In memoriam Ioan-Pavel Azap

Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu adâncă tristețe încetarea din viață a scriitorului

Ioan-Pavel Azap
Odihnească-se în pace!

Ioan-Pavel AZAP (15 mai 1967, Ticvaniul-Mic/ Caraş-Severin – 14 decembrie 2023, Cluj-Napoca). Poet, publicist, eseist. Absolvent al Facultății de Filosofie a UBB Cluj-Napoca (1995). Debut absolut cu poezie în Orizont (Timişoara, 1985).

Volume: Autoportret cu mască, poezii, 1993 (Premiul de debut al Filialei Cluj a USR); Funigei, poezii, 1997; Poeme de cinci stele, poezii, 2002; Bărbi, epigrame, 2002; Traveling, interviuri cu regizori români de film, vol. I, 2003; Stop-cadru, 2005; Toga de gală, 2008; 2010; Coperta a patra. Interviuri cu scriitori clujeni, 2010; Uşa cu picioarele pe pământ, versuri, 2011; Prim-plan, cronici de film, 2011; Octogon (opt dialoguri cu scriitori români), 2012; dagheroTIFF (carte despre primele 10 ediţii ale Festivalului Internaţional de Film Transilvania, primele 10 ediţii: 2002-2011), 2012; 16 mm (jurnal cinefil), 2012; 7 capodopere ale filmului românesc, 2015; Mică idilă feroviară, 2016; Zgomot de sticlă spartă, 2020 etc.

A colaborat la periodicele: Cronica, Steaua, Poesis, Cele trei Crişuri, Caiete Silvane, Confluenţe Astra, Film (Bucureşti), Tribuna (unde a fost şi redactor din 2003) ş.a.

Premiul Studioului Teritorial de Televiziune Cluj la cea de-a XXIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei (2002); Premiul „Ion Cantacuzino” al Asociaţiei Criticilor de Film a Uniunii Cineaştilor din România (2011); Premiul „Pavel Dan” la mai multe ediţii ale Concursului Naţional de Proză Scurtă „Pavel Dan” (Cluj-Napoca – Turda: 2000, 2007, 2009, 2013).

Poezii traduse în: revista Magyar Napló / Budapesta (nr. 5 / mai 2006 şi nr. 12 / decembrie 2007; traducere în limba maghiară de Kenéz Ferenc);Az év müforditásai (cele mai bune traduceri în limba maghiară ale anului 2007, antologie editată de revista Magyar Napló, Budapesta / Ungaria, 2008; traducere în limba maghiară de Kenéz Ferenc); Szabadulas a gettóból (antologie de poezie românească de Balázs F. Attila, Ed. Ab-Art, Bratislava / Slovacia, 2008; traducere în limba maghiară de Balázs F. Attila); Egy zacskó cseresznye (antologie de poezie românească de Balázs F. Attila, Ed. Ab-Art, Bratislava / Slovacia, 2009; traducere în limba maghiară de Balázs F. Attila).

Lui Ioan-Pavel Azap

Prietene, odată cu plecarea ta, revelația morții mi s-a conturat în tușele cele mai întunecoase cu putință, iar eminescianul „când știi că visu-acesta cu moarte se sfârșește” mi-a pecetluit toate întrebările retorice. Spune: ai decis să pleci mai repede, după ce ai scris „știu că de moarte nu pot să mă apăr?” Nu vom mai merge împreună la filme, la Tiff, după care să povestim ore în șir? Mai ții minte vântul din Viena sau vagonul de dormit ce ne ducea spre București? Dar casa Vilma de la Ciucea, unde ai scris acele proze magice? Serile cu băiatul tău Matei, de care erai atât de mândru… Poezia ta cu idila feroviară, care-ți plăcea la nebunie, iar noi o știm pe dinafară… „în zori trenul va opri într-o gară aproape pustie…” Scrii că „moartea semăna cu o fată bătrână” și că „vocea-i era răgușită de o tăcere fără adăpost”. Ce i-ai scris lui Daniel Moșoiu? Că „teiul și-a scuturat floarea în halbele cu bere”. Zici că prietenii tăi tac în vechi fotografii. Ei nu tac, te întreabă siderați de ce ai hotărât să pleci acolo spre „aceleași stele și aceleași umbre”, unde moartea „ținea un jurnal, cu însemnări la zi”. Doreai atât de mult să figurezi în jurnalul ei? Oricum, „fiecare om e o întrebare pusă Universului” (Eminescu), iar noi, încă aici, „simțim pe buze greu păienjeniș / dar mergem înainte” (Blaga). Tu, cu spiritul tău ludic, dezinhibat, autoironic, vezi deodată „îngeri diafani” în prag de sărbători. Vom rătăci în orașul înghețat și vom aprinde chibrituri să-ți zărim surâsul în parcul „mirosind a rășină”. Scriai: „aștept să cad în lutul sferic”. Nu, nu mai poți cădea: cărțile tale sunt aripile ce te înalță spre peren. Și ele veghează la căpătâiul nostru mereu și mereu.
Alexandru Jurcan