Întâlnirea cu frumosul și cuvântul ziditor

Cartea „vrăjitoarea ce a transformat lumea (…) este memoria gândirii umane.”

N.A. Morozov

M-am întâlnit cu revista „Mărturii maramureșene” la o sărbătoare a Poeziei, într-un mic sat din comuna Poiana Blenchii, județul Sălaj, numit Gostila, într-o frumoasă zi de sfârșit de august. Satul Gostila este așezat între dealuri ocrotitoare care „unduiază” spre vale, cum spune Ioan Alexandru, în „Domoale valuri (…)/ Ducând în slăvi cuvântul nefăcut”. Privindu-l, înțelegi de ce ne putem lumina la o sărbătoare a poetului Vasile Hatos, care îl numește „o lume după Paradis modelată” și trăiește poetic Întâlniri cu Dumnezeu. Într-un asemenea spațiu, fărâma de har dată fiecăruia, mai cu seamă pentru cei aleși, crește, înflorește și rodește înmiit, iar trecerea din profan în sacru devine la Vasile Hatos cântec armonios despre minunile Creației: „Pădurea este chipul/ Sfântului Domn ceresc”.

În luminoasa și calda sală a Căminului cultural al satului se află o mică expoziție de carte, cu volume ale poetului, ale altor creatori din zonă și ale distinselor personalități invitate din Cluj, Baia Mare, Zalău. Le-am mângâiat cu privirea și cu ochii sufletului iubitor de carte, de frumos. Mi-a atras atenția în mod deosebit o copertă care purta titlul Mărturii maramureșene. Am trăit bucuria de a primi în dar tocmai această carte, care de fapt este o revistă, de la întemeietorul ei, Radu Botiș, cel care a fost și maestru de ceremonii la întâlnirea amintită.

Cu această bucurie în suflet, am încercat să dezleg cât mai profund mesajul imaginilor care împodobeau coperta. Impresionează imaginea unui detaliu de ansamblu arhitectural, sculptură în lemn, tipic maramureșeană, cu mărețe simboluri împletite într-o dantelărie ce vorbește și cântă despre darurile unui neam străvechi. Un neam ce n-a venit de nicăieri ci s-a ridicat spre lumina celestă firesc, din pământul-mamă precum brazii și stejarii care i-au oferit material spre înveșnicirea gândului, dar și a lemnului. Privind o poartă maramureșeană, poți trăi frumusețea acestui pământ binecuvântat din care au răsărit oameni și păduri ce ridică ode cerului, Creatorului, amintindu-ne de versul eminescian: „Zeii Daciei acolo locuiau-poartă solară”.

Mai este pe copertă imaginea unui manuscris străvechi trecut prin moara timpului, vorbind și acesta despre vechimea neamului iubitor al cuvântului scris. Poate ne amintește de manuscrisele de la Peri, cele mai vechi scrieri în limba română cum ne spune o informație despre Mănăstirea Peri: „de atunci a început Dumnezeu să vorbească în limba română cu neamul nostru”.

Că este vorba de români ne spune și tricolorul aflat sus, fluturând, o panglică tăiată povestind poate despre încercările vremurilor, dar bucățile se țin una de alta, cum s-a luptat neamul și țara pentru întregire, unitate și libertate.

Cele două imagini îmbrățișează aserțiunea: „Sus, în Maramureș, există un loc marcat drept centrul bătrânului continent” (Paul MacKendrick).

Poate am spus prea multe despre o copertă, dar cred că aceasta trebuie să grăiască despre cuprinsul cărții cât mai sugestiv, mai ales, când se marchează și sărbătoarea Centenarului Uniunii Ziariștilor din România.

Scriu despre o revistă cu format de carte, Mărturii maramureșene, An III, Nr. 6-7, iunie, 2021, Revistă de cultură, tradiție și atitudine civică. Mi se pare firesc să te întrebi: „De ce o revistă sub formă de carte?”. Cred că fondatorii, Andreia și Radu Botiș, s-au gândit că așa vor răspunde mai bine atribuțiilor asumate: cultură, tradiție, atitudine civică. Poate cartea-revistă se vrea o soră mai mare (fiind un cuvânt mai vechi) care să îndrume, să ocrotească, să facă cunoscute lumii cărți nou apărute sau cele ce acum se plămădesc. Totodată, cititorul de azi, mereu grăbit, obișnuit cu noile mijloace de informare, e mai ușor să poarte un volum mai mic, mai ușor de răsfoit. Răsfoind revista, găsești ceea ce te interesează și descoperi frumusețea citirii unei cărți percepute cu întreaga ființă. Te atrag trăirile și gândul întrupate în cuvânt, vezi înșiruirea literelor auzi cu urechea sufletului armoniile unor fraze, ale unor versuri, foșnetul paginii pe care o întorci, simți mirosul proaspăt al tipăriturii.

