Articole

Filmografiile Simonei: Voyagers (2021)

Gen: aventură/sci-fi/ thriller

Durată: 1h 48m

Regizor/scenarist: Neil Burger

Roluri principale: Colin Farrell, Tye Sheridan, Lily-Rose Depp, Fionn Whitehead, Isaac Hempstead-Wright

Filmat în: România

Limbă care se vorbește în film: engleza

Premiile Oscar, spunea un amic, nu sunt aproape niciodată acordate filmelor SF, deși realizarea lor e adeseori o muncă titanică: pornind de la explorarea unor concepte care, deși păstrează egală suma ingredientelor, trebuie să aibă mereu un gust proaspăt și până la efortul actoricesc/regizoral, trecut voit parcă într-un con de umbră al unei neseriozități care ocolește doar dramele, filmele de război sau pe cele istorice.

Tocmai de aceea vă propun un film recent, din 2021, Voyagers, o coproducție anglo-americană filmată în România, cu actori români în roluri secundare, printre cascadori, cu români implicați în producția hollywoodiană, directori de artă, cu prezență românească masivă în departamentul de sunet ori în cel de efecte speciale. Ei construiesc fundalul uman pentru o pleiadă de actori tineri, cvasi-necunoscuți, cu excepția lui Isaac Hempstead-Wright, a cărui carieră e marcată de rolul din Game of Thrones, Tye Sheridan (frecvent nominalizat/premiat și inclus în lista celor 10 actori tineri a căror carieră merită urmărită), a britanicului Fionn Whitehead (pe care l-ați văzut poate în Dunkirk și-ntr-un episod iconic din Black Mirror) și a lui Lily-Rose Depp, nominalizată de două ori la categoria Cea mai promițătoare actriță tânără la Premiile César.

Considerat un remake al unui serial radiofonic lansat de BBC în anul 1981, Earthsearch, de James Follet, pelicula împrumută livresc și influențe din Împăratul muștelor a lui William Golding, prin premisa de la care pornește: o lume nouă, populată de tineri care sunt naufragiați (sau, în pelicula de față, trimiși în explorarea spațiului pe cont propriu) și care-și vor alege singuri conducătorii, vor genera noi structuri sociale și mai ales care nu vor da înapoi de la acte de violență, într-o lume în care normele morale vechi au fost abolite/considerate derizorii. Miezul e sufletul omenesc și nu spațiul exterior, amenințarea unor extratereștri, defecțiuni tehnice sau alte elemente recurente specifice genului. Mai exact: călătoria către o planetă nouă ar trebui să dureze 86 de ani. Așadar, protagoniștii au doar funcția de punți de legătură între generații, prizonieri ai unui mediu claustrant, cu funcțiile fiziologice controlate de către substanțe ale căror roluri nu le cunosc, dar cu personalități diferite și care ar trebui să învețe să coabiteze. Din rândurile lor se disting doi viitori masculi alpha, Zac (Fionn Whitehead) și Chris (Tye Sheridan) care își vor disputa supremația navetei imediat ce singurul adult de la bord, consilierul Richard (Colin Farrell) va fi ucis. Chiar dacă premisa filmului înclină spre zona SF, genul care pare să domine imediat după intriga abia amintită și generatoare de schimbări de macaz e cel al thrillerului. Interesantă mi se pare tușa psihologică, care schițează ipotetic scenarii ale modului în care descoperirea sexualității, vidul de putere, megalomania, ambiția, par să schimbe un mediu aflat la un moment dat într-un echilibru perfect. Poate un punct forte al filmului e modul în care pare să întoarcă o oglindă spre înlăuntrul fiecărui spectator, atunci când, fie și narativ, el este confruntat cu alegeri în lipsa regulilor. Un alt punct forte este jocul actoricesc, convingător și magnetic al lui Fionn Whitehead (Zac), care dezvăluie abisul aflat în firea fiecărui om și pe care-l prinde de minune rolul antagonistului. Vom muri cu toții oricum e disperarea hedonistică care împinge indivizii în manifestări iraționale. Zac e manipulator, instituie un regim de teroare și suspiciuni, dar desfășurarea peliculei, dincolo de finele observații sociale, poate părea lentă ori diluată. Efectele vizuale sunt reușite, dar triunghiul amoros e previzibil și unele părți conceptuale ar fi meritat o mai adâncă explorare.

Cu toate acestea, filmul va fi mai ales pe placul adolescenților, dar și al iubitorilor filmelor de gen, care nu așteaptă ca fiecare film de weekend să fie, neapărat, și o capodoperă. Așadar, Voyagers invită la introspecție și poate să fie luat chiar ca o provocare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.