Colecția „Săgetătorul” a găzduit Antologia Concursului de creație literară pentru elevi „Tinere Condeie”, apărută la Editura Zorio, București, 2025, ediție îngrijită de scriitorul Petre Crăciun. Prezentul op cuprinde creațiile a 38 de elevi și este structurat în două părți: „Prima verba” – lucrările elevilor din clasele VII-VIII și „Junior” – ale elevilor de liceu, creații care au fost premiate la ediția 2024 a Concursului de creație „Tinere condeie”. În prefața volumului, Petre Crăciun menționează că anul 2024 a înregistrat o premieră deoarece au intrat în concurs și doi elevi din Republica Moldova. Juriul este format în fiecare an din membri ai Uniunii Scriitorilor din România și profesori de limba română. Tabăra organizată din anul 2019 la Călimănești găzduiește elevii premiați cărora li se mai dă o provocare în cadrul atelierelor, și anume realizarea unei creații pe o anumită temă. Există în acest sens și două Trofee ale taberei oferite de Filiala Literatură pentru Copii și Tineret a Uniunii Scriitorilor din România: „Dimineața cuvintelor” pentru clasele VII-VIII și „Tudor Opriș” pentru clasele de liceu. În anul 2024, Trofeul „Dimineața cuvintelor” i-a fost acordat lui Dragoș Andrei-Drăghici, clasa a VIII-a de la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” și Centrul de Excelență Sibiu, pentru lucrarea „Bătrânețea din pantofii ei uzați”, iar Trofeul „Tudor Opriș” a revenit Ralucăi Rus, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, Bistrița, pentru creația „șase șapte opt”. La ediția din acest an, 2025, Trofeul „Dimineața cuvintelor” a fost obținut de Briana Negrean, absolventă a Școlii Gimnaziale „Gheorghe Lazăr” din Zalău, pentru lucrarea „Nonpersoană”, iar Trofeul „Tudor Opriș” i-a revenit Alexiei Curicheriu, clasa a IX-a de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, pentru lucrarea „Citește printre rânduri”.
Criteriul de selecție a creațiilor se concentrează, în primul rând, asupra viziunii originale în abordarea subiectului, pe nota interioară, creativă, pe profunzimea textului și inefabilul dat de disponibilitatea ludică, rezultatul fiind o ars combinatoria cu accente personale.
Prezenta Antologie ne oferă un sinoptic al unei generații care surprinde plăcut și promite mult, o generație eterogenă, cu o voce și o viziune proprii, al cărei discurs este spontan, uneori eclectic, dar dincolo de toate îndrăzneț prin ceea ce propune ca perspectivă artistică. Ceea ce se poate remarca în creațiile acestei generații este ieșirea voită și conștientă din tipar, abandonarea procustianismului și afirmarea unor voci care deja promit. Se poate observa deopotrivă o libertate pe care și-o asumă, o rafinare a formulelor alese, o combinare de tonalități în interiorul creațiilor, un permanent dialog interior și un dialog cu alții.
Volumul se deschide cu poemul semnat de Dragoș Andrei-Drăghici, „Vreau să fiu o magnolie roz”, care surprinde un eu cuprins de frământări interioare, un eu reflexiv și interogativ. Se remarcă rafinamentul stilistic, disponibilitatea de a transfigura realul în poem, sensibilitatea poetică: „Au înflorit magnoliile roz de pe bulevardul victoriei. / Parcă sunt altfel decât anul trecut / sau e prima dată când le caut cu privirea din autobuz și nu le / văd / decât dacă întorc capul spre omul de lângă mine. // (admiră magnolii digitale în full HD) // (…) // Stăm în fața arborilor, ascultând un cântec fals al unei păsări / împăiate. / Am pierdut șirul – ce sunt eu, cine ești tu / și nu mai știu nici încotro mă îndrept. // (…) // Același autobuz galben. Aceiași oameni grăbiți / și aceleași magnolii înflorite la colț de stradă. / Totuși ceva s-a schimbat. // Dacă oamenii ar fi arbori, nu ar mai exista incendii forestiere / și ar învăța să trăiască, așa cum nu i-a învățat nimeni. // Când cresc mare, vreau să fiu o magnolie roz, / plantată în mijlocul orașului, / înclinată spre răsărit”.
