Imelda Chința, Cronica Cenaclului „Silvania”, Anca Gaidoș – o grefieră a sentimentelor

Anca Gaidoș a debutat în 2021 cu Margini de zbor la Editura „Armonii culturale”, Bacău, iar în 2024, la Editura „Caiete Silvane” îi apare volumul O bluză din tercot. Autoarea a fost invitată, cu un grupaj din cel mai recent op, la ședința de cenaclu desfășurată în data de 16 mai 2024, întâlnire la care mărturisește că scrisul „este o boală de care mă vindec spre a mă îmbolnăvi iar și iar, cu fiecare poezie născocită”. Azi, poezia e stare de o clipă, un parfum, un fum… și dacă-i fum înseamnă că a ars ceva într-un adânc de suflet. Azi, poezia e un zâmbet, e o lacrimă duioasă, e râsul inconfundabil al fiicei mele, Oana, căreia autoarea îi dedică prezentul volum. Daniel Săuca își exprimă sentimentul de bucurie pentru că a reușit să editeze această carte și remarcă lirismul feminin sau o feminitate a versului în poemele citite. Grupajul este considerat un melanj între tradiționalism și modernism, o poezie feministă nefardată. Pentru Ancuța Mărieș titlul relevă caracterul intim al poemelor, emoții și sentimente pure. Poetul Ion Pițoiu-Dragomir surprinde tematica variată, de la motive religioase, la iubire, elementele de pastel coexistă cu poezia intimistă, cu meditația. Câmpul semantic dominant este cel al dorului pe care îl retrăiește poeta odată cu fiecare poem. Ceea ce constată autorul celei mai recente specii, menutinul, este că prozodia trebuie să fie într-o ținută de gală. Recomandarea sa este ca Anca Gaidoș să acorde o mai mare atenție versificației, astfel versul trebuie să fie scris, fie în notă modernă, fie într-o versiune clasică. Poemele autoarei rezonează cu structura interioară a Voichiței Lung, care surprinde în intervenția sa faptul că volumul este o sinceră mărturisire a unei femei care cunoaște ce înseamnă maternitatea, familia, iubirea. Grupajul este în esență de un erotism care place, secondat de muzicalitate și sentimente sincere. Lirismul este unul de stare, un lirism fragil, cantabil, o poezie a etapelor distincte, de la copilărie la senectute, iar viziunea este una nostalgică, ludică pe alocuri, reflexivă și meditativă, conchide Imelda Chința. Poetul Marcel Lucaciu surprinde caracterul curajos al autoarei, care mai scrie în „Dulcele stil clasic” și reușește o transcriere lirică a stărilor sufletești într-un vers melodios, cu ritm interior. Este remarcat totodată caracterul romantic al scriiturii prin motive și prin tematica propusă, caracterul anecdotic, pe alocuri, de asemenea dimensiunea eclectică a volumului. Se întrezăresc romantismul, tradiționalismul, pentru ca traiectoria privirii să se îndrepte apoi spre modernitate și să se apropie discret de neomodernismul cultivat de generația ʼ60, mai exact de Ana Blandiana, prin sensibilitatea catifelată, sau de Adrian Păunescu, prin retorismul bine temperat. Se evidențiază faptul că versul clasic implică anumite riscuri, e pretențios în măsura în care rimele trebuie să fie perfecte, rare, de aceea i se recomandă o atenție sporită acordată versificației. Este, în esență, important că Anca Gaidoș a reușit să transmită lectorului starea ei de spirit, iar performanța actualului volum constă în autenticitatea trăirilor de a reda cât mai aproape de temperatura sufletului starea ei. Marcel Lucaciu concluzionează prin a accentua faptul că prezentul grupaj este o surpriză plăcută, iar autoarea se distinge ca o grefieră a sentimentelor.

Anca Ioana Iacob-Gaidoș

Mamei

Măicuţă, vreau să vin acasă,

Printre păduri să mă opresc,

S-aud cum fagii frunza-şi lasă

Şi păsările flecăresc.

O să-ţi culeg ca-n vremuri bune,

Câte-un mănunchi de brebenei

Şi albăstrele-n cerc oi pune

Cum le-aşezam de obicei.

Îţi spun că vreau să vin acasă,

Ştiu c-am mai zis dar n-am ajuns…

Şi pâinea s-a uscat pe masă

Şi dumneata tăcut ai plâns.

De data asta vin, măicuţă

Nu sta la poartă că ţi-e frig,

Cu haina-n spate sărăcuţă…

Nu-ţi bănuieşti şi stai covrig.

La capătul de ulicioară

Câini din vecini mă ocărăsc,

Nu mă cunosc, că-i mult din vară,

Şi pe străini îi amărăsc.

Te ţii de gard şi vii spre mine,

Măicuţă, anii unde fug?

Vin primăveri tot mai puţine

Şi lacrimile tăvălug.

Poem apărut în volumul „O bluză din tercot” (Editura „Caiete Silvane”, Zalău, 2024).