Poeme de Ioan Vasile Bulgărean

Ceasul

Cum să-mi cumperi un ceas,
când știai că mă cutremur
la trecerea prin timp,
la sunetul fiecărei secunde
care-mi lovește timpanul
la gândul timpului rămas?
Cum să-mi cumperi un ceas,
când știai că avându-l
pot să-mi măsor secundele scurse
de la naștere spre moarte,
fără niciun popas?
Cum să-mi cumperi un ceas,
sofisticat, din aur chiar,
pentru a ocupa spațiul rămas
între mine și vitrina plină
de elefanți sau alte gablonțuri
chicioase, primite la aniversări
de bun rămas?
Toți îmi doriți să măsor
scurta trecere a existenței mele
prin această lume plină de nimic,
fără să mă întrebați, niciunul, dacă
acest nimic mi-l și doresc un pic?…
Și cadoul meu se-aude din vitrină
Tic… tac… tic…

O simplă figură de stil

Petale multicolore
ce ne acoperă trupurile dezgolite
și ne transformă, pe rând,
în iubit și iubită
până la transpirația inconfundabilă
ne lasă lipiți de pajiște
asemenea unui pastel neînrămat
și nedefinit
până în amurg, când
apusul se afundă
între sânii tăi
și mă lasă să ghicesc
momentul răsăritului
de a doua zi.
Ca o naștere de copil
neasistată
și neînregistrată
în catastifele acestei lumi
care nu mă merită
și mă transformă
într-o simplă figură de stil.