Mărturii maramureșene este totuși o revistă, adică o publicație care cuprinde articole, studii, recenzii, note din domenii variate, are apariție periodică, după cum se definește la dicționar. Este firesc să apară trimestrial deoarece se ocupă de multe domenii ale culturii, ale frumosului artistic, ale educației, călătorește și dincolo de granițele județului și ale țării, potrivit ideii că România e peste tot unde se vorbește românește.

Într-o lume grăbită, puternic tehnicizată, cu o bogăție informațională copleșitoare, revista se străduiește să răspundă comandamentelor vremii, intereselor cititorilor, ajutându-i să găsească informațiile necesare, orientându-i spre adevăratele valori, să aleagă binele de rău.

E de apreciat interesul pentru publicarea unor recenzii despre numerele anterioare ale revistei. Citind o astfel de recenzie poți găsi informațiile care te interesează dintr-un număr anterior. Pentru redactori e o cale de a cunoaște ecoul și valoarea muncii lor. Cu judecăți de valoare îmbrăcate într-un limbaj ales, luminat de un „Suflet de Ardeal”, cum se autodefinește, Gabriela Costescu, jurnalist, prezintă conținutul numărului anterior. Cu căldură vorbește despre articolele închinate lumii satului, tradițiilor păstrate „în lada de zestre din moși strămoși”.

Citind recenzia făcută de Gheorghe Pârja, îți dai seama de existența unor constanțe, a unui program respectat, pentru că „revista îmbină în mod fericit valorile locale cu cele naționale, dar și cu cele din străinătate”.

Remarcabil este faptul că români ca Ștefan Străjeri (SUA) voind, parcă, să-și onoreze numele acolo, departe, străjuiește la păstrarea renumelui neamului, cercetând documente și înveșnicește, prin forța cuvântului, chipuri de români participanți la istoria lumii în Români în istoria Mexicului. Aflăm despre George Bibescu, fiul prințului Bibescu, cu studii militare înalte în Franța, despre căpitanul-doctor Ilarie Mitrea, român din Rășinari. Acesta a fost „istoric, antropolog, arheolog, etnograf, lingvist, naturalist, explorator și călător pe trei continente. S-a remarcat prin studiile sale, prin priceperea și dăruirea cu care a slujit ca medic. Impresionantă este povestea despre două românce implicate fulminant în Revoluția mexicană (1910-1920), Maria T. Ionescu și Elena Popescu, femei care s-au remarcat și în înalta societate pariziană a vremii. Materialul Profil: Despre Mihaela CD prezintă activitatea literară bogată, multitudinea proiectelor personale, referințe critice și poezii ale româncei care trăiește în Canada și căreia i s-au decernat de către Word Literature Academy și Word Poets Association diploma și trofeul pentru promovarea literaturii la nivel global. Scrie poezie însuflețită de forța catharsisului, versurile ei, spune un critic literar, „îndulcesc inima cu bunătate, iubire și credință”. Românca știe realitățile din țară și deplânge urmările unor fapte reprobabile, amintindu-ne de Octavian Goga, în accente profetice: „Feriți-vă de-a pământului vijelie/ căci de-o veni, o să vă dea fiori”.

Articolele despre personalitățile marcante ale istoriei de ieri și de azi (Nicolae Iorga, Vasile Lucaciu, Emanuil Gojdu, Florian C. Ulmeanu, generalul Gheorghe Ion Pop) răspund unei cerințe arzătoare pentru formarea unei atitudini civice, prezentarea unor modele pentru generațiile tinere fiind adevărate lecții pentru politicienii și truditorii de acum spre binele țării.

Problemele școlii, ale educației, acum atât de complexe, sunt prezentate în materiale de valoare pentru educatori. Andreia (Ghib) Botiș prezintă modalități, metode pentru stimularea gândirii critice la elevi, adevărată lucrare de cercetare pedagogică. Tot în această sferă sunt recomandate două cărți de mare interes pentru sprijinirea adolescenților în fața provocărilor vieții: consumul de droguri, evaluarea anxietății și a stimei de sine.

Poezia, bogat prezentă, e atent aleasă. Teme vechi în haine noi: „De-ar fi să cânt de supărare/ Aș recita o rugă de tristețe” (Mihaela CD); „Iubire să fim și rugă și stea și câmp de floare”, „Cuvânt de dor îmi ești poezie (…)/ Tu-mi ești visul spre lumină” (Mihai Elpi);
„Pătrunde-mi în suflet și fă-mă/ să-mi dăruiesc creația lumii întregi” (C. Remus Strugar). Pentru Ovidiu Purdea-Someș există o căruță cu doi cai: „Care duc apă/ La butoaiele unde se sfințește dragostea”, iar Gabriela Costescu evocă în accente solemne măreția Sarmisegetuzei. Cornel Costea aduce o temă nouă, înstrăinarea satelor unde „cândva/ din fiecare fereastră/ zâmbeau discret/ trecătorilor/ neasemuite mușcate înflorite semne evidente ale vieții dinăuntru”, iar astăzi sunt „închise/ păzite/ de păianjenii care țes capcane/ propriilor tăceri”.

