În sensul și spiritul poeziei

Estimated read time 8 min read

Cea de-a patra carte de versuri a poetei și remarcabilei artiste plastice bistrițene, Mirela Orban, are ca deziderat: poezia, după cum se remarcă încă din titlul Dezbracă-te, Poezie!, o invitație imperativă la dezvăluire, prin sugestia pe care o impune, dar și prin versurile poetului Gabriel Chifu, alese ca și ghid liric în deschiderea cărții: „mă întreb ce înseamnă/ să mai scrii poezie astăzi, căci, da,/ încă suntem câțiva pe aici care așa/ ne ducem anii, scrijelind strofe”(Dumnezeul poeților).

Apărută la Editura Colorama, în anul 2022, în Colecția Cercul literar de la Cluj a cunoscutei grupări literare – cum evidențiază și criticul Ion Cristofor pe coperta a patra – din care face parte și autoarea, această nouă carte aduce confirmarea expresiei lirice ajunsă la stabilitatea și maturitatea poetică a Mirelei Orban. „Unghiul liricii sale a devenit mai amplu, iar viziunea mai încărcată de sens, mai deschisă spre sugestiile realului, simplitatea expresiei dobândind adeseori o profunzime de bun augur” (Ion Cristofor). Această certificare literară este întărită și de Premiul pentru Poezie, acordat pentru volumul „Dezbracă-te, Poezie!”, de către Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, în parteneriat cu Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, în cadrul Salonului de Carte CoșBook, care a avut loc în luna noiembrie 2022, la Casa Memorială „Andrei Mureșanu”, unde s-au desfășurat Serile de la Casa Poetului.

Structurat într-un tot unitar format din cincizeci și patru de texte lirice, volumul are pe copertă o lucrare plastică Inside me – semnată de fiica autoarei, Miruna Diana Orban, temele preponderente fiind existențiale, legate de condiția umană, viață, moarte, suferință, dar și de eroism, lupta pentru libertate și dreptate, cea mai intens evidențiată temă fiind a jertfei creatoare, a creației și creatorului. De altfel, poemul eponim, cel care deschide spectacolul liric, este o mărturie a legăturii dintre artist, lumea mundană și cea creativă, cea de-a doua fiind evident locul de refugiu al oricărui artizan: „mi-am întors privirea pe dos./ sunt goală,/ de mine nu atârnă niciun vers./ doar lumina în care mă cufund/ seară de seară, când azvârl cele lumești/ în mașina de spălat și pornesc centrifuga./ privesc o vreme,/ un bagaj plin cu bolovani/ cum se combină într-o masă amorfă/ de senzații inutil pulsatile,/ cobor în vârful degetelor/ în pivnița dinlăuntru” (Dezbracă-te, Poezie!, p. 7).

Evoluția permanentă la care suntem supuși, alături de evenimentele sociale marcante, cum este mai proaspătul război din Ucraina, după ce mai bine de doi ani ne-am aflat sub asediul virusului Covid-19, ne influențează nu doar structura interioară, dar și viața socială, echilibrul emoțional și financiar și nu în ultimul rând, în cazul creatorului ca și artizan, starea poetică, emoția mutându-se în anumite zone, fiind patronată de temele amintite: „oamenii te mănâncă de viu,/ îți ard până la oase sufletul (…)// rănile mele nici sânge nu mai curg,/ s-a amestecat cu cel al omului din patul alb,/ precum lacrimile amândurora prelinse/ pe covorul de pvc.// cândva, te vei întoarce/ și-ți vei săruta copiii cu dragoste de mamă./ tot atunci, în curtea instituției/ se vor aduce elogii conducătorilor iubiți./ ei cred că te învelești doar cu tine/ când închizi ochii peste suferința lumii,/ dar pe tine te ține în brațe Dumnezeu” (Curajul de a merge cu frica alături, p. 12).

Mirela Orban este de profesie asistent medical în cadrul Spitalului Județean de Urgență Bistrița-Năsăud, o meserie care implică multă determinare și prezență de spirit, dar și un izvor de tablouri lirice emoționante. Viața între naștere și moarte, dar și iubirea necondiționată, suferința dincolo de limite la care poate fi supus un om rănit atât fizic, cât și emoțional, dar și dăruirea dincolo de limite pe care o au cei care se află în slujba omului, oamenii cu halate albe, iubirea maternă de o valoare incomensurabilă, iată doar câteva aspecte surprinse de instanță în demersurile sale lirice. „megafoanele sirenelor înaintează,/ parcă tot parcul de ambulanțe/ a fost trimis încoace.// cum a dat firul ierbii/ oamenii nu mai știu să respire,/ îi sufocă aerul cu gust verde (…)// paramedicii își scot cămășile înroșite/ pe geamul mașinilor:/ – cine e?, unde?/ mă uit la chipurile lor imobile./ cineva, în spate, face semne disperate:/ – aici,/ noi toți/ suntem pe moarte!” (Calamitatea e undeva aproape, p. 12).

