Rethymnon
Tainice adieri coboară pe mal.
Vîntul suspină printre turle, grăbit,
Pămîntul și apa se țin de nuntit.
Pașii se pierd în freamătul unui val.
Munții pleșuvi păzesc norii rătăciți.
Trecerile lasă urme în zare,
Marea îngînă ecouri astrale.
Razele se întorc pe cai obosiţi.
Vuietul clipei străbate trecutul,
Tot cheamă sfîrșitul cu începutul,
Prinse în vraja tonurilor sumbre.
O zi cît un veac uitat între șoapte.
În larg sună o egeeană noapte.
Un daimon șterge trecutele umbre.
Parodie de Lucian Perța
Ioan F. Pop
Fizeș
(După sonetul Rethymnon)
Tainice amintiri despre satul natal
Cu școala primară făcută aici
Și turla bisericii unde de mici
Toți jinduiam să urcăm ca pe-un cal.
Tăcerile munților ca niște bunici
De pleșuvi și de albi în fundal,
M-au inspirat și am scris și-un jurnal
Aproape închipuit*, poți să zici.
Și-n vuietul vremii tăcerile lor
Se răsfrângeau peste lume sonor
Făcând și pământul s-ofteze din greu.
Tăceri căutat-am la margini de lume
Și într-un oraș din Grecia, anume,
Dar nu sunt cum cele ce-s din satul meu!
*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.