În taina tăcerii, Anca Preda ascultă Evanghelia din inima lui Dumnezeu, iar Zaharia Bledea își cântă satul natal Băița, colțul meu de rai!, adăugând un emoționant îndemn: „roagă roua să te lase să-i calci iarba în picioare”.

Proza e prezentă doar prin recenzia Bărbat versus femeie, de Daniel Luca, pentru volumul Ambiguu de Marius Iorga. Proza presupune mai mult spațiu, dar ar fi interesantă publicarea unor pagini grăitoare din cărțile nou apărute pentru cititorii care iubesc narațiunea.

O prezență deosebită, luminoasă, cu suflet deschis, Vasile Bele, iubitor al cărții, deosebit de activ, este specialistul în recenzii și cronici literare. Se bucură de apariția fiecărei cărți și ne dezvăluie minunea cuvântului Mulțumesc. Gelu Dragoș face o prezentare succintă, dar bogată în idei pentru orientarea cititorilor revistei Mărturii maramureșene, numărul din decembrie 2020, precum și o aleasă cronică literară a volumului de versuri Lacunele luminii scris de Mihai Epli.

Nu sunt uitate în revistă nici celelalte domenii ale artei, muzica și pictura. Revista cuprinde reproduceri ale tablourilor create de Alexandra Sonia Homordean, omagiu adus naturii și satului tradițional, atent analizate de graficianul Constanța Abălașei Donosă. Păcat că nu sunt suficiente fonduri ca măcar câteva tablouri să îmbrace haina firească a culorilor spre mai buna percepere a privitorilor.

Semnificativă este analiza realizată de Mihai Tudor, în articolul 30 de ani de democrație, neputință și lipsă de viziune, privind realitățile social-politice din țară. Cu competența unui analist politic, într-un stil concis, precis și clar, cu amărăciune, prezintă adevăruri dureroase despre incompetența conducătorilor, despre condiția țării care nu mai are nimic din prestigiul de altădată, ajungând „o biată colonie occidentală, menită să asigure forța de muncă, cândva bine calificată” și totodată o piață de desfacere. Oferă și câteva soluții înțelepte. Citind aceste rânduri ne întrebăm: „Unde ne sunt conducătorii înțelepți gata să dea totul pentru progresul țării?” „Unde ne sunt vocile din popor care să ne deștepte din somnul cel de moarte?”

Iată de ce sunt necesare cărțile, revistele, cuvintele cu forță ziditoare pentru ridicarea conștiinței naționale, a unei atitudini civice mobilizatoare, însuflețită de aripa credinței.

Dimensiunea creștină, puternic prezentă în revistă, încearcă să răspundă acestui deziderat, mai ales prin truda animatorului ei, Radu Botiș, prin scrierile sale numite de Vasile Bele „copii de suflet”. Rabindranath Tagore spune că: „Omul poate lua cunoștințele de la alt om, focul se aprinde cu alt foc, iar sufletul omului se modelează datorită sufletului altui om”. Jurnalistul preot a înțeles ce înseamnă să scrii cu sufletul pentru înnobilarea omului prin credința în Hristos. Prezentând cartea scrisă de Radu Botiș, Aspecte pedagogice și catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos, Vasile Bele are înțelepciunea de a evita comentariul larg. Prezintă structura cărții alegând citate semnificative. Chiar dacă nu ajungi să citești cartea, te poți bucura de multe din valorile ei călăuzitoare. Citind aceste fragmente îți dai seama câtă forță au în sprijinirea omului de a-și lărgi harul pentru a se apropia de chipul și asemănarea Creatorului: „Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca să restaureze pe omul cel căzut și să-l îndumnezeiască după har”.

E greu să scrii despre o revistă care cuprinde o problematică foarte bogată și variată. Mai ușor și mai grăitor ar fi să te apleci asupra unei rubrici sau două din cele multe care mi se par intenționat negrupate și nenumite.

Frumoasa revistă depune mărturie, după zisa românească, despre slujitorii condeiului care cred în forța cuvântului scris, în puterea frumosului de a salva lumea (Dostoievski), în puterea credinței de a înnobila sufletul omenesc: „sufletul de la-nceput/ știe să se-mbrace-n stea,/ că veșmânt el va lua/ lut din lutul raiului” (Lucian Blaga).

Alături de românul patriot Radu Botiș, îl rugăm „pe Bunul Dumnezeu ca flacăra credinței și demnitatea neamului românesc să dăinuiască (…) nestinse peste veacuri” în România.

Revistei – drum lung și rodnic în nobila misiune!