Într-un registru diferit este scrisă narațiunea „Ascultă-ți inima”, realizată de Tonica Anastasia, din clasa a VIII-a a Liceului Teoretic „Constantin Stere”, Soroca, Republica Moldova. În ciuda vârstei, Tonica scrie cu maturitate, emoție și intensitate epică. Narațiunea glisează în jurul personajului Ion, care nu mai găsește bucuria după moartea tatălui său. Se pot remarca acuratețea stilului, descrierile stilizate și tensiunea epică menită a întreține subiectul: „Ionuț era un tânăr de douăzeci de ani, de o statură medie. Avea părul castaniu, ușor ciufulit, care cădea dezordonat peste fruntea sa, iar ochii lui erau de un albastru intens, dar păreau mereu umbriți de tristețe și melancolie. Fața sa, deși încă tânără, purta urmele grijilor și pierderilor din ultimii ani. Casa părintească a lui Ionuț era o construcție veche, situată la marginea orașului. Pereții din piatră aveau un aspect arhaic, iar acoperișul era acum pătat de mușchi”. Moș Vasile, un vechi prieten pe care îl întâlnește întâmplător, îl sfătuiește să viziteze atelierul tatălui său pe la care nu a mai trecut după moartea acestuia. Va redescoperi aerul atât de familiar al atelierului, lucrurile prăfuite de timp ale tatălui și, ceea ce este mai important, sensul vieții, care se definește prin experiențele interioare și mai puțin prin lucrurile materiale.
Forță lirică și un condei temperamental regăsim în grupajul de poeme semnat de Marta Ursachi, elevă în clasa a VIII-a a Școlii Gimnaziale „Bogdan Vodă”, Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava: „Ludovico Einaudi pe fundal. / Stau în întunericul cu degete scheletice, / Desenând constelații pe locul-lipsă al mărului lui Adam. / O flacără de chibrit se stinge cât să lase timpul să pătrundă / să-mi inunde venele în nebunia clepsidrei. / O fisură din gresia bucătăriei apoetice se adâncește: / Urechile vibrează de puterea strigătului mut. / Sunt atât de multe chipuri, încât e liniște surdă. / Liniști complementare la un pas de autodistrugere; / Buricele degetelor cu convulsii lasă semne pe clapele / claviculei și urcă ascendent cu tonalitatea piesei”. Poezia ei este trăire in crescendo, este vibrație, vitalitate și emoție.
Un eseu acaparator prin tematica abordată este „Mama, Visul, Oglinda. Cinemaul lui Andrei Tarkovski”, scris de Bogdan Andrei Slab din clasa a XII-a, de la Colegiul Național „Onisifor Ghibu”, Oradea. Un cinefil în adevăratul sens al cuvântului, Andrei este fascinat de regizorul rus Andrei Tarkovski, la ale cărui filme se raportează „precum la o corabie misterioasă, imposibil de reperat pe vreo hartă – ea dansează fantomatic în mijlocul talazurilor înspumate, fiind situată parcă în afara oricărei influențe”.
„Decalogul” este titlul piesei semnată de Andrei Tiberiu Cioacă, elev în clasa a XI-a la Colegiul Economic „Virgil Madgearu” din București. Piesa este concentrată în jurul a cinci personaje aflate în opoziție prin ideile pe care le susțin: Corporatistul, Sudorul, Filosoful, Artista și Afaceristul. Din numele pe care le alege autorul se poate distinge conflictul ideatic între lumea materială și cea spirituală. Cele două dimensiuni nu sunt complementare, ci se neagă reciproc în piesa lui Andrei: „FILOSOFUL: (indignat) La ce este bun banul atunci când rodul acestuia este el însuși? Mediocritatea sufletească are origini mai profunde decât averea”. „ARTISTA: (avidă) Banii nu sunt nimic altceva decât hârtii efemere! Arta este eternă, numai ea poate aduce căldură în suflete reci, și astfel, poate, în toată lumea asta superficială”.
Cartea este în esență o bibliotecă a edițiilor anterioare, a celui mai vechi și longeviv concurs de creație și este utilă pentru că încurajează tinerii să scrie, având și promisiunea publicării textelor într-un volum dedicat lor, ceea ce nu e puțin în societatea contemporană. Utilitatea acestei antologii este indiscutabilă pentru că își propune să imortalizeze texte, perioade, tendințe și vocea unor generații pe care le putem urmări în evoluția lor literară, iar rolul de îndrumător și susținător cultural al lui Petre Crăciun este evident, deopotrivă apreciabil.
