Gen: comedie/dramă
Durată: 1h 49m
Regizor: Dani de la Torre
Scenarist: Albert Espinosa
Roluri principale: Adrián Baena, Juan del Pozo, Raúl del Pozo, Javier Casellas, David Rodríguez
Filmat în: Spania
Limbă care se vorbește în film: spaniolă/galițiană
Premii și nominalizări: nominalizare la categoria Cel mai bun film spaniol (Festivalul spaniol de film de la Málaga).

Două dintre cele mai grozave adaptări cinematografice după scrierile lui Stephen King sunt Stand by Me (1986) și The Shawshank Redemption (1994). Ele fac parte din seria Anotimpuri diferite scrisă în 1982, serie care se abate de la stilul obișnuit, sumbru, terifiant și plin de suspans al autorului. Prima adaptare cinematografică amintită, Stand by Me își are, de fapt, originea într-o nuvelă intitulată The Body (tr.n. – Corpul). În rolurile care i-au consacrat îi regăsim pe River Phoenix, Corey Feldman, Wil Wheaton și Jerry O’Connell, patru puști care pornesc într-o aventură de tipul coming of age (maturizare), pentru a descoperi cadavrul unui băiat care e dat dispărut. Traversează proprietăți private, scapă miraculos dintr-un accident feroviar, sunt prinși în mlaștini pline de lipitori, hoinăresc prin păduri cu speranța ca la capătul călătoriei să devină eroi locali. Filmul a devenit unul de referință, nu numai pentru că pune în scenă unul dintre cele mai iubite scenarii arhetipale (călătoria inițiatică), dar mai ales pentru că face apel la un adevăr indisolubil: prieteniile din copilărie sunt cele mai frumoase și mai năstrușnice și ele își pun amprenta, atât afectiv, cât și formator asupra noastră, adulții de mai târziu.
În mod similar, Live is Life (2021) împrumută ceva din aura lui Stand by Me (1986) fără pretenția de a-l rescrie în registru spaniol, dar variind pe aceeași partitură a prieteniei care e pusă la încercare, de-a lungul unei aventuri cu hoinăreală inclusă. În vara anului 1985, cinci adolescenți (Adrián Baena – Rodri, Raúl del Pozo – Maza, Juan del Pozo – Álvaro, David Rodríguez – Suso, Javier Casellas – Garriga) pornesc pe bicicletele lor într-o excursie a cărei finalitate e găsirea unei flori magice (aluzie la Visul unei nopți de vară a lui Shakespeare?) care ar vindeca toate bolile. Adolescenți tipici, băieții au parte de șicanări din partea celor mai mari, au părinți cărora trebuie să le dea socoteală și o mulțime de probleme care ies rând pe rând la suprafață pe parcursul peliculei. Ca și în cazul protagoniștilor din filmul lui Rob Reiner din 1986 și aceștia au de trecut granițe naturale (munți, pădure, lacuri) care le pun la încercare îndârjirea și determinarea, dar și o mulțime de peripeții ce decurg din felul lor nonșalant de a trata lucrurile, din hachițele cărora le cedează ori din provocările pe care și le lansează unul altuia. Doi dintre cei cinci băieți sunt frați gemeni, însă unul dintre ei suferă de cancer. Floarea magică devine un simbol al luptei pentru viață, tot așa cum e și în cazul tatălui unuia dintre băieți, însă farmecul filmului constă tocmai în aceste descoperiri lente care mută permanent miza căutării.
Peisajele galițiene sunt superbe, plasând acțiunea într-un topos atemporal, cu toate că detaliile vestimentare, muzica petrecerii la care participă, precum și alte elemente de culoare locală opun artefactic acestui peisaj seren ceva din dinamismul și răzvrătirea anilor ’80. Copilul pe care îl găsesc în zona rău famată, problemele sociale, nevoia de auto-afirmare și validare, criza identitară sunt tușe subtile, pe care la o primă vedere spectatorul cuprins de vraja aventurii s-ar putea să le treacă cu vederea, dar aici e, cred eu, miezul peliculei. Cei care au plecat nu mai sunt nicidecum cei care se întorc în scena finală la spital. Sunt mai împăcați, eliberați afectiv, responsabili curajoși și maturi și ceea ce trăiesc e, cum spune titlul filmului care adaptează un șlagăr, viața adevărată. Promisiunea de a se întoarce precum boomerangul pe care Rodri i-l dă lui Suso e o promisiune a cărei finalitate nu o aflăm, tot așa după cum pelicula nu face nicio aluzie la soarta tatălui lui Suso, pentru că poate mesajul e centrat pe căutare, pe parcurs, și nu pe țelul în sine. Dar ea aduce în sufletele spectatorilor ecouri ale unor promisiuni similare, pe care poate (nu) le-au ținut. Tărâmul magic al copilăriei rămâne, prin retrăire, un material fantastic reinventat.
+ There are no comments
Add yours