Iuliana Dimitriu, Când vine primăvara

Când vine primăvara este cel de-al patrulea volum din seria Gigi Alexa a scriitoarei Tony Mott. Aceasta este a doua serie de romane polițiste a autoarei brașovene după seria Julietei. Pentru această serie, Tony Mott și-a propus să dedice câte un anotimp pentru fiecare dintre cele patru volume, care se pot citi și fără să fie respectată ordinea apariției. După explozia cu care debutează Iarna crimelor perfecte, crimele misterioase de la poalele Tâmpei din Toamna se numără cadavrele și anchetele ce par de nerezolvat din Ultima vară otrăvită, cărora le găsește firul roșu găsind în final rezolvarea, pentru cel de-al patrulea volum, Tony Mott a mizat pe o intrigă complexă, atent construită, cu un suspans bine dozat, fiecare nou element al anchetei dezvăluind o mică parte din adevăr, dar totodată dă naștere la noi întrebări.

Investigația din acest volum urmărește prinderea unei rețele de trafic de persoane care se foloseau de fete minore și femei vulnerabile, pentru a le trimite în Italia, unde le obligau să se prostitueze.

Autoarea nu se abate de la rețeta clasică a unui thriller polițist: acțiunea debutează, bineînțeles, cu descoperirea cadavrului lui Bogdan Rizea; urmărind firul poveștii vom descoperi noi indicii, nu lipsesc nici substanțele cu efect nociv și detalii importante menite să țină cititorul cu sufletul la gură ca în fața unui film, căci scriitura lui Tony Mott este ca un scenariu: introspecțiile personajelor sunt asemenea unor monoloage, scriitura este concisă și nu se pierde în detalii nesemnificative legate de atmosferă. Tony Mott păstrează în proza ei doar lucrurile esențiale, nu găsim nici pasaje fără rost sau acolade plictisitoare care să distragă atenția. Capitolele au lungimea unei scene de film, fiind dedicate câte unuia dintre personaje. Fie că este vorba de Gigi Alexa, Matei Vălean sau de fetele de la Inanna, autoarea le individualizează prin particularități stilistice; de exemplu, în cazul monoloagelor Sofiei, naturalețea limbajului și simplitatea exprimării maschează povestea tragică: „Mă uit pe fereastră: oamenii ăia trec pe stradă, se opresc lângă o mașină și-și aprind țigările. Eu nu fumez. Fetele celelalte fumează și râd de mine, dar eu o ascult pe doamna Cristina, nu sunt ca ele, dacă fumezi ți se îngălbenesc dinții și ți se strică fața. Mi-a zis mie.”

În cazul romanului Când vine primăvara merită să vorbim și despre o supratemă legată de rolul femeii în societatea contemporană, de predispoziția acesteia la situațiile de vulnerabilitate și ipostaza de victimă. Pe deoparte o avem pe Gigi Alexa, în ipostaza de femeie-justițiar, medic legist, care a fost cooptată de către echipa poliției pentru a-i ajuta în investigarea anchetelor, o femeie cu un bagaj emoțional, din care fac parte pierderea mamei la o vârstă fragedă, relații eșuate, pierderea unui copil nenăscut, o femeie puternică lucrând cot la cot cu bărbații din echipă și care nu se dă în lături în a-și face vocea auzită atunci când crede că are dreptate. În partea opusă sunt Sofia, Ioana, vulnerabile, care din lipsa banilor au făcut alegeri nepotrivite, ce le-au costat libertatea, iar în ultimul caz, viața. Dorința de a le salva trezește în Gigi instinctul matern (aducându-și aminte de fetița pe care a pierdut-o), dublat de o dorință de a face dreptate. Dacă de-a lungul romanului am cunoscut o Gigi Alexa motivată de spiritul justițiar, care și-a păstrat calmul și privirea obiectivă de-a lungul declarațiilor pe care le-a luat fetelor sau încercând să fie un sprijin pentru Matei atunci când acesta își pierde mama: „Și-a ales meseria ca să afle, să știe, să găsească explicații, dar nu și-a dat seama că fugea de viață (…)”, descoperirea condițiilor în care erau ținute victimele în Italia ne arată o Gigi vulnerabilă, copleșită de durerea fizică și teroarea prin care au trecut fetele abuzate: „Hohotele de plâns o fac să tremure, se ține de balustradă și doar așa reușește să ajungă jos.”

O figură puternică feminină ce nu apare direct în mijlocul acțiunii, dar a cărei moarte îl tulbură pe Matei, o reprezintă mama acestuia, o persoană iubită în rândul comunității religioase din jurul lui Cornel Popa, o femeie ce a ajutat mulți oameni. Deși acesta nu mai vorbise cu mama lui de foarte mult timp, dispariția acesteia îl vulnerabilizează, săpând în gândurile sale după posibilele cauze ale înstrăinării de ea. În timp ce moartea mamei și discuțiile cu preotul răspopit, Cornel Popa, îl sensibilizează pe Matei, lui Gigi îi amplifică cinismul și îi confirmă că lucrurile ce nu pot fi explicate științific și nu aduc certitudinea, nu merită efortul.

Construcția epică are câteva inserții, unde sunt precizate câteva detalii referitoare la cazurile din celelalte volume, dar aceasta nu îngreunează lectura, din contră, oferă cititorilor care se află la prima întâlnire cu seria Gigi Alexa suficiente detalii pentru a fi introduși în universul crimelor misterioase orchestrat de Tony Mott.

Gândirea bine articulată, spontaneitatea, dar și sensibilitatea de care dă dovadă, fac din Gigi Alexa un personaj memorabil, alături de care scriitoarea s-a hotărât să meargă mai departe în volumul Anotimpul mireselor, un volum remarcabil, unde vom recunoaște de la primele pagini stilul inconfundabil al scriitoarei, un noir de Brașov, care pe lângă construcția epică, impresionează și prin cercetarea minuțioasă pe care Tony Mott a întreprins-o, reprezentând, alături de întreaga serie Gigi Alexa, una dintre cele mai izbutite serii polițiste, scrise de un autor român în ultimii ani.