(1 ianuarie 1944, Iernut / Mureş – 22 ianuarie 2026, Cluj-Napoca)
căzură ploile
Căzură ploile de piatră
oprind cuvântul – barcă părăsită,
înspre o margine de vârstă
înfometați de viață câinii latră.
Prelung, pe scutul lui Ahile
aluneca încet, spre răsărit,
și-n urma ei, vui oceanul
cu orga de chemări profunde;
din jertfele lucide, pe altare,
rămase o tristețe pură
alunecând spre răsăritul negru
un Pan mărunt cânta din gură.
glasul
Lucea cristalul înșelând
elinul îndoliatului Bizanț,
cu ochii supți, întoarse cârma
spre feeria din adânc;
trecea, zărită niciodată,
istoria putredă spre-apus,
un cronicar s-a rezemat în barbă
dormind peste creneluri dus;
biserici învelite în tăcere
pe fundul mării se întind,
ochi magic, nu pot să te-ating;
e colbul greu și lacătul nedrept,
rămâne ritmul – un ecou
vibrând în aur mucezit și spelb,
al unui sfânt cu brațele pe piept.
marină
Miroase putred a licheni și sare
corăbiile se leagănă nătânge,
peste tăcerea lucie – ochiul scurs,
stingher, un lopătar zbură din sânge
cu zorii vineți sugrumați în cioc
Încă visează țărmul stele oarbe,
lucește mort un pește-n barcă,
adâncul liniștit mă soarbe,
respiră lung ultima Parcă
săltând verzui, cu valurile-n joc.
în sud
În sud trăiau păduri
neștiutoare de poveste.
treceau, în cântec de securi,
înfrigurările terestre.
Și sudul a rămas un mit.
Rănit, ca marele centaur,
bătrânul fluviu-a tresărit
plecând cu peștele de aur.
sfârșit etern
În pânze galbene pădurea
se scurge liniștit spre moarte,
limbă vânătă, securea
macină lucid un trunchi
când, cu degete crăpate,
strivesc ecoul pe genunchi.
Și calcă rar pe timpul obosit
alunecând pe cojile de soare
alăturea de noi, spre fund de mit
și marea-și linge, tot nepăsătoare,
pe țărmul mut, tăceri de ametist;
ultimul om surâde svelt
și parcă trist.
și cum
Și cum, între cer și pământ,
înfloresc, să dispară litanii,
oamenii seara vorbesc mai încet,
nu tulbură îndrăgostiții care trec
peste tăcerea șerpilor de apă,
Doamne, unde-am întâlnit
tristețea noastră blândă, oare,
un cântec s-a scurs în pământ
corăbiile, toate, dansează pe mare.
Poeme din volumul „Trepte: esențe, grafii, umbre, margini” de Mircea Muthu, Editurile Scriptor și Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2024.
