în respirația haosului
luciul apei e un nimic fără răsăritul soarelui
dimineața e nelalocul ei fără cântatul cocoșului
eu stau pe gânduri în haosul ce îl respir
sub pași îmi cresc urme
nu-mi deschid ochii să nu mă lovesc de tine
ca un metrou de zgomotul orașului
strategii
ruperi de ritm în respirația haosului
ne suprapunem tăcerile
clipe cu detaliile întoarse pe dos
libertatea de a-mi înlocui urma cu urma ta
e un joc postmodern
în respirația haosului timpul se tunde cu foarfeca
lumina și întunericul
sunt două păpădii în derivă
au uitat să rodească
mă gâdilă umbra ta
crispată de dorințe
izbucnește în plâns
nu-i răspund la provocări
cerșetorii și-au înlănțuit foamea pe trecerea de pietoni
uneori cad pe gânduri în liniștea uitată de tine
în umbra mea
alteori mă risipesc în părți inegale prin privirea ta
prin coliba pescarului
vagaboandă luna prin coliba pescarului
își împletește razele cu zgomotul nopții
neliniști într-un laborator virtual
se ciocnesc de credința cârcotașului
culegătorii de găuri negre prin întuneric
își pun respirația la jug
luna un felinar subjugat de peștișorul de aur
o lavă scursă prin urmele pescarului
frăgezește dorințele
fereastra își bărbierește cinismul de spaime
măcinatul boabelor de lumină
e o invenție
plină cu pești
foamea
o anarhie însămânțată în pântecul dimineții
soția pescarului a pus la dospit
vorbele dulci – acrișoare ale întunericului
esențial e ca întunericul să iasă rumenit din cuptor
ca un poem
inspirat de trasul pe roată a timpului
prin coliba pescarului
vagaboandă luna se hrănește cu firimituri însingurate
în pântecul femeii
nicăieri măreția fericirii nu se taie în felii
e un întreg raportat la prețul de cost
o pisezi în mojar
miroase a carne
vibrații indecente
răsucirea gâtului
în pântecul femeii
dansul unei balerine
răzmeriță în respirația soldatului
un mers manierat prin găselnița învingătorului
mersul pe bicicletă un obicei burghez
într-un azil de bătrâni a adormit soarele
e obosit singurătatea lui e cuantificată în ani lumină
vindecând timpul de alzheimer
nicăieri măreția fericirii nu se taie în felii
cursul valutar indecent precum eva de pe borșului
și sprijină pe respirația din gaura cheii
în pântecul femeii
se închid – se deschid dorinți psihopate
ascultă cum se dărâmă colțul întunericului
insomnii împăturite în pașii noștri
artiștii stradali își prostituează visele
celălalt eu
într-un sac de iută
ruinele unui răsărit de soare
oglinda e crăpată
e plină de rafturi
sunt generații de clovni
cu visele nelocuite
aleargă să-și găsească
celălalt eu
minoritățile pun întrebări pertinente
orice singurătate cu problemele ei
dacă e ceva de spus spune cu voce tare
nepăsarea nu-i un act de bravură
viitorul se scufundă în lichidul altui viitor
mă doare bolborositul din lăuntrul clovnilor
e o veșnicie arsă de lumina sfeșnicelor
mă contrazic umbrele
mă gâdilă tăcerea frigului
nesemnificativă renunțarea la orgolii
a început să mă întrebe celălalt eu
de răsăritul soarelui
poemul despre uitare
mucegăit în sacul de iută
+ There are no comments
Add yours