Pe de altă parte aspectele sociale, în speță războiul și tot dezastrul impus de el pe plan mondial, este receptat cu tulburare de către poetă. Emoția și imaginile lirice pe care instanța le dezvoltă în reușita încercare de a avea o reprezentare cât mai amplă și cât mai concludentă asupra tuturor aspectelor care marchează omenirea, pe mai multe paliere, psihologic, fizic, social, sunt remarcabile, poemele de această natură fiind epopeice: «în fața plutonului de execuție/ de o săptămână./ fiecare zi, un glonț./ fiecare glonț, un suflet sfâșiat./ când ai intrat în hora morții/ doar chipurile celor dragi/ te mai țin în picioare./ dincolo de mirosul de dezinfectant,/ supunere și tăcere./ ai semnat clauza de confidențialitate/ cu pistolul la tâmplă./ pe geam, o sentință – curcubeu/ «Totul va fi bine»” (Ruleta rusească, p. 18).

O multitudine de alte aspecte ale vieții sunt prezente în poeziile din volumul Dezbracă-te, Poezie! Poeta Mirela Orban nu militează liric doar pentru om în marea lui măreție, pentru maternitate, copilărie fericită, iubire împlinită, acestea fiind doar câteva exemple, ea militează pentru natură, pace și echilibru. Vremurile când poezia se scria doar cu creionul și era inspirată doar din temele clasice au trecut. Trăim poetic, personalizăm emoții, sentimente, natura, poezia, pe Dumnezeu etc. Totul prinde altă formă și culoarea, sarcasmul nu mai este un mod de admonestare, ci de eliberare a unor stări poetice, ironia nu este privită ca afront, ci ca formă extrovertită de sinceritate. Remarcabilă din acest punct de vedere poezia Poema non grata, în care autoarea surprinde conflictul dintre cutumele impuse de viața socială și libertatea necesară procesului creativ, conflict metaforizat între cel dintre apărătorii naturii și nevinovata Poezie: „dacă iau creionul,/ green pacifiştii ies cu pancarte în faţa primului vers/ de parcă aş fi regina defrişărilor./ nu tăiaţi copacii, strigă,/ să moară bărzăunii şi ghionoaiele/ câte creioane o să stricaţi cu scrierile voastre.// când pun mâna pe stilou, ceilalţi se uită chiorâş,/ jos cu păturile elitiste burghezo-moşiereşti,/ tu n-ai auzit de pixul de unică folosinţă,/ îl oboseşti până la epuizare şi-l arunci la gunoi,/ ce mai contează 5 grame de plastic nedegradabil/ într-o mare de mizerii.// legată la stâlpul infamiei nedemonstrate,/ imaculata îmi zâmbeşte cu subînţeles,/ hotărăşte-te, cu ce mă abordezi.// am preferat presiunea poli-digitală inteligentă/ asupra unor obediente taste,/ încheiată orgasmic c-un onomatopeic print.// în geamătul final, contorsionându-se,/ printre rândurile îngroşate cu antipatii declarate,/ s-a decelat poema non grata”.

Din aceeași dragoste de cuvânt și poezie, mergând pe aceeași tramă lirică, Mirela Orban își încheie discursul poetic, așa cum la început, realizând un echilibru de ansamblu al întregului volum, cu o pledoarie asupra actului creator și creatorului la nivelul microcosmosului său interior, nimeni altul decât poetul: „dresorii cuvintelor, poeţii,/ se-nchid cu valiza doldora într-un iatac retras,/ fără apă sau hrană,/ poate cu-o stacană de vin domnesc/ şi-ncep să îmblânzească neîmblânzitele până când,/ obosite în asprimea lor cedează, îmbrăcând/ forme eligibile cu sufletul arhitectului” (În loc de epilog, p. 62).

Plină de siguranță și forță lirică ni se dezvăluie Mirela Orban, într-o poezie neomodernistă decopertată de orice suspiciune a lipsei de maturitate și/sau experiență. Ideile proaspete pe care le surprinde în volumul Dezbracă-te, Poezie!, limbajul degajat, liric pe de o parte, livresc în anumite zone, emoția dozată cu inteligență în fiecare poem sunt trăsături definitorii ale poeticii sale. Volumul Dezbracă-te, Poezie!învinge orice formă de obscurizare și abscons, fiind, chiar prin îndemnul titlului, gata de dezvăluiri asumate, de folosire a emoției feminine în sensul și spiritul Poeziei.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours