cartea sa despre problema slavă în Monarhia Habsburgică, tipărită în 1911.
Dezamăgirea privind desfășurarea alegerilor în rândul românilor a fost puternică, iar rolul liderilor acestora era să le ridice moralul și să-i asigure că lupta va continua până la izbânda definitivă și completă a cauzei lor. Iuliu Maniu, după anunțarea alegerilor de la Vinț, îi asigură pe alegătorii lui că, chiar dacă nu a câștigat mandatul, în continuare „va lupta necontenit fără a simți vreo oboseală, pentru o soartă mai bună a poporului românesc”16, că pe el îl face deputat nu „țidula”, ci atașamentul față de idealurile românilor și va găsi mijloacele necesare pentru a merge mai departe.
Note:
1 Sever Stoica, Iuliu Maniu, Cluj, 1932, p. 36
2 Ziarul Tribuna, Arad, nr. 246, 30 decembrie 1904 – 12 ianuarie 1905.
3 Ziarul Tribuna, Arad, nr. 5, 9/22 ianuarie 1905.
4 Ziarul Unirea, nr. 4, Blaj, 28 ianuarie 1905.
5 Ibidem.
6 Iuliu Maniu, Testament moral politic, Editura Gândirea Românească, Bucureşti, 1991, p. 154.
7 Ionel Pop, Zaharia Boilă, Matei Boilă, Amintiri despre Iuliu Maniu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998, p. 46.
8 Ziarul Unirea, nr. 17, Blaj, 25 aprilie, 1906.
9 Gazeta Transilvaniei, nr. 91, Braşov, 26 aprilie/9 mai 1906.
10 Ziarul Unirea, nr. 18, Blaj, 1 mai 1906.
11 Gazeta Transilvaniei, nr. 94, Braşov, 29 aprilie/12 mai, 1906.
12 Ziarul Unirea, nr. 15, Blaj, 9 aprilie 1910.
13 Ziarul Tribuna, Arad, nr. 129, 20 iunie/3 iulie 1910.
14 Ibidem.
15 Apostol Stan, Iuliu Maniu. Naţionalism şi democraţie. Biografia unui mare român, Editura Saeculum, Bucureşti, 1997.
16 Gazeta Transilvaniei, nr. 115, Brașov, 25 mai/7 iunie 1910.
+ There are no comments
Add yours