Imelda Chința, Timp din anotimp

Estimated read time 2 min read

Ședința de cenaclu „Silvania” din 12 decembrie 2024 a avut-o ca invitată pe profesoara și scriitoarea Voichița Lung, care a lecturat fragmente din placheta de versuri recent apărută la Editura Caiete Silvane, Timp din anotimp. Voichița Lung este absolventă a Liceului Pedagogic și a Facultății de Filologie, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Silvania”, Zalău. A debutat editorial cu volumul Jocul de-a anotimpurile, iar prezentul op, spune scriitorul Marcel Lucaciu, este bine structurat, are un caracter unitar și este alcătuit din cinci grupaje. Autoarea scrie o poezie ușor elegiacă și profund nostalgică, are știința verbului, iar versul este cizelat. Președintele cenaclului remarcă în stilul Voichiței Lung utilizarea tehnicii refrenului, versurile distingându-se prin muzicalitatea plăcută și paralelismul sintactic. Marcel Lucaciu apreciază în mod deosebit primul grupaj care se compune din câteva laitmotive: copacul, cerul marea și din câteva titluri, unele metaforice, Negustorul de stele. Al doilea grupaj, Insomnii colorate, este compus din poeme scrise sub imperiul nopții și al imaginii, iar grupajul al treilea este unul care abordează elementul temporal, fluturii devenind simbol al fragilității. În Mărgele de rouă sunt poeme mai aproape de stilul haiku, foarte delicate, care par niște porțelanuri chinezești, iar titlul ultimului grupaj, Treptele amurgului, este ușor melancolic, însă nota de optimism transpare spre final. Marcel Lucaciu își încheie intervenția sintetizând faptul că Timp din anotimp este o plachetă de versuri rotundă, care reușește să sintetizeze principalele teme și motive. Florica Pop menționează faptul că o carte este o bucurie, iar Voichița Lung ne-o dăruiește tocmai de Sfintele Sărbători, ceea ce îi sporește emoția. Scriitorul Ion Pițoiu-Dragomir concluzionează faptul că mediul acvatic al Voichiței Lung este singurătatea.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours