În colecția „Scriitori aleși” a Editurii Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca a apărut recent o nouă ediție a romanului Cinci nori colorați pe cerul de răsărit, purtând semnătura cunoscutei prozatoare Florina Ilis. Este vorba despre versiunea revăzută a narațiunii publicate inițial în 2006 la Editura Cartea Românească. Propunând o incursiune în civilizația și în tradițiile nipone, romanul are un puternic caracter exotic. Crearea unei atmosfere specifice este asigurată prin introducerea în text a numeroase cuvinte de origine japoneză, în măsură să sugereze culoarea locală. Debutul romanului ne prezintă douăsprezece perechi de jucători care, așezați pe tatami, așteaptă începerea jocului. Este vorba despre găsirea celor două versuri care încheie poemul waka, al cărui început a fost intonat de conducătorul întrecerii. Florina Ilis explică esența jocului uta karuta. Este vorba despre identificarea ultimelor două versuri din cărțile înșirate în fața participanților la competiție, după ce cântărețul recită primele trei. Urmează cinci capitole ample, inegale ca întindere, care se deschid și se încheie cu câte un motto semnificativ în limba japoneză. Citatele sunt preluate din antologia realizată de Fujiwara no Teika (1162-1241) și au menirea de a accentua culoarea locală. În jurul anului 1235, nobilul japonez a adunat în jur de o sută de poeme waka în colecția intitulată Hyakunin Isshu. Versiunea românească a culegerii a fost publicată în anul 2000, purtând titlul O sută de poeți de la Muntele Ogura. Waka este un poem cu formă fixă, având o structură metrică alcătuită din 5-7-5-7-7 silabe. Primul capitol se deschide cu un elogiu al spiritului nipon, apreciat pentru „înclinația specială pentru a observa frumusețea efemeră a lucrurilor”. Imaginându-și cerul Japoniei, prozatoarea vorbește despre aerul gri care acoperă orașul Tokyo, dar și despre norii colorați și transparenți de pe cerul de răsărit. Aceștia din urmă trimit la titlul romanului, cei cinci nori colorați nefiind altceva decât cele cinci capitole ale cărții.
Dincolo de culoarea locală, prozatoarea ne oferă o narațiune în care se amestecă intriga polițistă cu o lume supratehnologizată ce trimite la literatura SF. Interesant este faptul că cele cinci capitole povestesc întâmplările din tot atâtea puncte de vedere diferite. Este vorba despre narațiunile relatate de Darie, Kiyomi, Lili, Ken și robotul Qrin. Puternic umanizat, acesta din urmă este un personaj insolit, împrumutat din literatura SF. De altfel, prin cercetările sale din sfera roboticii, inginerul Darie pare un doctor Frankenstein postmodern. Acesta este un specialist IT, angajat al unei mari firme japoneze de robotică și calculatoare, care găsește aici mediul propice pentru cercetările sale. Sosit în Japonia cu patru ani în urmă, el se ocupă de dezvoltarea și perfecționarea tehnologiei roboților. Personajul ajunge să fie cercetat de poliția din Tokio din cauza dispariției româncei Lili, o angajată din industria plăcerilor.
O atmosferă de mister plutește asupra întâmplărilor, menținând trează curiozitatea cititorului. Prozatoare abilă, Florina Ilis știe să asimileze tot ce este mai atractiv în sfera narațiunilor polițiste și a romanelor SF. În plus, complicatele povești de dragoste amplifică suspansul. Lili se îndrăgostește de Ken, unul dintre conducătorii firmei la care lucrează Darie, dar îl iubește și pe acesta. Pe de altă parte, se insistă pe mariajul dintre Ken Takeuchi și frumoasa Kiyomi. Deși pe jumătate englezoaică, aceasta se reîntoarce în mod simbolic în Japonia pentru a-și regăsi originile. Pentru a-și pedepsi soțul pentru legătura lui cu Lili, ea se apropie de Darie, de unde o poveste de dragoste destul de puțin verosimilă având în vedere rigorile societății japoneze. Cu toate acestea, romanul este bine scris și se citește cu reală plăcere. El reușește să aducă un aer nou în proza românească.
O excursie la Kyoto îl face pe Darie să cunoască o Japonie a tradițiilor străvechi, prezentă mai mult în albumele de artă. Atmosfera locală este întregită prin trimiterile la picturile lui Kitagawa Utamaro, îndeosebi la cunoscutul tablou Contemplative Love. Romanul vorbește despre o eră post-umană, bazată pe o tehnologie și o robotizare excesive. Pragmatismului tehnologic i se opun tradițiile și sentimentele autentice. Această sfâșiere a societății japoneze între rânduielile ancestrale și lumea tehnologizată a prezentului este bine surprinsă în roman. Nu întâmplător, narațiunea vorbește despre credința japonezilor că numai reîntoarcerea la valorile tradiționale putea salva țara de dezastrul americanizării. O întruchipare a acestora este Minamoto-san, bunicul lui Kiyomi, care se sacrifică în mod simbolic în numele vechilor canoane.
Cinci nori colorați pe cerul de răsărit este o carte bine scrisă, care are toate ingredientele necesare unui roman de succes.
